EXAMEN DE MATURITATE: Doar fiind solidari vom câștiga viața de mâine
Românii străbat acum, alături de întreaga omenire, hățișul fioros al unei epidemii care, iată, a smuls din rădăcini obișnuințele vieții de până ieri, plantând semințele negre ale fricii aparent inevitabile de mâine.
Nimic nu va mai semăna, mâine, cu viața pe care o știam până nu demult și singurul sentiment profund care mai păstrează speranța este solidaritatea globală, recâștigată, în fața amenințării. Pentru a nu ne strecura, în lumea de mâine, ca umbre înspăimântate de orice strănut mai zdravăn sau simpla atingere a celui de lângă noi, trebuie să câștigăm astăzi, în mijlocul luptei împotriva bolii, siguranța faptului că împreună, oamenii cu mintea întreagă ai acestei lumi pot câștiga orice provocare, pot găsi leac pentru orice alt nenorocit de virus.
Pe patul de spital, izolați la domiciliu sau doar izolați pentru a ne proteja și a-i proteja pe toți ceilalți, descoperim zilele acestea – cam greu, dar în bună lumină – că organismul bolnav și care trebuie apărat solidar este omenirea însăși. Descoperim că degeaba faci totul doar pentru tine: pentru a scăpa tu, trebuie să faci totul pentru ceilalți, ești deja obligat să faci totul pentru ceilalți. Și, uite-așa, lecția creștină a iubirii aproapelui – în fapt o lecție fundamentală a tuturor religiilor universale, a umanității – ni se impune ca singura armă împotriva unei agresiuni globale, o agresiune care nu alege după conștiință, educație, culoarea pielii, pământul locuit sau numele neamului.
Învățăm, unii mai greu, să recuperăm societatea mare a tuturor, dar și societatea mică din jurul nostru, pe lângă care/ prin care începuserăm să trecem nepăsători.
Da, unii dintre noi învață mai greu că cei din jur sunt importanți tocmai pentru propria noastră supraviețuire. Unii, așa cum am văzut în prea multe exemple zilele acestea, încă se încăpățânează să creadă că sunt stăpânii vieții și nu au nicio responsabilitate față de ceilalți, acționând agresiv și cu dispreț față de comunitatea în care trăiesc. E datoria noastră, a tuturor, să îi aducem cu picioarele pe pământ, pentru că nu e cinstit ca o mulțime de oameni întregi să fie amenințați cu boala și moartea de câțiva defecți la minte și la suflet. Pentru cei care nu vor să înțeleagă, trebuie găsită calea cea mai bună de a-i obliga să respecte lumea în care trăiesc, dacă bunăvoința nu-i convinge. A-i lăsa să-și bată joc de viețile noastre, cu argumentația la fel de defectă „ce să-i faci?”, este la fel de iresponsabil precum ceea ce fac ei: rezultatul este tot o nenorocire colectivă.
Așadar, suntem în plină sesiune, în preajma celui mai important examen de maturitate din istoria recentă a omenirii. Un examen pe care trebuie să îl trecem toți: nu trebuie să lăsăm pe nimeni în urmă, nici măcar pe cei care au încercat să ne facă viața grea. Materia de examen? Solidaritatea. Comisia de examinare? COVID-19 și pârdalnicele sale neamuri. Diploma obținută? Viața uimitoare de dincolo de frică. Învățați, pentru că merită!
Credit foto: https://www.cwmission.org
