După COVID pe clanțe și mânere, un pericol cu simptome de gripă se ascunde și în iarbă

După coronavirus pe clanțe și mânere, un pericol cu simptome de gripă se reactivează în iarbă. Poate cauza artrită, meningită sau paralizii

“Stăm la casă și am profitat de perioada de izolare, pentru a lucra mai mult la grădină. Acum 4 zile am făcut un duș, pe brațul drept, spre spate, am simțit, brusc, o mâncărime. Am pipăit, cu buricul degetului, ceva ca o bobiță de susan , așa că imediat m-am gândit că aș putea fi o căpușă. Din păcate, nu avea cine să mă ajute, iar insecta era înfiptă pe spatele brațului și am scos-o prin zdrobire, cu o pensetă. Știu că recomandat e să fie scoasă fără a fi zdrobită, dar era foarte mică și fixată într-un punct în care abia ajungeam. Locul a fost roșu, tare și umflat vreo câteva zile și încă am, uneori, senzație de iritație”, spune Adriana. Din nefericire, odată cu venirea primăverii se reactivează pericolul înțepăturilor de căpușă.

Până la o jumătate dintre hunedorenii testați, infectați cu spirochetul

Câteva zeci de cazuri de borelioză Lyme au fost depistate la hunedoreni în fiecare an, însă, pentru că puțină lume merge la medic pentru analize, în cazul înțepăturii de căpușă, numărul celor afectați este, probabil, mult mai mare. Doctorii o numesc “boala cu o mie de feţe” și, deși insecta poate părea inofensivă, înțepătura acesteia poate duce chiar la paralizii. Testele făcute în ultimii ani demonstrează că o treime, până la aproape o jumătate dintre hunedorenii cărora li se recoltează analize pentru confirmarea sau infirmarea prezenţei spirochetului care produce boala Lyme sunt infectaţi. Annual în județul Hunedoara au fost recoltate între 40 și 100 de probe, iar 15, până la peste 50 dintre ele au fost confirmate. Asta înseamnă că, în medie, peste o treime, până la o jumătate dintre hunedorenii testați sunt purtătorii spirochetului, care poate produce encefalita de căpuşe.

Există 900 de specii de căpușe, dintre care 27 trăiesc în România

Căpuşele sunt parte din familia acarienilor, trăind cu sângele oilor și vitelor, câiniilor şi pisicilor, dar parazitând şi reptile, păsări şi alte mamifere. Sunt hematofage, adică se hrănesc cu sânge, intermitent. Trăiesc aproximativ trei ani și pot să-și ducă o jumătate din viață fără că mănânce nimic!  Biologii spun că o căpuşă poate trăi un an şi şapte luni   fără să „guste” nicio picătură de sânge. Înțepătura ei poate provoca iritaţii ale pielii, unele specii pot provoca paralizii, iar altele sunt purtătoare ale bolii Lyme. În lume exis­tă aproape 900 de specii diferite de căpuşe, printre care căpuşele moi (numite de biologi “argaside”) şi căpuşele tari (“ixodidele”). Din cele aproape 900 de specii de căpuşe care trăiesc pe  glob, 27 pot fi întâlnite şi în țara noastră, iar 4 ne afectează direct, pentru că parazitează pielea corpului omenesc.

Feriți de căpușe, doar la peste 1.200 de metri

Specialiștii spun că singurul loc unde ne putem consi­dera feriţi de căpuşe este zona montană, cu o altitudine de peste 1.200 de metri, pentru că temperaturile scăzute le afectează ciclul de viață și reproducere. Nu ați văzut nicio căpușă pe zăpadă, nu-i așa?! Ele au nevoie de umiditate și temperaturi moderate, așa încât un alt dușman al lor este seceta. Doar la microscop putem “admira” trompa lor în formă de ferăstrău cu care se fixează în celulele pielii, deși căpușele sunt cei mai mari acarieni: unele dintre specii pot ajunge la o lungime de 3 centimetri. Mănâncă puțin, vreme de numai 7 zile, în fiecare an, dar efectele negative pe care le pot provoca nu sunt de ignorat. Pe parcursul celor trei ani de viaţă, acești acarieni parcurg fazele de nimfă, larvă şi adult. Dacă ați văzut căpușe foarte mici, de mărimea unui bob de susan, sau chiar de mac, ați putut observa că seamănă cu un mic fragment de frunză, plat și extrem de ușor, aproape imponderabil, pe care vântul îl poartă de colo-colo. “Transportate” pe aripile vântului, ele sunt preluate de animalele așezate în iarbă sau praf, opri chiar de oameni, în timpul ieșirilor în natură. Le ucide doar iarna rece, cu temperaturi de – 20 de grade, însă în timpul iernilor blânde, ele proliferează foarte mult.

