DOCUMENTE ÎN EXCLUSIVITATE. DEFINITIV: Ultimul dosar de anchetă împotriva lui Mircea Moloț a fost clasat

Ultimul dosar din stufoasa anchetă a procurorilor declanșată în 2014 împotriva fostului președinte al Consiliului Județean Hunedoara, Mircea Ioan Moloț, a fost clasar definitiv. Nouă acuzații aduse din decembrie 2014 de procurori au fost declarate fără obiect, iar anchetatorilor le-au trebuit aproape opt ani pentru a recunoaște că nu au ce duce în fața instanței. În exclusivitate, vă prezentăm extrase din documentul oficial de clasare a cauzei.

 

 

Într-un stat de drept, este irelevantă opinia personală, bârfa de cartier sau de sediu de partid a unuia sau altuia – politician sau om de rând – despre o situație juridică, este irelevant dacă îți place sau nu cineva – fie el om de rând sau mare politician -, este irelevant cum consideră individul – oricine ar fi el – că trebuie să arate deciziile justiției. Într-un stat de drept, justiția este făcută de instituțiile care dețin această putere și care nu ar trebui să abuzeze de ea.

În acești termeni ar trebui să privim mereu dreptatea împlinită de actul de justiție, în acești termeni să înțelegem și ceea ce urmează și să cântărim cum se cuvine cum poate fi distrusă viața unui om pentru motive care se vor dovedi, chiar din spusele justiției, neîntemeiate.

 

Un spectacol inutil care a schimbat definitiv viața unui om

 

După șapte ani și jumătate în care nu au avut ce trimite în instanță, procurorii au clasat și ultimul dosar care îl privea pe fostul președinte al Consiliului Județean Hunedoara Mircea Moloț.

Soluția de clasare a devenit acum definitivă.

Sunt șapte ani și jumătate de la spectacolul public cu mascați, arestări, percheziții, sute de zvonuri din culise, un spectacol care i-a schimbat definitiv viața politicianului Mircea Moloț, dar și a omului din spatele funcției publice.

Sunt șapte ani și jumătate în care anchetatorii au lungit acest dosar pentru care nu au avut probe acceptabile pentru a-l duce în instanță, ani în care fostul președinte al CJ Hunedoara a fost pus sub presiune ca persoană privată și ca persoană publică, în așteptarea unei decizii care să lămurească lucrurile.

Sunt șapte ani și jumătate de când, în contextul spectacolului anchetatorilor, Mircea Moloț și-a pierdut, rând pe rând, aproape tot ce reușise în cariera politică până în anul de grație 2014.

Odată cu pierderile din cariera politică, scandalul public de acum aproape opt ani și țintuirea agresivă în piața publică dar și ceea ce a urmat au provocat, lui Mircea Moloț și familiei sale, daune care nu mai pot fi recuperate.

(sursă foto: Adevărul)

Cu imaginea publică doborâtă de presiunea anchetelor, Mircea Moloț a reușit, totuși, să reziste până la a primi, acum, confirmarea faptului că spectacolul grotesc de acum șapte ani și jumătate nu era justificat: clasarea ultimului dosar.

Nu vom intra în amănuntele acestui dosar care cuprinde nu mai puțin de 9 „capete de acuzare”. Vă vom oferi, în schimb, în exclusivitate, extrase din documentul stufos prin care Mircea Ioan Moloț este anunțat de anchetatori că este nevinovat – punct cu punct – și nu poate fi trimis în judecată pentru absolut niciuna dintre acuzații.

***

„Nu înțeleg dreptatea pământeană așa, nu înțeleg de ce și cât de simplu se poate distruge via­ța unui om”

În final, deoarece considerăm că poate completa sugestiv acest material, vă prezentăm scrisoarea publică a avocatei Adina Laza (managing partner Laza Lawyers), cea care l-a apărat în mai multe cauze pe Mircea Ioan Moloț, și care a fost martora momentului 2014.

 

