Enduro Panorama 2019. Perspectiva poloneză: “Ne revedem la anul!”

“Bună ziua”, te salută Marcin, în limba română, cu un zâmbet mare și cald, de om bun.

“El e pe jumătate român! Stă o jumătate de an în România!”, se grăbesc să adauge prietenii lui, râzând, când aud că ai vrea să îl întrebi câte ceva.

– “E adevărat?”, îl întrebi.

Apoi Marcin te ia cu limbajul semnelor și îți arată că ea, soția lui, Anna, vorbește mai bine “English”.

De la ea, de la Anna, o să afli, vreme de trei zile cât aceștia stau în zonă și te vei întâlni cu ei că familia Spirowski vine de foarte multă vreme în România. În afară de Ghelari, polonezii mai au un loc preferat: Poiana Mărului, în județul Caraș-Severin. Acolo vine Marcin Spirowski an de an, ca antrenor de Enduro.

-„Cel mai bun din Polonia!”, sar prietenii să completeze!

El e modest, așa că dă din cap, ca și cum ar spune… “așa și-așa…” E puțin îngrijorat. Fiica lui cea mare nu s-a simțit prea bine în ultima vreme: dureri de burtică și febră. Cu toate acestea, Marcin tot a participat la competiția enduro de la Ghelari.

Familia Spirowski e o familie cu “casa-n spate”. Au vândut un teren și, cu banii cumpărați, și-au luat o rulotă în care au cam tot ce le trebuie. Doar spațiul e foarte mic. În rest: paturi, canapele, toaletă, duș și chiuvetă de bucătărie! În afară de spațiu suficient, în rulotă au de toate! Sigur, spațiu e cât cuprinde în… jurul ei, iar cei patru Spirowski se bucură să aibă drept casă o țară întreagă, care le-a devenit al doilea cămin. “Suntem ca niște rromi nomazi”, râde Anna, care te invită bucuroasă să îți arate rulota și cât de repede poate face rost de un pat în plus, pe care îl coboară, pur și simplu, din tavan! Rromi, așa cum sunt văzuți românii în Polonia, recunoaște Anna. Țara rromilor, așa e cunoscută România la vecinii din nord. Unii habar nu au că această etnie are originile tocmai în India. „Păi și ce părere ai, tu, Anna, despre țara noastră?”, o întrebi. “Iubesc România!”, izbucnește entuziast și sincer poloneza. Altfel n-ar veni aici în fiecare vară, vreme de aproape două luni în fiecare an!

“Bună ziua!”, “Mulțumesc!”, “Bună seara!”

N-a învățat mare lucru în limba română. Doar cuvinte de bază: “Bună ziua!”, “ciorbă”, “Mulțumesc!”, “Bună seara!”… După ediția din 2019 a Enduro Panorama, când a ajuns acasă, în Polonia, Marcin a postat în pagina lui bucuria pe care-a avut-o când a descoperit că organizatorii au folosit fotografia cu el, pentru a o imprima pe tricourile pentru participanții acestei ediții. Și, dacă-i răsfoiești un pic contul de Facebook, vei vedea că Marcin chiar se bucură cu adevărat de țara de la sud, unde poate trăi libertatea cea mai dulce, alături de minunata lui familie. Libertate de care se bucură atât Ania, cât și cei doi “îngeri” mici, care îi însoțesc pe toate drumurile lor enduro și nu numai.

Ania îți va arăta fotografii de acasă de la ei, din Sopot, o casă acoperită de verdele naturii, pe care cei doi o iubesc atât de mult. Nu o dată, au fost vizitați chiar de mistreți, însă asta nu i-a speriat. Cumva, e ceva normal. Iar dacă sunt animale, înseamnă că vorbim despre natură, și sălbăticie, și libertate. Iar asta nu poate decât să ne bucure.

Au plecat cu o zi mai devreme din cauza Aliciei, care nu se simțea prea bine, însă spun că sunt mulțumiți și au de gând să revină poate chiar în acest an.

