DE LA COVID-19, LA PARAZIȚII MEDIA: Legiunile de linșare publică s-au aliniat la start

Pandemia COVID-19 își temperează presiunea socială și lasă loc revenirii obișnuitelor frământări românești. Între acestea, la loc de frunte, evident, răfuiala politică în marja fierbinte a unui an electoral. Iar răfuiala politică a devenit, de ceva vreme, terenul de luptă al paraziților care distrug, tenace, cu fonduri grase și complicitatea politicienilor, prin contact viral, ce a mai rămas din presa românească.

Tomberonarii limbajului, noi modele de presă

„Violența este ultimul refugiu al incompetenței”, spunea un personaj al celebrului scriitor Isaac Asimov. Iar violența prin cuvânt, spunem noi astăzi, este calea neîmpliniților, a incompetenților care nu pricep nimic din rostul vieții și, tocmai de aceea, croiesc instrumente ale urii în periferia societății, în postura de supereroi pârâți. În societatea românească, această violentă otrăvire a vorbelor puse în informație publică a ajuns să fie transmisă, periculos, ca model de reușită în viață prin audiență populară și bani câștigați ușor. Așa se face că un jurnalist întreg, care nu spurcă tot ce atinge cu scrisul și nu-și coboară limbajul în latrinele analfabetismului, devine specie ciudată, pe cale de dispariție.

Să ne lămurim: nu e vorba aici de „bloggeri”, „vloggeri”, „influenceri” sau jurnaliști partizani, susținători de conjunctură sau din convingere ai unor mișcări politice sau sociale. E vorba despre acei ticăloși care declară public că, în scrisul lor „de informare”, „nu au mamă, nu au tată”, „rad” tot ce prind, încalcă programatic și normele morale și legile, cotrobăie abuziv viața celorlalți, folosesc cele mai grotești forme ale limbajului și croiesc povești violente emoțional care pot distruge cariere, familii și chiar vieți.

Asta este una dintre marile tumori maligne cu impact direct asupra presei românești: inclusiv în redacții profesioniste, asaltul ticăloșilor care vând ură și violență, bazându-și bunăstarea pe manipulare odioasă, escrocherie și șantaj. Sunt deja indivizi și găști publice de inadaptați furioși pe viața tuturor, pe reușita oamenilor normali, paraziți incapabili de o viață cinstită, mercenari fără scrupule ai linșajului mediatic și pseudo-mediatic fără de lege.

Paraziți și furioși – un dialog al neputincioșilor

Din marginea fluidă a mass-media și chiar din interiorul unor redacții, acești paraziți care trăiesc din vulgaritate extremă și atac violent la persoană se înmulțesc precum boala pe trupul slăbit al presei românești îngenunchiate de politic. Ei creează o dependență mizeră, în special pe porțiunea needucată a publicului consumator de informații, o malformație socială distrugătoare.

Cu încrâncenare, paraziții presei extinse românești vor să acrediteze ideea că „a spune lucrurilor pe nume” înseamnă limbaj agresiv și lipsit de orice formă de cenzură, morală și/ sau legală. În ultimii ani, a proliferat un dialog subuman între paraziții mass-media, care și-au construit imaginea de „formatori de opinie” pe delațiune ordinară și violență în limbaj suburban, și o mulțime de furioși de conjunctură, fericiți că sunt îndemnați public să tăvălească în mizerie limba, mesajele și oamenii, ca gesturi de „mare eroism” și recunoscută notorietate.

Libertatea de a călca în picioare, finanțată de politicieni

Vom observa cu ușurință că piedestalul murdar pe care stau paraziții despre care vorbim este ridicat din libertatea pe care și-au luat-o, cu de la sine putere, de a călca în picioare și morala, și legile, și intimitatea celorlalți. Din nefericire, paraziții au fost/ sunt încurajați de lipsa de reacție a victimelor și de suportul mizer al amatorilor de violență și ghiolbănism public.

Dar răul cel mai mare, care a ajutat la proliferarea violenței paraziților mass-media, a fost generat de politicieni români. Aceștia au fost printre primii aplaudaci din fața scenelor de execuție publică mizeră ridicate de incompetenții redefinind presa românească dinspre periferii. Rânjind hidos la atacurile subumane și ilegale ale paraziților presei – când e vorba de alții, evident! -, politicieni români au încurajat delațiunea publică ordinară și limbajul de grotă ca „noi și libere forme de exprimare mass-media”.

