Expoziţie cu amintiri din „Epoca de Aur”, la Hunedoara

„Avem un drapel al Organizaţiei pionierilor din Republica Socialistă România, dar este unul rar, unul care a primit Ordinul „Steaua Republicii”, ceea ce înseamnă că acea unitate de pionieri trebuia să aibă calităţi deosebite ca să primească această decoraţie”, spune hunedoreanul care  a adunat mii de obiecte din „Epoca de Aur”. Iubitorii de istorie sau nostalgicii sunt cuceriţi de uniforme, hărţi, panouri, steaguri ori cărţile care îi aduc omagii lui Nicolae Ceauşescu, dictatorul înlăturat în urma Revoluţiei din 1989.

Într-o încăpere este orânduită o sală de clasă amenajată ca pe vremea pionierilor. Băncile rudimentare şi incomode de lemn au pe pupitre manuale din diverse perioade, penare din lemn, cutii cu creioane, carioci, liniare din lemn, ascuţitori şi caiete. Pe catedră tronează un catalog, peniţe, sticle de cerneală, iar peretele este dominat de tabloul cu chipul lui Nicolae Ceauşescu, încadrat de steagurile RSR şi PCR. Un alt tabloul are „Legământul pionierului: „Voi învăţa şi voi munci pentru a deveni fiu de nădejde al patriei mele Republica Socialistă România, voi fi credincios poporului şi Partidului Comunist Român: voi respecta neabătut îndatoririle pioniereşti.”

În bănci, micile manechine sunt îmbrăcate în uniforme alb –albastre sau uniforme de pionier cu cravata strânsă în inel sau cele de „Şoim al patriei”. Poţi răsfoi de la vechiul „Abecedar” la manualul de „Limba română” sau cel de „Istoria modernă a României” cu domnitorul Ioan Cuza pe copertă şi, la interior, fotografia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, „Secretar general al Partidului Comunist Român, Preşedintele Republicii Socialiste România.”

Pentru unii este o întoarcere în timp: „Ne aflăm într-o sală de clasă pe băncile căreia sunt multe din manualele din care am învăţat. Mă încearcă şi un uşor gust amar constatând cât de groase erau manualele de istorie şi cât de subţiri sunt acum. Avem aici un demers lăudabil. Cel mai mult mi-a plăcut harta cu zonele miniere din Munţii Poiana Ruscă, un domeniu care acum este cu adevărat istoric pentru că, în teren, la momentul acesta, sunt aproape imposibil de identificat aceste obiective extrem de importante la acea vreme”, spune Sorin Tincu, directorul Muzeului de Istorie şi Arheologie Hunedoara.

Să nu uiţi, române!

Sunt aproape două mii de obiecte reprezentative, dintre care peste o sută de manechine care poartă uniforme militare, ale Poliţiei sau Securităţii. Muzeul adăposteşte inclusiv o diplomă acordată de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist unui hunedorean care a ocupat locul IV la „Olimpiada metalurgistului”, o diplomă semnată de Nicu Ceauşescu, fiul lui Nicolae Ceauşescu. Alături este o „Diplomă de onoare” dată de Sfatul Popular şi primită de un cioban în 1955 pentru munca sa la un „Centru de berbeci”!Un loc este dedicat vieţii cotidiene, cu piese vechi – televizoare alb-negru, tranzistori, celebrii peşti de sticlă, cărţi, reviste şi diplome, toate purtând însemnele şi îndemnurile Partidului Comunist Român.

