EXCLUSIV! Răsturnare de situație în munții Orăștiei: acuzat, cercetat, NEVINOVAT

Acuzații devin acuzatori, iar acuzatorii devin acuzați. În luna mai, un breaking news făcea senzație în media românească.  În urma unor percheziții efectuate la domiciile mai multor persoane din Orăștioara de Sus,  anchetatorii descind și la locuința șefului de post din comună, Florin Marc.  Sirene, mascați, confiscări și rețineri pentru audieri. Alături de șeful de post sunt duse la audieri alte cinci persoane care sunt plasate sub control judiciar de către reprezentanții Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și  Justiție.

La dosarul cauzei a fost înregistrat și denunțul pentru spălare de bani, formulat de Adrian Stoicoi, localnic al comunei, cunoscut cu antecedente în căutatul de comori din Munții Orăștiei, cercetat în mai multe dosare și trimis în judecată de câteva ori.  Urmează luni întregi de chin și neliniști pentru cei vizați.

După nici cinci luni de la eveniment,  situația se inversează.  Acuzațiile cad una câte una, denunțurile se dovedesc a fi false, iar la sfârșitul săptămânii trecute este anunțată clasarea dosarului. Deci un act ratat al organelor de cercetare, bazat pe delațiuni și pe informații necredibile.

Florin Marc, fostul șef de post din comuna Orăștioara de Sus, a acceptat să vorbească, într-un interviu pentru Replica-INFO HD, despre acuzațiile care i s-au adus.

”Cel mai comod mod de a scăpa de acțiunile noastre a fost discreditarea mea. În acest grup deja organizat nu se află doar localnici căutători de comori. Arheologi, pseudoistorici, ong-iști bine ancorați financiar, avocați bine plătiți, chibiți de pe margine cu mintea odihnită, care profitau de haosul din Munții Orăștiei, s-au reunit și au trecut la treabă”.

Reporter:  Cum s-a ajuns la această situație, în care într-un interval extrem de scurt, de doar câteva luni, s-a decis clasarea dosarului?

Florin Marc: Deși acest moment reprezintă unul de bucurie și mare ușurare, finalul era unul previzibil.  Era imposibil ca în urma unor delațiuni ordinare, mincinoase și tendențios răstălmăcite, să se ajungă la lucruri mai grave, precum arestări și condamnări. Părerea mea este că spiritul de discernământ al celor care au condus ancheta a fost hotărâtor. S-a cercetat minuțios fiecare aspect și, neconfirmându-se nimic din ce era inițial un cumul de acuzații grave, s-a ajuns la această clasare.  Mai mult,  în cadrul aceluiași dosar, anul trecut, a fost desființată și decizia ANI de către Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, decizie care mă incrimina cum că nu îmi pot justifica averea. Realitatea era cu totul alta și justiția a făcut lumină în acest caz. Și acolo am avut de a face cu o cercetare cel puțin diletantă, precară și lipsită de profesionalism.

Reporter: Care au fost acuzațiile aduse?

Florin Marc: Au fost mai multe acuzații, precum luarea de mită în formă continuată, divulgarea de date nedestinate publicității, favorizarea făptuitorului, fals în declarații, conflict de interese și efectuarea de operațiuni financiare, cu acte de comerț, incompatibile cu funcția.

Reporter: Un tablou de speriat la prima vedere.  Cum de s-a ajuns aici?

Florin Marc: Nu este nici timpul și nici locul să detaliez fiecare dintre aceste acuzații și nici argumentele pe care le-am adus în disculparea mea.  În cei peste 20 de ani petrecuți la postul Orăștioara de Sus am reușit, alături de colegii mei de la Deva și de la postul de poliție, să creăm cadrul pentru diminuarea considerabilă a fenomenului braconajului  arheologic, atât prin acțiuni de cercetare penală, cât și prin acțiuni de prevenire a acestui păgubos fenomen.  Am participat la întocmirea a peste 50 de dosare penale și de trimitere în judecată pentru infracțiuni împotriva patrimoniului cultural. Am întreprins sute de acțiuni pentru depistarea celor dornici de îmbogățire rapidă.

