Diaspora irlandeză la Deva. Un fost lunetist irlandez explică de ce sunt faini hunedorenii

Un fost lunetist din armata irlandeză s-a stabilit definitiv la Deva.  Ceea ce i-au spus rudele când a luat decizia nu a fost prea măgulitor.

Ce se întâmplă pe front, rămâne pe front

Dacă cineva  ar fi curios să afle câte ținte vii a răpus Kevin Ryan în cariera lui de lunetist în armata irlandeză i-ar fi imposibil. Irlandezul nu riscă să facă nici o declarație despre acest subiect. „Mi-am impus să nu vorbesc niciodată despre faptele mele de arme. Din cauza filmelor, lunetiștii sunt deseori percepuți ca niște killeri cu sânge rece. Așa că, dacă spun că am ucis oameni mă veți privi ca pe un criminal. Dacă spun că niciodată nu am tras voi apărea în ipostaza de mincinos, dacă nu de militar incompetent. Ce pot spune este că am văzut moartea de multe ori în misiunile ONU de păstrare a păcii în Libanul anilor ’80.  De câte ori am avut opțiuni, am luat în lunetă și am distrus componente ale armamentului inamicilor ca să le scot din uz. Am făcut parte dintr-o forță defensivă, nu ofensivă, şi prin urmare deschideam foc asupra țintelor vii doar în legitimă apărare ”, se confesează irlandezul.

Ceva ce nu se uită niciodată

Kevin Ryan este plin de entuziasm când vorbește despre misiunile sale de lunetist. „Un sniper (lunetist) poate lovi în plin un om de la 2000 de metri distanță. Totul este o știință a gestionării respirației. Tragi pe expirație maximă. Un milimetru abatere la gura țevii, înseamnă 10 centimetri eroare față de ținta. E simplu. Inspiri, ochești, expiri tot aerul și în secunda aceea tragi.  Apoi o iei la fugă. Deschiderea focului este similară cu deconspirarea poziției lunetistului acesta fiind obligat să schimbe locația imediat după ce a executat foc”, precizează Kevin Ryan. El spune că tragerile cu puşca cu lunetă sunt ca mersul pe bicicletă, nu se uită niciodată. „După o zi de exercițiu, aş putea și acum să joc onorabil rolul de sniper și sunt sigur că aș obține un punctaj bun la trageri”, spune irlandezul.

De ce sunt faini hunedorenii?

Nu doar primul capitol din viața lui Kevin Ryan, cel de lunetist, este interesant. Poate și  mai surprinzător este statutul său actual de „emigrant” irlandez în România.  Spre deosebire de trendul general, Kevin Ryan nu şi-a dus nevasta româncă la Belfast, ci s-a mutat el la ea la Deva cu intenția clară de a-și petrece viața aici până la final. „Rudele mele au spus că sunt nebun. Cum adică să mă stabilesc în țara lui Dracula?”, își amintește irlandezul.  A făcut-o totuși şi acum e fericit. „M-a atras ospitalitatea culinară a devenilor. Te invită la ei acasă şi toți te servesc cu mâncare. Pentru mine asta a fost ceva extraordinar în comparație cu societatea închisă care există în Occident”, a spus Kevin Ryan.  Sunt însă realități hunedorene cu care irlandezul nu se poate obișnui încă. „Am fost în multe case de hunedoreni şi în toate am găsit o curăţenie exemplară. Nu pot să-mi explic atunci de ce pe stradă sunt aruncate tone de gunoi, deși orașul e plin de pubele ale salubrității. Nu suport cerșetorii. Este de neacceptat să ceri bani pentru nimic. În fine, nu gestionez deloc fenomenul șpăgii. Dacă în Irlanda vrei să mituiești un medic sau un polițist ești arestat pe loc”, mai spune irlandezul.

De ce a creat Dumnezeu alcoolul?

După ce și-a servit țara, Kevin Ryan se bucură acum de o pensie pe care i-o plătește statul irlandez. Mutarea fostului soldat la Deva are și un avantaj financiar pentru el. ”Din păcate, pensia mea nu mi-ar ajunge să trăiesc în Irlanda așa cum trăiesc în Hunedoara. Aici, ca pensionar irlandez,  duc un trai bun”, spune Kevin Ryan. Referitor la apetitul tradițional pe care irlandezii l-ar avea pentru alcool, Kevin Ryan are o teorie a lui: ”Se mai zice ceva. Că Dumnezeu a creat alcoolul ca să oprească irlandezii să conducă lumea”. Dar, adevărul este undeva la mijloc. Pentru că în orășelul natal al lui Kevin, Castlebar, la o populație de doar 7000 de locuitori sunt 40 de baruri.

Adrian SĂLĂGEAN