Pe unii vizitatori i-au năpădit amintirile. Un bărbat pune la ureche receptorul greoi al unui telefon cu fir şi zâmbeşte: „Cine vede asta va zice – „Uite-l şi pe ăsta!” 50 de ani am lucrat cu telefoane din astea!” Iniţiativa amenajării expoziţiei intitulate „Paşii României prin socialism şi democraţie” îi aparţine unui hunedorean. Romică Bîrsan are 45 de ani şi a decis, acum trei ani, că oamenii trebuie să-şi aducă aminte de trecut. Asta după ce a văzut manualul de istorie al nepoatei. „Nu încerc să schimb ceva, dar vreau să las o mică parte, să vadă şi generaţiile care vin o parte a istoriei. Nu sunt un simpatizant al socialismului, un nostalgic, dar generaţiile o să ne întrebe şi o să ne condamne: de ce?! De ce am vrut să ştergem totul?” Şi eu încerc să arăt ceva, să nu uităm ce-a fost!”, spune Romică Bîrsan.

Plimbare prin istorie

Sute de hunedoreni au trecut pragul expoziţiei în ziua inaugurării. Dacă cei în vârstă au depănat amintiri, tinerii au privit totul cu atenţie. Ei ştiu doar din poveşti ce s-a întâmplat în perioada comunistă. „Văd lucruri interesante de care nu ştiam şi sunt foarte educative! Trebuie să ştim câte ceva despre trecutul nostru. Eu nu am prins perioada comunistă, sunt născut în 1999, doar ce am citit prin cărţi şi am învăţat la şcoală, ce am auzit de la părinţi, de la bunici din povestirile lor”, spune Rareş Rusan, un tânăr care ştie că: „După anii 80, a fost destul de rău”. Alături, Raluca zâmbeşte: „Te uiţi la cum s-a întâmplat şi ce a fost … Mi se pare fascinant şi chiar mă bucur că există aşa ceva în Hunedoara. Ştiu datele, în mare. Am dat Bacul exact din perioada pe care o oglindeşte expoziţia asta. Nu mi s-a părut o perioadă care a folosit României. Sunt mulţumită că am trecut prin asta, ca popor, şi acum revenim în democraţie.”

Expoziţia este amenajată în Hunedoara, într-un spaţiu privat , în zona numită „În potcoavă”.

Greu şi scump

Iniţiatorul, dar şi cei care l-au ajutat spun că nu a fost deloc uşor să strângă laolaltă o întreagă epocă. Dimpotrivă: „Extrem de greu a fost, mi-a trebuit foarte mult timp să alerg după exponate şi, dacă nu ai pasiune, nu faci nimic! Cel mai greu de obţinut au fost uniformele de gardă de onoare şi uniformele de general şi cele din marina militară. De ele sunt foarte mândru”, povesteşte Romică Bîrsan, care refuză să spună cât a plătit pentru aceste piese. Uniformele de general de armată, de poliţie, aviaţie şi marină sunt încadrate de uniformele gărzii de onoare.

Un fost militar, Nicolae Cristuţa, spune şi el că în spatele expoziţiei este un volum de muncă impresionant: „Uniformele le-am strâns în timp, cu foarte mult efort, de la cadre militare, de la civili şi diverse instituţii care au fost dispuse să doneze materialele sau să le vândă. Perioada coministă a fost o perioadă în care foarte mulţi s-au ridicat, din punct de vedere cultural, am avut mulţi sportivi. Ştiu că şi acum sunt mulţi care fac performanţă, dar nu ca atunci!”, spune militarul ajuns acum la 52 de ani şi la pensie. „Pentru un militar de carieră nu contează că o uniformă era mai uşor de purtat sau mai greu, exista obligativitatea de a o purta, asta e! Părerea mea este că cea de acum e şi diferită de ce se purta pe vremuri, dar e un pic mai lejeră.”

Expoziţia este una vastă, deşi proprietarul spune că mai are sute de obiecte care nu şi-au mai găsit locul în spaţiul actual. Cei interesaţi pot vizita expoziţia deschiză zilnic, de luni până vineri între 10 şi 20, iar sâmbăta şi duminica între 9 şi 20. Preţul unui bilet este 10 lei, pentru copii, pensionari şi grupuri se fac reduceri.

Laura OANĂ