Direcţia 5 şi Alina: „Bucuria vine din muzică. Din fericirea oamenilor, atunci când le cânţi!”
- Câteva sute de hunedoreni au dat vremea mohorâtă a lui noiembrie, pe o seară plină de ritm, în acorduri de clape, tobe şi chitară. Direcţia 5 a venit, după mai bine de şapte ani, la Hunedoara şi a încântat publicul venit la restaurantul WERK, din apropierea Castelului Corvinilor. „Minunat! O seară de excepţie!” , „Fabulos!”, „De vis!”, cam acestea au fost reacţiile hunedorenilor veniţi la concert. Trei dintre membri trupei au povestit, pentru publicul hunedorean despre istoria, dar şi planurile lor, în timp ce Alina, „prinţesa rock-and-roll”, şi-a mărturisit visul cel mai mare, încântată că a reuşit să-i facă pe hunedoreni fericiţi!Reporter: – Sunteţi la Hunedoara, în concertul de promovare al albumului Happy Day. Ce vă face fericiţi?
Directia 5 şi Alina, la WERK. - Nicu Damalan: Multe lucruri ne fac fericiţi, dar acum, că suntem la Hundoara suntem mulţumiţi şi împăcaţi că, după atâta vreme, am ajuns revenim, locul e plin, avem ocazia să cunoaştem oamenii de aici.
- Direcția 5: sugestia ne-a dat-o un operator
- Reporter: – Multe dintre melodiile trupei sunt insiprate, după cum aţi declarat în alte interviuri, din trăirile membrilor trupei. Ce întâmplare stă în spatele cântecului „Am ştiut”?
- Cristi Enache: – Cântecele nu sunt toate inspirate din trăirile noastre, al membrilor trupei, ci din trăirile noastre, ale tuturor. Uneori, da, cântecele adună experiențe personale, dar, în cel mai adesea ele vorbesc despre trăiri general umane.
- Rep: Aveţi în spate o istorie de aproape 27 de ani a trupei. De unde numele de „Direcţia 5”?
- Marian Ionescu: – Este sugestia pe care ne-a dat-o un operator, acum 27 de ani. Filmam un videoclip, iar
Cristi Enache, solistul trupei. când am terminat regizorul ne-a întrebat: „- Ce scriem aici când clipul va fi gata?” Operatorul a spus, în glumă: „- Direcţia 5!”. Şi, aşa a rămas, deşi la început nu ne-am gândit că vom face mare scofală. Ulteior, ne-a plăcut numele şi, iată că am făcut din el un brand românesc!
- De mai bine de un an, trupa are în componenţă şi o voce feminină: pe Alina Crişan, prinţesa rock-and-roll, aşa cum a numit-o presa. Ce a adus Alina în trupă?
- Marian Ionescu: Vocea ei caldă, sensibilă, cu o chimie extrem de bună, alături de vocea lui Cristi. O fată între cinci băieţi, omogenizează, întotdeauna! Alina a adus frumuseţe şi, dacă veţi urmări concertul sau veţi asculta albumul, veţi remarca importanţa vocii ei.
Carmin Ionescu. - Dacă ar fi să descrieţi în trei cuvinte Direcţia cinci, ce aţi spune?
- Cristi Enache: – Perseverenţă, muncă şi talent.
- Cum vedeţi muzica românească peste încă 26 de ani?
- Marian Ionescu: E foarte greu să facem predicţii pe un temen atât de lung. Ne dorim să fim în viaţă (râde) şi apţi de a face, în continuare, muzică.
- Aş vrea să ne introduceţi, un pic, şi în culisele spectacolelor dumneavoastră. Cât de des vă vedeţi şi cât durează repetiţile? Ştiu că studiul este foarte important.
- Noi suntem mai mult împreună, decât separat, fiecare cu familia lui. (Râd) Chiar şi acum, deşi nu pare că repetăm, tot asta facem: intrăm în atmosferă.
- Alina: „Mi-am găsit, în sfârşit, locul!”
- De un an și trei luni cântați alături de Direcția 5. Cum este experiența alături de una dintre cele mai
Alina Crişan, vocea feminină a trupei. iubite trupe „de băieţi”, din România?
- Cea mai frumoasă! Mi-am găsit, în sfârşit, locul: aici mi s-a oferit ocazia să cânt, ă fac ce îmi place cel mai mult! Dacă ar fi să facem socoteala exactă, ar fi doi ani și un pic. În iulie s-au împlinit doi ani.
- Se vede de departe că o prezenţă feminină în trupă a echilibrat vocile şi atmosfera.