Cine iubește căpușele

Deși par a nu avea rival în lumea animală, biologii ne spun că bibilica iubește căpușele: la micul dejun, prânz și cină! O singură bibilică poate curăța, într-un singur an, aproape un hectar infestat. Și viespile se numără printre duşmanii naturali ai căpu­şelor, iar unele  specii de viespi chiar depun ouăle în trupul căpuşelor, asigurând larvelor hrana necesară: acestea ăși vor mânca gazda, dinspre interior. Reproducerea căpușelor poate fi urmărită dacă insectele sătule, adulte, sunt plasate în cutii sau pungi de plastic transparente. La câteva zile de la desprinderea de piele a căpușei-mamă vor putea fi observați pe abdomenul ei “puii” minusculi, cât un vârf de ac! O singură căpușă poate depune, într-o singură lună, 2.000 de ouă, apoi, pentru că a parcurs ciclul vieții, moare.

Extrase ușor, cu ață de papiotă

Istoricul medical arată că sunt mai bine de 200 de ani, de când România înregistrează boli transmise de căpușe: encefalită de căpuşă, febră butunoasă, borelioză Lyme, dar şi virusul febrei hemoragice sau tularemie. Din cele 27 specii de căpuşe care parazitează reptilele, păsările şi mamiferele, jumătate (13, mai exact) parazitează vitele. Oile, însă, sunt cele mai frecvent afectate, iar spirochetul generează boala numită babesioză. De pielea umană se atașează doar patru specii de căpuşe și este important să le eliminăm printr-o singură mișcare, fără a le zdrobi, pentru ca hipostomul cu spini (“trompa”/ “ciocul”) căpușei să nu se rupă în piele, und ear putea cauza infecții. Există chiar dispozitive special pentru scos căpuşele din pielea animalelor de companie. Primul astfel de dispozitiv se pare că ar fi fost conceput în 1994 un medic veterinar francez. Eu, însă, vă voi spune, din proprie experiență că, odată atașate, cu excepția faptului în care sunt, încă, extrem de mici, pot fi scoase cu ușurință cu tot cu hipostomul cu cârlige, folosind un laț din ață de papiotă. “Ștreangul” din ață trebuie inserat pe corpul căpușei, pe hipostom (trompă), până lângă piele și, apoi, strâns bine. Acum tot ce vă rămâne este să trageți de ață.

Cum ținem la distanță căpușele

Anul acesta, în condițiile în care coronavirusul a închis multă lume în case și a limitat mobilitatea, riscul de infestare cu căpușe în luna aprilie a fost mai scăzut. Mai mult, dezinfecția unor zone urbane, printre care și unele parcuri, a scăzut și ea riscul. Cu toate acestea, el rămâne în toată zona rurală a României, acolo unde oamenii au grădini, culturi, ori pentru cei care cresc animale, și crește pentru persoanele care au profitat de reglementările de izolare și s-au mutat la casele de la țară, la părinți, la bunici sau la casele de vacanță. Mai mult, după data de 15 mai, când este preconizată o relaxare a măsurilor de distanțare social, pericolul de infestare cu căpușe va crește. Cum evităm căpușele, deci? Medicul Cecilia Birău a recomandat, în repetate rânduri, să purtăm haine de culoare deschisă care să protejeze braţele şi picioarele. Culoarea deschisă ne ajută, prin contrast, să găsim ușor căpușele.

Verificați-vă pielea la fiecare câteva ore!

Medicii ne recomandă, de asemenea, ca la ieșirile în grădină, livadă sau pe teren, la muncile agricole să purtăm pantaloni lungi, tricouri, bluze sau cămăşi cu mâneci lungi. În plus, este indicat ca încălţămintea să nu fie prevăzută cu decupaje. Desigur, pentru cei care doresc să se știe cât mai bine protejați, există și pentru căpușe  spray repelent (cu dietiltoluamidă) pe pielea expusă (mâini, braţe, antebraţe, ceafă) sau a unui insecticid (cu permetrin) pe pantaloni, manşete, ciorapi şi pe mâneci. În cazul unei activităţi lucrative sau recreative într-o zonă cu risc (cu animale care pot fi parazitate de căpuşe, cum sunt oile, de pildă, cu arbuşti şi vegetaţie bogată), medicii ne recomandă examinarea cel puțin seara, dacă nu la fiecare câteva ore, a întregii suprafeţe a corpului, fără a neglija zonele cu păr, pentru a observa căpuşe ataşate de piele. Căpuşele se pot ataşa şi fixa oriunde pentru a se hrăni cu sânge, fără a provoca întotdeauna mâncărime sau discomfort, cum se întâmplă în cazul țânțarilor, de pildă.

Scoateţi căpuşa imediat!              