Numai că cercul mizeriei s-a închis și hidoșii politicieni rânjitori la spectacolul distrugerii unor semeni, prin asaltul ilegal și vulgar al paraziților mass-media, au devenit ei înșiși potențiale victime. Și, în locul variantei de curățare socială, prin lege, politicienii noștri, în număr mare, au ales să capituleze în fața șantajului și să plătească pentru a nu fi bălăcăriți precum colegi ai lor. Și cancerul s-a extins.

Încercați mizeria pe propria piele. Cum vă place?

Pentru cei care cred că acest text este un atac la libertatea cuvântului, propun un exercițiu de imaginație, care să-i așeze bine în pielea victimelor paraziților violenți din periferia mass-media. Închipuiți-vă că victima sunteți dumneavoastră – sau mama sau tatăl sau fiica dumneavoastră – și ajungeți „material de lucru” pentru acești indivizi.

Ați fi la fel de susținători de libertate fără limite a cuvântului văzându-vă expus public ca „rahat nenorocit”, cu fiica „curvă de centură”, nevasta „o lepădătură nesimțită”, fratele „un limbric grețos”, mama „o gloabă flendurită”?

Dar dacă, peste astea, v-ați vedea expus public ca hoț, violator, escroc? Faptul că sunteți nevinovat este irelevant, chiar dacă o să demonstrați în instanță: veți rămâne, pentru cei mai mulți cititori de informație publică, hoț, violator și/ sau escroc, pentru că așa a scris parazitul și nimeni nu îi face nimic. Da, parazitul acela pe care tu însuți poate l-ai aplaudat pe rețelele de socializare, hăhăind alături de el la îngroparea în mizerie a vreuneia din victimele lui!

Generația viitoare de victime

Dincolo de explicații contextuale și corectitudini democratice vicios înțelese, asaltul incompetenților, inadaptați și furioși pe viața tuturor, paraziți distructivi avansând dinspre frontierele spațiului mass-media, reprezintă un cancer social de o violență atroce, cancer care distruge orice încercare de educație publică sau acces la civilizație. Iar cea mai vulnerabilă victimă este generația de mâine.

Și așa, în lumea modernă, dezlânată și ușor atavică, copiii și adolescenții sunt sub presiunea continuă a violenței, prin televiziune, internet și jocuri video. Iar asta înseamnă că, așa cum demonstrează deja specialiștii, linia de demarcație între realitate și ficțiune este ascunsă într-o pâclă deasă. Și mai înseamnă că reacția emoțională a copiilor și adolescenților în fața violenței se tocește brutal, către indiferență și neînțelegere: agresiunea nu mai e percepută ca un pericol. Ce adulți rezultă din această nenorocire?

Or, dacă le mai cultivăm copiilor și adolescenților și ideea că violența de limbaj, agresiunea dincolo de normele de conviețuire socială, invadarea intimității, escrocheria și șantajul sunt „libertăți de exprimare” care duc nu la pușcărie, ci la celebritate, unde ajungem mâine?

Ieșim din troacă?

Luând în considerare aceste lucruri, nu vi se pare inconștientă lipsa de reacție a politicienilor români față de violența programatică a paraziților mass-media? Nu vi se pare chiar împotriva societății românești noua modă politică de a angaja cohorte de cvasi-sociopați violenți și inadaptați, trăind din mizerie, ca legiuni de linșare publică a adversarilor politici și manipulare a maselor?

Să nu uităm că, atunci când trăiești în troacă, inevitabil te mănâncă porcii!

Sub astfel de auspicii – și apropierea viitoarelor alegeri din acest an arată o și mai înverșunată pregătire a violenței publice și a agresiunii ilegale prin informație -, societatea românească e condamnată la supraviețuire subumană în periferia civilizației. Se trezește cineva?

Sfatul nostru este să alegeți cu mare grijă sursele de informare și „formatorii de opinie”. Lăsați subumanul, violența de limbaj și ticăloșia să moară așa cum merită: ignorate de oamenii întregi.

(sursă foto: https://datasociety.net/)