Daniela Bălţat: ”Cred că pictura este felul meu de a mă ruga”

O deveancă și-a căutat refugiu din calea suferinței în artă. Pictează teme religioase pe orice material: lemn, sticlă, material textil şi chiar pietre de râu.

Daniela Bălţat este, în felul  ei, un artist „de frontieră”.  Între pictorii cu atestat e privită ca o decoratoare cu har, iar între decoratori apare ca o pictoriţă. Dacă majoritatea celor care pictează sunt tributari suportului de pânză, Daniela a găsit o nişă în care poate să-şi împlinească  talentul.

„Lucrez pe marmură, sticlă, lemn, pânză şi pietre de râu”, ne spune deveanca. Lucrul nu este surprinzător, dacă ţinem cont că primele figuri pictate de Daniela au împodobit cu zeci de ani în urmă zidurile unei grădiniţe.

„Erau deprimant de goale zidurile acelea. Îmi aduc aminte că primul desen a fost o Albă ca Zăpada pictată la intrarea în grădiniţă. Nu eram sigur că o să placă şi m-am oprit. Până la vacanţa de vară însă dalmaţienii, capra cu  trei iezi, zâne, balauri şi feţi frumoşi umpluseră toţi pereţii grădiniţei. Le plăcuse!”, îşi aminteşte Daniela.

Pictura, ca leac la suferință

Timp de 20 de ani prozaicul cotidian a anesteziat preocupările artistice ale Danielei Bălțat. Pictura s-a strecurat însă din nou în viaţa ei. La durere!

„Am trecut printr-o experiență traumatizantă care m-a readus în ipostaza de artist. E un refugiu plăcut din calea suferinței”, se destăinuie Daniela.

În casa Danielei Bălţat, chipuri ale lui Isus, ale Sfintei Fecioare cu Pruncul sau ale sfinţilor te privesc de pe blocuri de marmură,  careuri de sticlă sau tăblițe de lemn. Tema religioasă domină lucrările devencei.

„Nu e ceva premeditat.  Lucrările sunt proiecții ale stărilor mele sufleteşti.  Soţul m-a surprins odată mărturisindu-mi  că ştie ce simt uitându-se doar la culorile pe care le folosesc: reci la rău şi calde la bine.  Îmi e greu să lucrez la comandă.  Un preot mi-a spus că laicizez prea mult fetele sfinților pe care îi pictez. Nu au impersonalitatea  figurilor bizantine. Eu cred că cei care privesc se regăsesc mai bine într-un Isus desenat cu o faţă cât mai aproape de a semenilor lor”, ne spune artista.

Nu afacere, ci hobby

Lucrările Danielei Bălţat pot fi întâlnite în cele mai neaşteptate locuri, pe un birou la bancă, într-un locaş de cult sau pe o măsuţă de lângă un pat de spital.

„Am făcut cadou prietenilor și colegilor multe din lucrările mele. Am început să fiu sunată de diferite persoane, comercianţi, oameni de afaceri, chiar şi preoţi, care erau interesaţi de creaţiile mele. Există deja o mică piaţă pentru ele. Dar nu intenţionez să devin o maşină de făcut bani cu pensula. Vreau să rămân liberă în decizia artistică, să fac din această înclinaţie a mea spre pictură cel mult un hobby profitabil”, mărturiseşte Daniela.

”Pictura este felul meu de a mă ruga”

Daniela Bălțat este atașată de toate creațiile sale. Sunt la urma urmei toate materializări ale trăirilor sale. Dar există și o lucrare preferată.

”Într-un moment deosebit de greu din viaţa mea am pictat „Tânguirea Maicii Domnului”. E o lucrare pe sticlă de care sunt cel mai ataşată. Nu sunt o persoană bisericoasă. Dar poate că pictura este felul meu de a mă ruga…”, se confesează femeia.

Adrian SĂLĂGEAN