Imediat ce le observăm, căpușele trebuie scoase fără a fi strivite. Pentru a dezvolta boala Lyme, autoritățile medicale ne informează că trebuie să fi fost înţepaţi de o căpuşă contaminată cu bacteria Borrelia, iar aceasta să rămână ataşată de corp cel puţin 17 ore, timpul necesar migrării bacteriilor din intestinul căpuşei către glandele salivare ale acesteia. De aici, spirochetul este introdus, odată cu saliva, la locul înţepăturii. De asemenea, este bine să spălaţi imediat zona afectată după extragerea căpuşei cu apă şi săpun şi să dezinfectaţi zona cu alcool sanitar (spirt). Se poate aplica şi un unguent cu antibiotic cu spectru larg. În cazul apariţiei unei pete de culoare roşie de peste 5 centimetri diametru, care se extinde în inele concentrice, cu stare de rău, dureri musculare, febră, dureri de cap, senzaţie de ceafă şi gât înţepenit, dureri la nivelul articulaţiilor, trebuie să vă adresaţi imediat medicului, pentru că acestea sunt semnele dezvoltării bolii Lyme. Putem recunoaște boala Lyme este pata roșie, circulară, în formă de țintă, cu un cerc interior alb. Pentru că este posibil ca aceasta să dispară la 2-3 zile de la mușcătură, este bine facem o fotografie, când am constatat pișcătura. Analizele de specialitate sunt, însă, cele care vor da diagnosticul. Alte simptome ale bolii sunt: transpirațiile puternice, dureri musculare (ca după o gripă), stare de slăbiciune, oboseală marcată, tulburări de somn, tulburări de vedere (privire încețoșată, dublă, chiar disparitia câmpului vizual), dureri articulare (când boala Lyme a ajuns în stadiul 2 – faza deja cronică, având o vechime de peste șase luni de la debut), dureri și/sau usturimi în mușchi.

Animalele, gazde de hrănire

Encefalita de căpușe, cunoscută şi sub denumirea de borelioză, cauzată de spirochetul Borrelia burgdorferi, care are mai multe serotipuri. Infecţia apare prin înţepătura căpuşelor infectate, adulte sau nimfe, din genul Ixodes. Principalele gazde ale spirochetului Borrelia burdogferi sunt rozătoarele mici, omul fiind gazdă accidentală. Specialiștii spun că animalele mari sunt şi ele gazde de hrănire a căpuşelor, dar nu joacă rol în menţinerea virusului. Transmiterea lui se face pe cale cutanată, prin muşcătura de căpuşă infectată, pe cale digestivă prin consum de lapte şi produse lactate neprelucrate termic provenite de la animale parazitate de căpuşe infectate ori pe cale respiratorie sau digestivă, prin inhalarea sau ingestia accidentală a prafului cu dejectele sau resturile uscate ale căpuşelor infectate. Transmiterea infecţiei de la omul infectat la noi gazde sau transmiterea interumană este foarte rară: poate fi posibilă transmiterea de la mamă la făt. Cele mai multe infecţii la oameni apar prin înţepătura nimfelor. Multe specii de mamifere pot fi infectate, iar cerbii şi oile reprezintă un rezervor de infecţie important. Dacă aţi descoperit căpuşe pe îmbrăcăminte dezinfectaţi, spălaţi şi uscaţi rufele cu atenţie.

Căpușele ne pot îmbolnăvi de meningită și artrită

Pentru prevenirea apariţiei unor cazuri de îmbolnăviri cauzate de insecte, fiecare dintre noi poate lua măsuri: secarea bălţilor de apă din jurul gospodăriilor, dar și îndepărtarea recipientelor de apă stătută și a gunoiului menajer. Medicii spun că, dacă a introdus spirochetul în piele și a declanșat boala, leziunile precoce au forma unui inel extins, cel mai adesea cu o zonă centrală clară. Simptomele sunt cele ale gripei: febra, frisoanele și durerea de cap. În cazurile grave, poate urma şi afectarea meningelui. După câteva săptămâni sau luni de la debutul bolii, poate apărea afectarea sistemului nervos central şi alte complicaţii, iar după 2 ani putem dezvolta artrită.

Boala, “botezată” după un orășel american

Boala Lyme este o afecțiune bacteriană produsă de spirocheta Borrelia burgdorferi, de unde si denumirea sinonima de borelioza Lyme. Numele propriu Lyme vine de la denumirea orășelului american în care au fost depistate în anii ’70 primele cazuri. Boala este produsă de înțepătura unei căpușe infectate cu bacteria Borrelia. Este cea mai frecventă afecțiune transmisă prin înțepătura de insecte, atât în Europa, cât și în Statele Unite.

75 la sută din cazuri, descoperite în stadiu incipient

Potrivit datelor  Direcției de Sănătate Publică Hunedoara, majoritatea cazurilor, aproape 75 la sută, sunt descoperite în stadiu incipient, iar restul în fazele a doua și a treia de cronicizare. Medicii avertizează că pentru borelioză, nu există profilaxie specifică. În stadiul III al bolii pot apărea tulburări cardiace și neurologice, amorțeli ale mâinilor, picioarelor și capului, furnicături, urzicături, tulburări de înghițire, urinare (senzația imperioasă de a urina), paralizii ale feței sau membrelor, dar și tulburări psihiatrice (depresie, anxietate, atacuri de panică sau tulburări emoționale).

 

ADA BERARU