Eroii nu mor niciodată! În memoria unui „Cavaler al Florii de colț”!

Ultimul supraviețuitor al Batalionului nr. 10 Vânători de Munte Hațeg – Veteranul de Război locotenent (rtr.) LAZĂR T. ARON (1923-2022) – a plecat dintre noi, în „Patria Cerului”!

La miez de toamnă arămie, în zorii zilei de 3 octombrie 2022, a pășit pe calea fără de întoarcere a eternității încă un „făuritor de istorie”, Veteranul de Război hunedorean locotenent (rtr.) LAZĂR T. ARON. Intrase în anul centenar al propriei vieți, însă, pesemne că Bunul Dumnezeu a hotărât să-i ofere cununa sutei de ani, acolo, pe tărâmul acela fără războaie și tranșee, în „Patria Cerului”.

Am fost contemporani cu acest erou. Locuia aici, în municipiul reședință de județ, la Deva, într-un apartament de bloc din cartierul Gojdu. Își ducea traiul cu discreție, neostentativ, retras din vacarmul lumii prezente, înconjurat de liniștea pe care o poate conferi doar serenitatea vârstei.

Mi-a fost dată șansa să îl cunosc pe Veteranul de Război Lazăr T. Aron, prin mijlocirea unui bun dascăl din facultate și mentor al meu, domnul profesor Dumitru Barna.

L-am ascultat pe „Nea Lazăr” (cum era alintat), evocând file din povestea propriei vieți, dar mai cu seamă, fragmente din epopeea celui de-al Doilea Război Mondial, la care el luase parte activă sub drapelul tricolor al Batalionului nr. 10 Vânători de Munte Hațeg. Și, în chip fericit, ca istoric, am avut onoarea de a-i îngriji și edita aceste amintiri, într-un volum memorialistic intitulat „Confesiunile Veteranului de război Lazăr T. Aron: Cu Batalionul nr. 10 Vânători de Munte Hațeg, în Războiul Mondial” (Deva, Editura Karina, 2016), ieșit la lumina tiparului spre a-i îndeplini o dorință lăuntrică a domniei sale: „Închin evocarea amintirilor din război tuturor acelora care doresc să afle ce a însemnat Războiul Mondial și, în special, tinerilor, care ar trebui să cunoască faptele memorabile ale înaintașilor, să știe ce reprezintă patriotismul și Patria…”

Acum, când o inimă a încetat să mai bată, aici, pe Pământ, și o candelă a veșniciei s-a aprins în Cer, se cuvine să rememorăm câteva din reperele biografice ale acestui erou discret al istoriei, care a fost Veteranul de Război Lazăr T. Aron.

A venit pe lume, la Căinelul de Jos (com. Șoimuș, județul Hunedoara), în ziua de 29 iunie 1923, în familia modestă a unui meșter dulgher. De timpuriu, la doar șase ani, a rămas orfan de tată, fiind nevoit să „ia în piept” greutățile vieții, pentru a nu intra „argat, la stăpân”. A urmat cursurile școlii din satul natal, fiind mereu aproape de rosturile gospodăriei părintești, alături de mama sa.

În vara anului 1941, la intrarea României în războiul mondial, abia împlinise 18 ani. În aprilie 1943, la vârsta îndătinată pentru „cătănie”, s-a prezentat în fața comisiei de recrutare a Cercului Militar din Deva, pentru ca, la 20 mai 1944, să fie încorporat la Vânătorii de Munte din garnizoana Hațeg. Atunci când patria l-a chemat sub arme, nu a pregetat nicio clipă, deși își lăsase, acasă, mama singură, fără niciun sprijin, iar ceilalți frați ai săi se găseau și ei pe front.

Documentele militare învederează că Lazăr T. Aron a participat la război, în perioada 24 august 1944 – 12 mai 1945, luptând sub drapelul Batalionului nr. 10 Vânători de Munte, în campaniile de: eliberare a teritoriului național, dezrobire a nordului Transilvaniei și pe Frontul de Vest, la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei, până la Victoria finală.

Aflat în împrejurările primejdioase ale acțiunilor de luptă, gândul îi călătorea, cu speranță, la mama neajutorată de acasă, la cei doi frați înrolați sub arme: „Mă gândeam mereu, la frații mei, ce se găseau și ei pe front. Oare mai trăiau sau nu? Nu știam nimic despre ei. Mă gândeam la maica mea, săraca: avea trei fii plecați pe front. Îmi ziceam, în sinea mea, că Dumnezeu ne ocrotise până atunci. Și mă rugam să scăpăm cu bine toți trei”.

Ca agent de legătură al Batalionului nr. 10 Vânători de Munte, a luptat alături de camarazii săi, luând parte la: acţiunile de apărare a zonei Haţeg; eliberarea Munţilor Apuseni; dezrobirea Ardealului de Nord; ofensiva pe teritoriul Ungariei şi Cehoslovaciei; luptele din Munţii Tatra. Pentru vânătorul de munte Lazăr T. Aron, războiul s-a sfârşit, în ziua de 12 mai 1945, după anihilarea ultimelor cuiburi de rezistenţă inamică. A stat o lună, în bivuacul din Boemia, s-a reîntors „per pedes” în țară, pe un traseu de 778 km. A ajuns să-şi revadă mama şi fraţii, supravieţuitori şi ei, din focul războiului. A asistat neputincios, la disoluţia unităţii militare, sub al cărei drapel luptase.

Deși s-a aflat deseori în situații periculoase, se pare că a avut noroc. Moartea l-a ocolit. A prins încheierea războiului mondial și restabilirea păcii. A trăit anii prefigurării unui nou tip de societate cufundată în „orizonturile roșii” ale comunismului. A iubit, a avut copii și a muncit, apucând venerabila vârstă de 99 de ani. Din această perspectivă, a fost un supraviețuitor.

Referindu-se la ceea ce a trăit, la război, la eroi, la Patrie, reflecta: „Ca ostaș al Armatei Române, mi-am făcut datoria față de țară și poporul din mijlocul căruia provin”.

Pentru faptele de arme dovedite pe câmpurile de luptă, Veteranului de Război Lazăr T. Aron i s-au acordat medaliile militare: „Bărbăție și Credință” în anul 1945, „Slava” („Victoria”) în 1946, „Eliberarea de sub jugul fascist” în 1954, „Crucea comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial 1941-1945” în 1996. De asemenea, a fost membru al Asociației Naționale a Veteranilor de Război din România – Filiala Hunedoara.

În anul 2013, Consiliul Județean Hunedoara i-a conferit titlul de „Cetățean de Onoare al Județului Hunedoara”, iar în 2021, i-a acordat „Diploma de Excelență a Veteranilor de Război din Județul Hunedoara”.

Conform unor statistici militare, astăzi, în județul Hunedoara, ne mai putem mândri că suntem contemporani cu 14 Veterani de Război. Și tot începând de astăzi, suntem mai săraci prin plecarea în eternitate a unui erou – Veteranul de război hunedorean locotenent (rtr.) LAZĂR T. ARON.

Scriitorul hunedorean Mircea Sântimbreanu avea dreptate când spunea:  „Omul? Cerul este patria sa…” De acum înainte, la apelul istoriei, „Cavalerul Florii de Colț” Lazăr T. Aron va răspunde „Prezent!”, acolo, în „Patria Cerului”.

Drum lin, Nea Lazăr! Bunul Dumnezeu să vă așeze sufletul în lumina cea nestinsă!

 

Dorin Petresc