Sigur că aceste acțiuni au deranjat pe mulți care se credeau stăpâni de drept peste zonele din Munții Orăștiei.  Încet, în timp, cei deranjați  s-au grupat și au acționat în fel și chip, cu scopul de a scăpa de aceste bariere pe care noi le-am impus. N-au reușit. Și atunci cel mai comod mod de a scăpa de acțiunile noastre a fost discreditarea mea.  Au reclamat în dreapta și în stânga orice, inventând, mințind și mai ales speculând.  Și nu o să vă vină să credeți, dar în acest grup deja organizat nu se află doar localnici căutători de comori. Arheologi, pseudoistorici, ong-iști bine ancorați financiar, avocați bine plătiți, chibiți de pe margine cu mintea odihnită care profitau de haosul din Munții Orăștiei, s-au reunit și au trecut la treabă. Evident că în spatele lor au existat și anumite structuri informative ale statului, care au sprijinit acest demers al lor, fie din interes, fie din neprofesionalism.  Și când spun neprofesionalism, mă gîndesc cum se poate ca, într-o instituție a statului cu atribuții în informații, să se confunde o vânătoare legală în plină zi cu o acțiune de căutare de comori și un mistreț de 200 de kg cu 200 de kg de aur?

”Dacă înainte de 2000 căutatul aproape că era la liber, dată fiind precaritatea legislației în domeniu, astăzi sunt reguli noi care  trebuie aplicate și legi care trebuie respectate”.

Reporter: Acestea sunt afirmații grave. Aveți dovezi în susținerea lor ?

Florin Marc: Aceasta este de fapt fața nevăzută a dosarului. Instituții ale statului care, sub umbrela protectoare a informațiilor clasificate, fabrică din birou și din pix dosare fără temei, așa cum spuneam, fie din interese, încă neștiute, fie din neprofesionalism.  Acest individ, Adrian Stoicoi, a fost cel puțin încurajat, de către aceste structuri, să facă un denunț penibil și nefondat, care se potrivea de minune cu un dosar la fel de neconcludent și fără greutate.

Reporter: Bine, dar ce-i unea pe acești oameni? Ce aveau ei în comun? De ce era nevoie de o asemenea adunare eterogenă pentru a discredita un om?

Florin Marc:  Impunerea unor reguli noi a creat tot timpul tulburări la diferite niveluri. Ceea ce se făcea înainte nestingherit, astăzi nu se mai poate face. Dacă înainte de 2000 căutatul aproape că era la liber, dată fiind precaritatea legislației în domeniu, astăzi sunt reguli noi care  trebuie aplicate și legi care trebuie respectate. Nu în ultimul rând, tenacitatea unei echipe de polițiști și procurori în a stopa fenomenul braconajului, a adus mare spaimă în rândul  căutătorilor. Deranjați de faptul că cercetările în zonele cu potențial arheologic reperat și în situri este și ea reglementată de lege, unii arheologi de rea credință, care cercetau unde și când voiau,  s-au alăturat grupului. Apoi, tot felul de gură cască așa cum spuneam, cu mintea odihnită,  și în opinia lor stăpîni ai adevărului, au aderat și ei.  Uitați-vă cum la fel se întâmplă în situația administrației Sarmizegetusa Regia. De cînd acolo s-au impus niște reguli stabilite nu de un om, ci de un Consiliu Județean,  de cînd funcționează un regulament de vizitare, situl s-a schimbat radical în bine cu perspective dintre cele mai benefice, dar și cei deranjați s-au înmulțit. Evident că ei nu sunt o majoritate nici pe departe, dar constituie o șicană permanentă față de cei care se străduie să mențină ordinea și liniștea în acel loc. Uitați-vă la cazul Berbeceanu. Când a deranjat structuri, filiere mafiote ale nemerniciei, când a devenit incomod pentru vârfuri, s-a trecut în cel mai josnic mod la discreditarea lui profesională și morală. Și exemplele pot continua.

”Patrimoniul cultural din Munții Orăștiei are nevoie de protecție. Da, mă voi întoarce!”

Reporter: Ce va urma mai departe? Vă veți relua activitatea?

Florin Marc: Este greu de spus ce voi face. Pe de o parte mi-e lehamite să o iau de la capăt, să recreăm o nouă echipă, o nouă structură, o nouă strategie. Ce răsplată am avut în urma a douăzeci de ani de muncă asiduă și periculoasă din cale afară? Umilință, degradare, familia arătată cu degetul, ținut la distanță de foștii prieteni, zbucium sufletesc maxim, sănătatea grav afectată. Pe de altă parte, de ce să le dau satisfacție grupărilor care jubilau la reținerea mea? De ce să le fiu pe plac celor care rânjeau satisfăcuți și plini de sine în fața parchetului când eram adus la audieri, cu duba? Probabil că voi înclina spre a doua variantă. Vom strânge din dinți și o vom lua de la capăt. Dar de data asta cu o nouă experiență acumulată.  Patrimoniul cultural din Munții Orăștiei are nevoie de protecție. Are nevoie să fie scos la lumină, dar nu de hoți și de mafioți, nu de delatori și impostori, ci de arheologi cu probitate morală și profesională impecabilă. Da, mă voi întoarce!

Anamaria NEDELCOFF