EXCLUSIV! Vacanţă în ţara zeilor

“Lucruri minunate ţi se întâmplă în Grecia – lucruri minunat de bune care nu ţi se mai pot întâmpla nicăieri pe pământ. (…) Aici lumina îţi pătrunde direct în suflet, deschide uşile şi ferestrele inimii, te despoaie şi te face vulnerabil, izolat într-un extaz metafizic, unde toate se revarsă cu claritate, fără a se lăsa cunoscute”. Îmi amintesc cuvintele scriitorului american Henry Miller de fiecare dată când, din mare, îmi ridic privirea către Olimp: “Grecia este ţinutul zeilor; poate că ei au murit, dar prezenţa lor se face simţită încă.”

De aproape zece ani, pare că sunt dependentă de vacanţele în Grecia. Când sunt departe, tânjesc după îmbrăţişarea limpede a valurilor, după sentimentul de libertate dat de plimbarea pe nisipul auriu în care tălpile se afundă în timp ce epiderma se răsfaţă la soare, iar briza îţi răcoreşte sufletul. Regiunea Pieria este tărâmul zeilor şi al muzelor şi se întinde din sudul Macedoniei centrale, la Munţii Olimpului, până în câmpie şi apoi la faimoasele plaje de pe ţărmuri. Cunoscătorii spun că sunt puţine locurile unde poţi descoperi atât de multe monumente naturale şi culturale, dar şi unde priveliştea alpină intră lin sub apele sărate ale Mării Egee. Aici, plajele sunt prelungi şi frumoase, iar marea le cuprinde delicat, într-o îmbrăţişare care face deliciul picilor şi al celor care se descurcă mai greu la înot. Aici, Grecia se respiră adânc şi se simte puternic cu toate simţurile care par cuprinse de frenezie în faţa exploziei de culoare, iar sunetului valurilor care se sparg în înfiorări albe se potriveşte de minune cu vocile melodioase ale grecilor, rupte parcă din antichitate. Totul e imaculat sau colorat, negrul pare interzis, iar glasurile şi privirile poartă doar bucuria raiului din jur. Momentele de fericire te surprind iscate de lucrurile mărunte ale vieţii. A păţit-o şi Miller: “Nu mai văzusem niciodată un asemenea cer. Era magnific. M-am simţit complet desprins de Europa. Intrasem pe un alt tărâm ca om liber.”

Paralia, locul unde româna este limbă internaţională

Riviera Olimpului este locul perfect pentru românul care vrea să evadeze cu bani puţini şi să uite de haosul iscat lângă Carpaţi. Să nu vă gândiţi că numai preţurile şi priveliştea vă fac şederea plăcută în străvechea Elada – grecii sunt minunaţi ca şi gazde. Atuurile pentru turişti sunt nenumărate: oamenii locurilor sunt pricepuţi în a te face să te simţi perfect, de la zâmbete, la florile care izbucnesc de peste tot, până la bucatele delicioase şi darul “din partea casei”. De cum treci graniţa, şiruri de leandri înfloriţi te conduc până la pensiune, în Paralia Katerini. Din loc în loc, răsar brazi de smarald, rodii înfloriţi şi palmieri ciufuliţi. Proprietara hotelului te întâmpină de parcă te-ar şti de-o viaţă şi îţi înmânează cheia şoptind: “Aveţi cireşe şi caise la rece! Bine aţi venit!”

La Four Seasons, dacă îţi faci rezervarea din timp, un apartament cu două camere, baie şi bucătărie te costă 500 de euro pe săptămână. E curat, răcoros şi prietenos. În Paralia sunt puzderie de români, ruşi, slovaci, polonezi, dar şi nemţi şi câţiva englezi. Peste tot găseşti meniuri în limba română, ba chiar cele mai multe taverne au şi câte un angajat român care îţi vorbeşte limba de acasă şi îţi dă detalii despre “dolmadakia yialanzi” (sărmăluţe în foi de viţă), saganaki(caşcaval pane), souvlaki (frigărui), fasolakia (tocăniţă de fasole verde), gyros sau bougatsa-plăcintă grecească. Angajaţi români găseşti şi în multe dintre magazine. Vin în luna mai, pleacă către casă în octombrie şi le rămân lunar vreo trei sute de euro, chiar mai bine.

La unul dintre magazine, Nikos o rupe pe româneşte: “Mama celui mai bun prieten al meu este româncă. Am crescut împreună, aşa că mă descurc în limba voastră”. Ştie până şi geografie binişor, nu se mulţumeşte cu România, nici cu Transilvania, ci zâmbeşte larg când aude de Hunedoara şi de Deva. Tarabele cu porumb fiert sau fript pe loc au şi ele anunţuri în română. Patiserii trimit pe plajă tăvi cu plăcinte şi oamenii strigă într-o română relativă: “Ia gogoaşa înfuriata, neamule!”

Raiul turiştilor

Priveliştea de pe balcon este relaxantă, eşti la două minute de mare şi la alte zece de nebunia din centrul staţiunii, una care doarme prea puţin, recunoscută pentru viaţa de noapte. Până şi magazinele cu suveniruri, haine sau blănuri somptuoase, super marketurile, dar şi biserica se închid după miezul nopţii. În restaurante sau taverne, bucătarii şi ospătarii servesc prietenos până la ultimul client. Rare sunt cazurile în care produsele se epuizează, pentru că aprovizionarea se face rapid cu scuterul sau motocicleta.

