Elevul Darius Stan plâns de toată comunitatea

„A plecat cel mai vesel, cel mai îndrăgit dintre elevi şi cel mai popular. (…) Ca părinţi, suntem toţi înfrânți de tragedia prietenilor noștri Sanda şi Dan Stan. Darius, media ta, cu multe lacrimi din partea noastră, o să fie încheiată acum în cer”, scrie o profesoara de la Colegiul Naţional „Aurel Vlaicu” din Orăştie, unitate unde învăţa tânărul decedat sâmbătă, în accidentul de pe DN7. Întreaga şcoală este acum în doliu: luni, profesorii şi elevii au adus candele în curtea colegiului, le-au aprins şi au scris cu ele iniţiale băiatului care, până acum, le aducea doar veselie.

Patru preoţi din municipiul Orăştie au venit în faţa elevilor şi au ţinut o slujbă de pomenire a tânărului Darius Andrei Stan. Luni, în pauza mare, tăcuţi sau hohotind de plâns, elevii şi profesorii au ascultat cerniţi cuvintele rostite în cel mai trist careu din curtea şcolii. „Astăzi, este o zi tristă. De fiecare dată când am o cerere de transfer către altă şcoală, mă întreg dacă putem face ceva pentru ca acest copil să nu plece. Sunt puţine cereri de transfer de la Colegiul Vlaicu. Sâmbătă, elevul nostru Stan Darius a plecat şi a lăsat o mare tristeţe în suflete şi multe întrebări fără răspuns: „De ce el? De ce acum? Am fi putut face ceva?” Şi pentru noi, corpul profesoral, Darius a fost un lider de grup. Vă dorim multă putere sufletească. Ascultaţi-ne! Pe noi, pe părinţi, urmaţi-ne sfatul, aveţi grijă de voi şi cântăriţi bine orice decizie. Lui Darius îi doresc amintire frumoasă şi odihnă veşnică!” Discursul unuia dintre preoţi, Ilie Redac, a stârnit şi el lacrimi în ochi ascultătorilor: „Niciodată nu mi-a fost atât de greu să spun câteva cuvinte. Ca părinte şi ca tată! Mă gândesc ce a spus Domnul Christos: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu, acolo sunt şi eu în mijlocul lor.” Iată câţi suntem aici! Pentru Darius, în numele lui Christos! Suntem aici să aducem un dar pentru Darius, i-aţi adus ce-i mai curat în voi: o lacrimă! Faceţi lucrul acesta şi mâine, dacă puteţi! Şi Domnul Christos a lăcrimat pentru prietenul său, Lazăr. Faceţi acest lucru azi, mâine, de fiecare dată când vi-l amintiţi şi spuneţi: „Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!”

Băiatul era cunoscut pentru temperatul vesel, glume, năzbâtii şi ironii. În fosta sa clasă, durerea colegilor şi a prietenilor dintr-a XII-a B este aproape palpabilă. Pe o bancă, i-au aprins lumânări care încadrează un portret pe care au scris: „Campionii nu mor niciodată. Tu ai fost şi vei rămâne un campion!!!” Erau 19 în clasă, au rămas doar 18 elevi. Cu toţii îşi amintesc de tânărul cu zâmbetul pe buze: „Era tot timpul o persoană veselă, avea glumele la el, cum se spune. Nu apleca niciodată urechea la ce se vorbea rău. Ne amintim de el tot vesel şi nu ne-am închipuit vreodată că i se poate întâmpla aşa ceva”, spune colega sa, Ana Maria Mihăilean. Andrei Hechel era prieten bun cu Darius: „L-am cunoscut acum patru ani şi s-a remarcat de la început prin glumele şi năzbâtiile sale. Aşa l-am cunoscut cu zâmbetul pe buze şi aşa mi-l voi aminti mereu. A fost o persoană minunată, ajuta pe toată lumea când putea. Îi plăcea viaţa, îi plăcea să se distreze, era un prieten adevărat şi încet, încet mi-a devenit ca un frate. E greu… Părinţii, noi… Suntem distruşi.”

Cu ochii în lacrimi, colegii şi profesorii povestesc cu drag despre elevul pe care l-au văzut mereu râzând. De la conducerea colegiului, la profesori, diriginta şi personalul școlii, toţi îl plâng pe copilul care a murit zdrobit în maşină şi a rupt cu plecarea sa prematură inima celor ce îl cunoşteau. „Era cel mai înalt elev cu ochi albaştri. Cu un zâmbet larg, cât faţa. Era un elev năstruşnic, tot timpul căuta să facă o glumă, o ghiduşie. Era şi foarte muncitor: îi cumpăraseră aparat de fotografiat şi de filmat, aparatură de muzică pentru ca el să îşi poată câştiga proprii bani. Dacă părinţii erau îngrijoraţi pentru bac, el îi liniştea şi spune: „Voi avea note foarte bune, totul se va rezolva cu bine!” Aşa îşi încuraja şi colegii la simulări: „Totul va fi bine!”, spune profesoara de informatică Adriana Chira, care îl ştia de mic: „Îi ştiu părinţii de 30 de ani. Acum fiecare părinte am îngenunchiat în noi, ne-am rugat să nu ni se întâmple şi nouă aşa ceva!”. Diriginta clasei, Laura Benţa, de-abia îşi găseşte cuvintele: „Darius era un tânăr vesel, optimist, mereu cu zâmbetul pe buze. Găsea soluţii la orice. Ne vom aminti râsul şi glumele lui. Îi doresc familiei multă putere sufletească şi mângâiere”. Femeia îşi aminteşte şi ultima întâlnire cu Darius: „Le-am dat să-şi completeze cererea de înscriere la Bacalaureat. L-am certat pentru că a fost singurul din clasă care a folosit un pix negru. Dumnezeu să-l odihnească”.

La poartă, îl jeleşte femeia de serviciu. „Era ca şi copilul meu. Aşa băiat plin de respect, să salute mereu, să vorbească frumos de fiecare dată, mai rar. Cred că mai este unul, tot în clasa a XII-a. Nu mi-a venit să cred când am auzit ce s-a întâmplat, am izbucnit în lacrimi. Şi de atunci tot plâng”, spune Elena Dobrescu. Profesoara de fizică Margareta Giurgiu, directoarea CN Aurel Vlaicu Orăştie nu poate uita ziua de vineri, când l-a văzut ultima dată. Era îndrăgostit de o fată : „Mi-a spus: „Doamna, aşa-i că m-am cuminţit? Aşa îmi va rămâne Darius – un copil frumos, plin de viaţă, totdeauna gata să-i ajute pe ceilalţi”. Şi ea îi cunoaşte familia: „Mama băiatului lucrează tot în învăţământ. Nu sunt cuvinte care să aline durerea acestor părinţi”.

La Casa de Cultură din Orăştie, unde se ţine priveghiul, sute de coroane străjuiesc trecerea către locul unde îl jeleşte familia. Soţii Sanda şi Dan Stan mai au o fetiţă, Andra. Darius Andrei Stan era la volanul unei Dacii Solenza, sâmbătă, la orele prânzului, pe DN7. A pătruns pe contrasens şi s-a izbit violent de un BMW în care erau doi soţi de 59 şi 60 de ani. Toţi trei au murit pe loc.

Laura OANĂ