- Da, toată lumea spune că am adus doza de feminitate necesară în „Direcţia 5”, iar pe mine mă bucură foarte mult. Asta pentru că eu chiar simt că aici îmi e locul. Simt şi trăiesc fiecare notă în parte, ador să cânt, iar laudele şi aprecierea publicului sunt foarte importante.
-
Spectacol! - Aţi mai fost la Hunedoara? Cum a fost publicul?
- Cred că am mai fost, dar în această formulă, nu. Locul a fost minunat, iar publicul a fost superb, aşa cum e publicul, de obicei, la Direcţia 5. Nu am întâlnit un public care doar să stea, să se uite: aşa sunt piesele. Vrând-nevrând, nu ai cum să nu începi să le fredonezi şi să intri în atmosferă.
- Peste 10 ani vom avea ocazia să vă vedem tot împreună?
- Eu aşa sper! Îmi doresc! Deşi 10 ani e mult spus, nu ştii niciodată ce se poate întâmpla. Însă asta e formula care mă avantajează, aşa că mă văd alături de „Direcţia 5” până la 80 de ani. Doamne-ajută să trăim atât! (Râde)
- Happy Day. Cel mai nou album. Sunteţi aici pentru a-l promova. Ce înseamnă o zi fericită pentru dumneavoastră?
- Ştiu că sună puţin a clişeu, dar o zi fericită, pentru mine, e momentul în care urc pe scenă. Pentru că e
Admiratori… obositor. Mai ales drumul. Iar noi avem concerte în fiecare zi. Însă când urc pe scenă, chiar dacă e o zi în care sunt obosită sau tristă (pentru că am şi zile din astea), uit de tot. O zi în care avem un concert reuşit, e o zi împlinită!
- Secretul fericirii: „Să fii împăcat cu tine!”
- Cu toţii vrem să fim happy (fericiţi). Care ar fi secretul fericirii?
- Să fii împăcat cu tine, cu viaţa pe care o ai, să îţi doreşti de la viaţă multe lucruri şi să crezi, cu adevărat, că ele se pot împlini. Şi… să trăieşti armonios. Eu am o viaţă foarte simplă, să ştiţi, chiar dacă noi pe scenă suntem artişti. În afara scenei, viaţa noastră e liniştită. Pentru mine, de exemplu, o zi fericită în Bucureşti înseamnă să îmi comand de mâncare, să stau la televizor, să mă uit la seriale şi să stau relaxată, cu familia.
- Proiectul Alinei, încă nerealizat, care ar fi?
- Cel mai mare vis al meu ăsta a fost: să cânt şi să fiu apreciază pentru ceea ce fac. Şi… visul mi s-a împlinit! Şi mulţumesc pentru asta!
- Roşu şi negru, steaua roşie pe şepcuţă… Ce simbolizează?
- Negrul este culoarea mea preferată. Dar ca să nu fiu toată în negru, am zis să fie şi o pată de culoare în trupă, mai ales că toţi colegii mei din trupă sunt îmbrăcaţi în culori închise.
- Când vă aşteptăm, din nou, la Hunedoara?
- Curând! Ar trebui să verific programul, nu ştiu exact. Mâine, însă, ştiu că mergem la Timişoara.
Alina Crişan. - La repetiţii cât de des vă întâlniţi?
- Repetiţiile noastre nu sunt repetiţii în adevăratul sens al cuvântului. Nu ne întâlnim undeva să repetăm. Cândam început să cânt cu ei şi eu mă aşteptam să repetăm, dar ei m-au urcat pe scenă şi mi-au zis: „Cântă!” „- Serios?! Nu, nu! Mai laă-mă un pic s-o învăţ!” Şi… mă trezeam pe scenă, iar la urmă le ziceam: „- Da’ de ce mi-ai făcut asta?!” (Râde) Ăsta e cel mai mare test, până la urmă. E gemial pentru mine ce fac cu ei, alături de ei.
Muzică! - Un vis pentru următorul an? Un vis pe care îl doriţi împlinit?
- Îmi doresc un copilaş! Îmi doresc un copil, pentru că ador copii, iar copiii mă adoră pe mine! Aţi văzut cum veneau la mine în timpul spectacolului. Sora mea mi-a făcut o mare bucurie: am un nepoţel de trei luni. Iar de când a apărut el, parcă dorinţa e şi mai arzătoare. Îmi doresc copii de la 20 de ani, iar acum am 34. Ar cam fi momentul. Dar nu vreau să fac un copil doar pentru că e momentul. Ştiu că va veni, când va trebui să vină.
- Bucuria vieţii de unde vine?
- Din muzică! Din fericirea oamenilor, atunci când le cânţi. Şi ei sunt fericiţi, de fiecare dată! Ada BERARU
