EXERCIȚII LA SOL. PNL l-a înscăunat pe Ciucă președinte: PSD poate dormi liniștit

În duminica lui 10 aprilie 2022, un congres pe genunchi al PNL l-a înscăunat pe generalul Nicolae Ciucă drept președinte al partidului. După stânga-mprejurul cu PSD de dragul puterii, acesta este încă un exercițiu la sol cu mari traumatisme la imaginea liberală: din nou liberalii nu au lider politician profesionist, din nou președintele a avut nevoie de derogare pentru că e abia intrat în partid, din nou în spatele liderului „de vreme rea” este echipa strânsă și restrânsă Bogdan-Flutur-Bode, „echipa câștigătoare” care a donat PNL către PSD în actuala formulă guvernamentală, umilindu-și cu cinism electoratul și pierzând enorm la capitolul încredere.

Singura scuză a liberalilor este aceea că, după nenorocirile deciziilor politice cumplite din ultima vreme care au culminat cu starea de remorcă la PSD și ruperea unei aripi din partid, PNL era obligat să facă ceva, să mute cumva pentru a se salva de la intrarea în declin definitiv. Și au ales varianta la îndemână, varianta leneșului, nu una care i-ar fi relansat în lupta politică: prim-ministrul să fie președinte de partid.

În aceste condiții, alegerea lui Nicolae Ciucă în fruntea PNL nu are nicio legătură cu generalul Nicolae Ciucă, singura dependență fiind aceea dictată de lipsa unui lider agreat de echipa de „strategi” condusă cu mână de fier de Bogdan-Flutur-Bode care să fie și liberal cu experiență și politician profesionist. Nicolae Ciucă a picat bine în ecuație pentru că nu a fost nevoie de explicații: e prim-ministru, deci e bun de președinte de partid, că „așa-i în politică”.

Evident că, la apelul la „unitate” lansat de triumviratul Bogdan-Flutur-Bode – care decide în ultima vreme cum curge (prost) istoria PNL, cine și ce posturi ocupă, cine trebuie lăudat și cine trebuie executat -, liderii locali ai partidului au răspuns ca într-un glas, cu voință comună, un singur piept și-o singură simțire: Cîțu e rău, Ciucă e cel mai bun, e speranța, e… E adevărat că, acum șase luni, Cîțu era speranța, dar memoria și cuvântul nu sunt între lucrurile folositoare sau respectabile în politica românească.

Nu o să lungim nota despre acest moment, pentru că importanța lui în istoria politică la zi este redusă. Venirea în fruntea PNL a generalului Nicolae Ciucă nu schimbă nimic: structurile de sub președinte vor fi aceleași și vor lucra cum au lucrat până acum, sforarii partidului (între care și cei care l-au înscăunat pe Ciucă) sunt aceiași și strategia lor nu se schimbă, Ciucă însuși rămâne același blând și plastilinic executant de ordine politice ca și până acum.

Strategia PNL de a recăpăta măcar o parte din electorat, de a dilua elefectul otrăvitor al guvernării ca remorcă PSD are nevoie de cu totul altceva, prima dintre priorități fiind o demonstrație că au lideri de certă valoare care își asumă decizii pe măsură. Dar astfel de lucruri am văzut la minimum către deloc în politica românească a ultimilor 30 de ani, astfel încât, într-un PNL în care un grup restrâns de presiune poate schimba lideri chiar și în numai câteva zile, după proprie voință, nu prea se anunță soluții adevărate de reintegrare politică.

În final, aș mai remarca doar veselia perfect justificată a celor de la PSD după congresul liberal: l-ați văzut pe generalul Ciucă tulburându-i vreodată măcar cu o floare, cu o adiere de voce?…