„Moloț, baronul Hunedoarei, reținut de DNA. Cam așa sunau toate titlurile din presă, cam așa anunțau toate televi­ziu­nile clipa ce avea să vină. Și a venit! Îmi amintesc cum târziu de tot, în ceasurile adânci ale serii, am fost invitați, el ca in­culpat, eu ca avocat al acestuia, în biroul doamnei prim procuror, și doar o perdea de fum gros făcea diferențele între noi. Fumul acela se ridica, făcea rotocoale, se apropia, se distanța, în realitate, ne crea iluzii. Protocolar și sec, clientului meu i
s-au adresat câteva întrebări, fără nici o intenție de a pătrunde în realitate, pentru că realitatea era una singură, scrisă deja într-o ordonanță de reținere, așa că orice răspuns al nostru era un nonsens. Eu, simțindu-mă distribuită în această piesă proastă, când nu priveam fumul, căutam privirea unui om care știa realitatea, însă, acesta își poticnise ochii printre taste. Clientul nu cred că înțelegea încă ce va urma. În câteva minute a primit ordo­nan­ța de reținere și a fost scos din birou cu cătușe pe mâini și cu un fular așezat cu grijă peste acestea de către jandarmi, ex­presia înaltei considerații ce i s-a atribuit acestui om. Greu am putut să accept ce i s-a întâmplat bunului meu prieten și asta doar după ce m-am așezat pe jos, pe o bordură, lăsând să curgă lacrimile ne­pu­tin­ței și ale deznădejdei. Au urmat toate pro­cedurile judiciare de rigoare, pro­pu­neri de arestare, contestații, plasarea sub control judiciar, apoi măsura arestului la domiciliu cu impuneri absurde, crude, cum ar fi imposibilitatea de a-și vedea fiica și ginerele, care locuiau în aceeași curte, supravegheri continue și așa mai departe. Dar mai rău decât asta e degetul întins spre om al lumii întregi și forma gurii din care puteai desluși cu ușurință cuvântul HOȚ, NEMERNIC, JIGODIE s.a.

Se cuvine să știți că înainte de această lovitură decisivă mi-am reprezentat clie­ntul în mai multe dosare, prin care s-a în­cercat înlăturarea lui din funcția de pre­șe­dinte al Consiliului Județean Hunedoara. Astfel, totul a început cu un dosar în care era acuzat că ar fi fost colaborator al securității, dar Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a emis o decizie care dovedea o realitate contrară. Cu toate acestea, o asociație non-profit din județul Hunedoara a considerat că respectiva decizie nu este una satisfăcătoare, pornind o serie de atacuri concertate și acțiuni în instanță, prin care încerca să dovedească aceasta calitate de fost colaborator al securității. Acțiunea a fost respinsă definitiv de către instanța de judecată, însă, tăvălugul a continuat, Agenția Națională de Inte­gri­tate anunțând în mai 2012 că Mircea Ioan Moloț s-a aflat în stare de incom­pa­ti­bi­li­tate în perioada 26.09.2008-30.01.2009, pentru că a deținut simultan, funcția
de președinte al Consiliului Județean Hunedoara și funcția de președinte al Adunării Generale a Acționarilor, res­pec­tiv, reprezentant al unităților adminis­tra­tiv-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local, la societatea Drumuri și Poduri S.A Deva. La scurt timp, tot Agenția Națională de Integritate a fost cea care a emis un nou raport, într-o nouă lucrare, prin care îl declara incompatibil pe fostul șef al Consiliului Județean Hunedoara, motivul fiind acela că a participat la deliberarea și adoptarea hotărârii Consiliului Județean Hunedoara privind aprobarea acordării unor finanțări nerambursabile unor aso­ciații de tineret, cultură, cluburi sportive și unități de cult, semnând nota de fun­damentare aferentă hotărârii emise. Tot în aceeași notă, Agenția Națională de In­tegritate a stabilit că Mircea Ioan Moloț ar fi participat la adoptarea mai multor ho­tărâri ale Consiliului Județean Hunedoara, prin care s-a încheiat un acord de aso­ciere între Consiliul Județean Hunedoara și Crucea Roșie Hunedoara, unde acesta a deținut calitatea de președinte, în perioada 5.03.2011-26.10.2012. Desigur, trendul vremii a fost unul în care Agenția Națională de Integritate avea absolută dreptate în orice demers al său, iar instanțele de judecată, cu greu puteau fi convinse de contrariul lucrurilor. Dacă instanțele de contencios n-au înțeles exact sensul acelor de ceasornic, a venit ziua fatidică de 3 Decembrie 2014, care a întors acele ceasornicului. Au trecut 7 ani și jumătate de la acel moment și astăzi lecturez o ordonanță de clasare pentru toate acuzațiile interminabile de la acea vreme. Mă simt la fel de neputincioasă ca și atunci când țineam în mână ordonanța de reținere. Nu știu ce să fac cu ea. Nu știu, de data asta ca avocat, ce să-i spun clientului și prietenului meu. Nu înțeleg dreptatea pământeană așa, nu înțeleg de ce și cât de simplu se poate distruge via­ța unui om. Din păcate viața nu e rever­sibilă, că dacă ar fi, am avea, poate, timp să uităm și să iertăm.Totuși, înainte de toate îi mulțumesc Bunului Dumnezeu că a avut grijă de omul ăsta. Se spune că 7 ani sunt ani darnici și că aduc cu ei în­țe­lepciunea divină. Îl îmbrățișez pe prie­tenul meu drag și Îl rog ca de azi înainte să zâmbească larg lumii, așa încât lumea să înțeleagă cuvântul NEVINOVAT”.