Dulci ca mierea sunt trandafirii Damascului

O hunedoreancă cultivă trandafiri de Damasc la Abucea. Și are materie primă pentru 3000 de borcane de dulceaţă!

Trăieşte între milioane de flori! I se întâmplă unei femei care a decis să îşi facă o plantaţie de trandafiri de Damasc. Este psiholog şi s-a gândit să-şi deschidă propria afacere: după ce a cumpărat butaşii înrădăcinaţi din Bulgaria, i-a plantat, iar aceştia s-au adaptat surprinzător de bine climei din Transilvania. Aşa că femeia s-a trezit, la început de iunie, cu o superproducţie de petale pe care se străduieşte din greu să o valorifice.

E dis de dimineaţă şi o mână de oameni lucrează din zor printre şirurile înflorite. Se grăbesc pentru că primele ore ale zilei sunt singurele recomandate pentru recoltarea petalelor. Acum trandafirii sunt plini de rouă şi îşi păstrează uleiurile atât de preţioase. „Se culeg în zori de zi, de la ora cinci, până la ora nouă. Se recoltează florile întregi şi ideal ar fi să nu fie albinele între petale şi se procesează în patru ore de la culegere pentru maxim de efect şi de parfum, altfel uleiurile volatile se evaporă. Nu e greu, ci foarte greu! Ne trebuie multă forţă de muncă pe care deocamdată nu o avem. Autorităţile şi instituţiile statutului nu ne-au ajutat deloc, am trimis cereri la APIA şi nu au răspuns deloc”, spune Adriana Stretean, care este de meserie psiholog. A lăsat munca de birou la Sibiu pentru a deveni cultivator în comuna Dobra: „De la 20 de ani, când eram încă studentă la Bucureşti, m-am gândit ce mi-ar plăcea să fac în viaţă?! Atunci mi-a venit că mi-aş dori să am o cofetărie sau să îngrijesc trandafiri. Acum visul s-a transformat în realitate, dar o realitate crudă, cu supraproducţie.” Şi-a autorizat plantaţia anul trecut în aprilie. A adus butaşii din vestita regiune Kazanlak din Bulgaria – aproape două mii de butaşi din care s-au prins vreo 1.300 de fire. De vreo două săptămâni, s-a trezit cu producţie record. O singură tufă de Damasc face 800 de flori! Cu cât culege din plantaţia de şase mii de metri pătraţi , femeia ar putea face 3 mii de borcane de dulceaţă.

Cine vine la cules trandafiri? Familia, prietenii şi albinele

„Când m-am apucat de plantaţie nici nu ştiam cum arată florile, citisem că e trandafirul cu 30 de petale. La început, când au înflorit în primăvara asta, au început timid: au fost trei trandafiri, în ziua următoare am scos 700 grame, în a treia zi am recoltat 11 kilograme, în următoarea, 31 de kg, apoi 69 de kg, după asta m-am oprit că nu am mai putut recolta singură”, spune Adriana din mijlocul trandafirilor roz şi foarte puternic parfumaţi. Aşa că femeia a dat sfoară-n ţară că are nevoie mare de mână de lucru. Nu a găsit localnici aşa că şi-a adus familia la cules şi prietenii din Sibiu. „La cules, până la urmă, e cel mai uşor! Deocamdată, avem parte de o producţie mai mare decât ne-am aşteptat. Să vedem ce facem în viitor. Poate facem noi o distilerie, dar oricum e ciudat pentru că se pare că forţa de muncă este de negăsit prin zonă”, spune soţul femeii, Marius Băcilă. În fiecare zi, o mână de oameni strâng vreo 150 de kg de petale. Deşi pare simplu şi frumos, nu e deloc uşor. Pe Adriana, au ajutat-o cel mai mult părinţii, dar şi socrii i-au venit în ajutor: „Nu e uşor, dar profităm ca să facem mişcare, să slăbim. E o muncă plăcută, am iubit întotdeauna trandafirii, chiar dacă te mai înţeapă”, spune Carmen Băcilă. Cum apare soarele, bobocii plesnesc şi se deschid. Practic, când oamenii ajung în capătul rândului, în cealaltă parte, trandafirii sunt la loc, înfloriţi. În plus, culegătorii sunt la concurenţă cu albinele, spune Gheorghe Băcilă: „E muncă, nu glumă! Am semne de la albine, o grămadă! Nu scapi! Ele merg în mijloc, la pistil, eu ca să rup floarea trebuie să o apuc tocmai de acolo. Dacă pui degetul pe ea, asta e! Sunt un fel de kamikaze pe plantaţia nurorii.”