Străzile răsună de acordurile greceşti ori nopţile de ţârâitul cicadelor. La sfârşit de săptămână, străzile se umplu de tineri şi de maşini cu muzica dată la maxim. În Piaţa Centrală din Paralia sunt deseori organizate manifestări în aer liber, iar noi prindem serile cu Festivalul internaţional de muzică şi dans “Music and sea” unde, alături de formaţii din Lituania, Polonia, Rusia, Ucraina, Slovacia, Bulgaria, sunt şi câteva ansambluri româneşti îndelung aplaudate din public.

Poliţişti pe bicicletă, motocicletă sau din maşini patrulează mereu, gata oricând să îţi dea sfaturi sau să te conducă până la destinaţie. Salvamarii veghează ţărmul şi intervin rapid, precum în filme. În fiecare dimineaţă, grecul care adună sacii de gunoi cântă la volanul camionetei. Producătorii locali care vând roşii, lubeniţe sau cireşe în apropierea plajei se tocmesc cu clienţii şi lasă la preţ.

Cu un euro îţi cumperi cele mai mari şi bune cireşe negre sau două kilograme de caise pufoase şi dulci. Roşiile au gust de grădină şi pepenii pârâie când îi despici. Pe ţărm nu plăteşti şezlongul, doar consumaţia, iar cocteilurile de fructe şi cafeaua cu gheaţă şi frişcă sunt delicioase. Nimeni nu se încruntă la români, dimpotrivă, scrie şi Henry Miller: “Grecii sunt nişte aventurieri: sunt nesăbuiţi şi adaptabili, îşi fac prieteni cu uşurinţă. Când nu sunt de origine turcească sau veneţiană, zidurile din Grecia datează de pe vremea ciclopilor. Din proprie experienţă, pot spune că nu există oameni mai direcţi, mai accesibili şi cu care să te înţelegi mai uşor decât grecii. Grecul îţi devine prieten imediat: vine el spre tine.”

Legende, istorie şi meşteşug

În Grecia, în Pieria, poţi să zaci pe plajă şi să-ţi goleşti mintea, poţi înfrunta marea cu o barcă,  poţi face excursii de o zi în Skiathos sau Meteora, puteţi vizita situl arheologic de la Dion, castrul veneţian de la Platamonas sau puteţi urca în Olimp, cel mai înalt munte al Greciei.

În vârful Mytikas, la 2918 metri, grecii antici au rânduit sălaşul celor 12 zei, iar crestele sale cu zăpadă sunt vizibile de pe ţărm doar la orele răsăritului. Pentru că face parte dintr-un parc naţional, există reguli stricte de vizitare, iar refugiile sunt excelent aprovizionate cu ajutorul asinilor.

În 1981, UNESCO a proclamat Olimpul “sistem ecologic protejat al biosferei mondiale”. Mulţi turişti aleg satul tradiţional Paleos Panteleimon, declarat zonă protejată încă din 1978. Localitatea care te răsfaţă cu arhitectura tradiţională restaurată este “agăţată” pe pantele Olimpului de Jos, cu o vedere unică către litoralul Pieriei de sud. Piaţa centrală este dominată de impresionanţi platani seculari, biserica “Aghios Panteleimonas” şi taverne unde se mănâncă excelent.

Casele, construite exclusiv din piatră, lemn şi fier forjat, cu dantelă croşetată la ferestre şi uliţe pavate, găzduiesc magazine cu produse tradiţionale sau obiecte artizanale care îţi golesc buzunarele. Un borcan de dulceaţă făcută în casă, de smochine, cireşe sau lotus costă şase euro. Chiar la intrare te întâmpină un magazin care arată şi miroase delicious. Eleni Kartsioti îşi face singură săpunurile şi uleiurile esenţiale din plante aromatice sau medicinale şi buchete grele sunt animate de grinda masivă din lemn.

“Ştiţi planta asta? Am câteva grămezi adunate pentru a le trimite în România. Voi nu aveţi asta în ţară?”, întreabă femeia şi arată firele de sunătoare. Când deschizi o sticluţă ivorie, un întreg câmp de levănţică îşi deschide aromele pentru cinci euro. Eleni are săpunuri în forma tradiţională, dar şi unele care atrag imediat atenţia: au formă de prăjituri sau ambalaj fantezist. Alături de “Beauty Cooking”, un bijutier îşi migăleşte piesele din argint. La câţiva paşi mai încolo, dai parcă peste un magazin al bătrânului meşter Geppetto cu o mulţime de păpuşele din lemn cu sfori. Cât roteşti ochii, nu e leac de plastic şi îţi vine să aplauzi. Nu înţelegi în ruptul capului de ce la greci se poate în timp ce, în România, meşteşugurile sunt încurajate să dispară. Grecia te face să te pierzi în timp, să-ţi regăseşti sufletul şi libertatea. Americanul Henry Miller a scris-o cel mai bine: “În Grecia, simţi dorinţa să te scalzi în cer. Vrei să-ţi dai jos hainele, să alergi şi să faci o săritură direct în cer. Vrei să pluteşti în aer ca un înger şi să te întinzi în iarbă şi să te bucuri de transa cataleptică. Piatră şi cer se unesc aici. Sunt zorii nesfârşiţi ai trezirii omului.”

Laura OANĂ