Asta în ciuda vremii rele de care-au avut parte la Poiana Mărului, unde unii dintre ei spun că n-au putut să se plimbe deloc cu motoarele. Și la Ghelari a plouat, însă vremea rece și urâtă tot s-a amestecat și cu un pic de soare, așa că, una peste alta, familia Spirowski pleacă din România cu gând de întoarcere. Cu gând de a reveni, însă lăsând în urmă și o invitație la Charlotta Ustka Enduro Extreme, o competiție de enduro în Polonia. Încrierile au început în 15 aprilie, concursul se va desfășura în 22 și 23 iulie 2019, iar organizatorii promit foarte multă distracție.

O competiție de mare dificultate

În timp ce prietenii săi încearcă să termine cursa de la Ghelari, Slawek s-a așezat și butonează telefonul, în căutarea clasamentului general al momentului. Spune că un sistem electronic de check-in ar fi de mare ajutor pentru rideri: “La punctele de control, s-a întâmplat ca pe unii dintre noi să fie nevoiți să ne strige înapoi, după ce trecusem deja, pentru că nu apucaseră să noteze numărul. Unii dintre noi au fost descalificați… În ultima zi de competiție eu am venit doar să îmi filmez prietenii”, adaugă acesta. Matthias are un bandaj mare pe antebraț: a căzut pe una dintre componentele fierbinți ale motorului: “Greu! Foarte greu! Pentru enduro și profi, merge, dar pentru clasa hobby a fost foarte greu, chiar periculos, pe anumite sectoare. Și noi suntem motocicliști destul de buni”, adaugă el, arătând spre prietenul său. “De altfel, așa cum ați aflat, deja, mulți rideri au renunțat, după prima zi. Unii chiar au plecat cu o zi mai repede, ceea ce poate că nu e prea bine pentru turismul local”, mai spune el. Un cuplu de polonezi confirmă: “Poate pentru români nu e prea greu, însă pentru noi este”, spun ei, în timp ce își trag sufletul, înainte de a se apuca de împachetat și a porni spre casă. Și Piotr Urbanski a trebuit să plece anul ăsta mai repede. Avea febră încă înainte de a ajunge la Hunedoara și, în ciuda faptului că a rezistat două zile, spune că vârsta își spune cuvântul, așa că a fost nevoit să renunțe la “splendoare” pentru sănătate.

Câștigătorii bucuriei

Desigur, părerile sunt împărțite. Marek Kusnierz arată atât de tânăr, încât pare, de-a dreptul, un copil. Aproape că îți vine greu să crezi că băiatul ăsta firav e capabil să poarte un motor greu de peste 100 de kilograme prin cele mai năbădăioase râpi și pante abrupte! Cu toate acestea, a luat locul întâi și a împărtășit, pe Facebook, bucuria sa: “Hard enduro Panorama 2019. Sunt pe primul loc la clasa expert! Asta după un traseu foarte lung (270 de kilometri) și o cursă grea, pe care au terminat-o doar 47 de rideri din 240. Timpul meu total a fost de peste 10 ore (n.r. 10 ore și 17 minute). Mulțumesc, băieți, pentru cursă și îi felicit pe toți cei care au câștigat lupta cu ruta Panorama! Felicitări pentru Koli (n.r. Konrad Wisniewski) pentru că a obținut locul 1 la clasa hobby. De asemenea, mulțumesc tuturor pentru sprijin și încurajări!” Szymon Jagielski este unul dintre fericiți! Seară de seară s-a întors foarte târziu la pensiunea unde a fost cazat, dar spune că, în ciuda ploilor, a noroiului, și-a dificultății mai mari ca oricând a traseului, el a reușit cea mai bună clasare din istoria personală: locul 30! Cu bagajele făcute și pregătiți de plecare, polonezii care nu au ocupat un loc pe podium râd fericiți și promit că vor reveni! La anul sau chiar mai devreme: “A fost super! Distracție, atmosferă super! Ne vedem la anul! Sau, de ce nu, anul ăsta, în august!”

GALERIE FOTO:

ADA BERARU