Nimeni nu vrea petale de trandafir

Cultura de trandafiri de la Abucea este una ecologică – femeia a sădit cimbru şi busuioc printre trandafiri pentru a alunga afidele şi a stropit cu ceai de urzici, cu macerat de ardei iute şi de usturoi. „Noi am investit aici cel mai mult muncă – lacrimi şi sudoare -, care „doare” mai mult decât partea financiară. Până şi gardul plantaţiei a costat cam câţi toţi butaşii, unul e 1,10 euro firul. Banii nu-i pot scoate pentru că nu pot procesa. Pe hârtie totul era frumos, basme fantastice! Nimeni nu cumpără, nimeni nu e interesat. Mi s-a spus de către o mare fabrică de conserve că nu au borcane şi oricum nu ar fi pregătiţi să preia o cantitate atât de mare.” Cum nu a reuşit să-şi valorifice producţia de petale la nici unul dintre producătorii contactaţi din ţară, Adriana s-a apucat singură să facă dulceţuri, sirop şi apă de trandafiri. „Nu am posibilitatea nici să depozitez petalele, să le trimit la trei zile, cu un transport frigorific, pentru că aş putea să le dau la o distilerie din Bulgaria. Se pot recolta şi 150 de kg zilnic. Unele le-am pus la macerat pentru oţet de trandafiri. Împreună cu un prieten din Hunedoara am făcut şi o „şarjă” de apă de trandafiri, chiar dacă omului îi va mirosi altfel cazanul de ţuică. Am distilat într-un cazan de 70 de litri şi s-a construit o sită specială pentru petale. Apa fierbe dedesubt şi se distilează cam trei kilograme de petale cam în trei ore. Funcţionează pe principiul oricărui cazan, doar aburii trec prin stratul de trandafiri. Are ulterior un răcitor şi iese apa concentrată din trandafiri. S-au distilat cam 30 de kg de trandafiri pe zi şi s-au obţinut cam 10 litri de apă de trandafiri. Procesul de distilare a durat cam 15 ore”. Pentru că nu este producător, nici măcar nu poate vinde produsele obţinute în gospodărie.

Aurul roz de la Abucea

Disperată, femeia şi-a improvizat chiar şi un uscător de petale în mansarda casei. În grădină a plantat şi câteva tufe din soiul de trandafir Madame Isaac Pereire, cu flori mai bătute, parfumate, ciclam catifelat, un soi foarte bun pentru siropuri. Este decisă să reuşească şi oricine ajunge în plantaţia ei are simţurile vrăjite de marea trandafirie şi mirosul puternic al rozelor. „Nu mă aşteptam să fie aici atât de mulţi trandafiri, este foarte frumos şi spectaculos. E un trandafir care miroase exact ca un parfum bun, foarte pronunţat şi interesant”, spune Alina, o hunedoreancă care a vrut să vadă şi să simtă cum e o plantaţie de trandafiri de deşert. „Trandafirul de Damasc este trandafirul perfect pentru ulei esenţial şi apă de trandafiri. Este bun şi pentru uz cosmetic şi pentru uz alimentar, unde se pot procesa pentru dulceaţă, oţet şi sirop. Întrebuinţările sunt multe – petalele uscate sunt folosite pentru infuzie. Şi uscarea trebuie făcută în condiţii speciale – trebuie întinse în strat subţire, să circule aerul şi e nevoie de căldură. Noi am făcut ceva rudimentar, am încercat să uscăm în mod natural să vedem ce ne iese pentru ceaiuri”, adaugă Alina Stretean. Femeia spune că nici autorităţile, dar nici legile nu o ajută. Teoretic, după legislaţia românească, trandafirii sunt consideraţi arbuşti fructiferi. Asta chiar dacă trandafirul de Damasc este folosit cel mai mult în industria de frumuseţe, iar uleiul esenţial pe care îl conţin petalele sale este cel mai căutat din lume. Un adevărat aur roz care are în compoziţie de peste 300 de substanţe benefice pentru piele şi corp.

Laura OANĂ