Există artă în și despre nimic
Conceptul de nimic, neant, nulitate reprezintă unul dintre cele mai confuze mistere cu care se confruntă gânditorii. Timp de sute de ani, cele mai mari minți din filozofie, religie, matematică și astrofizică au încercat să îl explice. Am ajuns în secolul XXI și încă nu există ceva concret despre acest subiect, deși, privindu-l din diverse perspective, ar putea fi cheia înțelegerii atât a începutului, cât și a sfârșitului Universului.
Nimicul / vidul / neantul este asociat adesea cu zero-ul matematic, a cărui primă evidență datează din perioada Sumerului. Odată cu inventarea lui zero, a părut să fi fost aruncată un pic mai multă lumină asupra acestei nebuloase, dar legătura dintre el și nimic nu e chiar atât de strânsă. Cifra 0 reprezintă cel mai important element din toate calculele matematice, pe când noțiunea de nimic / nulitate a jucat un rol incipient în gândirea indiană, teoriile referitoare la ceea ce a existat înainte de creația lumii existând în toate miturile cosmogonice. Mai simplu spus, aflăm pe multe căi că pământul era fără formă și gol.
Neantul poartă cu sine o doză mare de mister, iar artiștii găsesc o sursă de inspirație în locurile fără un amalgam de răspunsuri și care permit plămădirea de noi sensuri și teorii. De aceea, nu puține au fost cazurile în care nimicul a devenit exponat, a impresionat și a și vândut. Frank Zappa a spus că „arta înseamnă să faci ceva din nimic și apoi să-l vinzi”, iar aceste cuvinte s-au tranformat în tipar indisolubil și astăzi.
În 2021, artistul Salvatore Garau, în vârstă de 67 de ani, a vândut o „sculptură imaterială”, adică o sculptură care nu există. Aceasta este intitulată Lo sono (care se traduce prin „Eu sunt”) și își găsește formă în propriul neant, privitorul / admiratorul având posibilitatea să-și activeze puterea imaginației, o putere pe care o are oricine, chiar și cei care nu cred că o au. Ideea unei astfel de opere de artă poate părea stranie, deoarece este vorba despre ceva impalpabil, dar conceptul de la bază este același din spatele operei lui Robert Rauschenberg, intitulată Erased de Kooning Drawing. Deși titlul ne influențează să credem că anterior hârtiei goale devenită operă de artă, aceasta ilustra talentul lui Willem de Kooning, mintea umană poate să-și imagineze că începutul a fost de fapt nul. Marea dilemă răsărită în acest caz, a existat oare mai întâi imaginea sau doar cuvântul (în cazul de față, titlul captivant)?
Inițial, artistul american Robert Rauschenberg a vrut să creeze o operă de artă goală, pornind de la un desen care apoi avea să fie șters. A încercat, dar rezultatul nu i-a fost pe plac. Intuiția îi spunea că un desen propriu șters nu ar valora nimic, dar unul creat de cunoscutul și proclamatul Willem de Kooning ar reprezenta nimicul suprem. A avut dreptate. Acesta face parte astăzi din colecția Muzeului de Artă Modernă din San Francisco.
Félicien Marboeuf a fost un autor fictiv, care nu a scris niciodată o carte. El s-a hotărât să devină autor ca nu cumva să rămână în anonimat toată viața, dar a continuat să nu scrie practic nimic. Corespondența sa cu Proust este tot ce a fost publicat vreodată – și postum. S-ar spune că Marboeuf avea o concepție atât de elevată despre literatură, încât orice roman pe care ar fi putut să-l scrie, ar fi fost o reflexie palidă al unui ideal de neatins. În acest caz, fiecare pagină pe care nu a reușit să o scrie a atins perfecțiunea și a devenit cunoscut drept „cel mai mare scriitor care nu a scris niciodată”. Printre versurile pline de figuri de stil ale poetului John Keats se numără și un citat care insinuează în mod subtil că există farmec în nimic, în neîncercare: „melodiile auzite sunt dulci, dar cele neauzite sunt și mai dulci”.
Suntem înconjurați de nimic. Oriunde mergem, habar n-avem ce nu vedem. Nu știm cum arată câmpurile gravitaționale, materia întunecată, spuma cuantică, cum arăta desenul lui de Kooning, dar ceea ce ne spun oamenii de știință și artiștii, în felurile lor foarte diferite, este că dacă am acorda mai multă atenție, uneori ceea ce arată ca nimic este cel mai bun loc pentru a găsi cele mai interesante idei.