Cum putem folosi dolomita pentru recolte cu până la 40 la sută mai mari

Hunedorenii au redescoperit un fertilizator natural de excepţie.

După ce vreme de aproape 25 de ani fermierii au renunţat să mai apeleze la virtuţile dolomitei, o firmă din zona Haţeg a reînceput exploatarea carierei de la Cerişor. Potrivit primarului din comuna Lelese, Ciprian Achim, haţeganii explotează doar reziduurile industriale (dolomita foarte măruntă). Mai mult, primarului comunei Lelese, spune că satul Cerişor era renumit în Ţinutul Pădurenilor pentru recoltele de excepţie pe care le avea, tocmai pentru că zona este împânzită de acest ameliorator natural pentru soluri acide, care juca rol şi de fertilizator.

Cerişor-Crăciuneasa: sub 1 la sută în exploatare!

„Firma din Răchitova exploatează acum la Cerişor – Crăciuneasa doar din reziduuri. Asta pentru că pe vremuri, cea mai multă dolomită se folosea în Combinat, la reducerea fierului. Doar ce era în plus se folosea la culturi, iar acum se foloseşte exclusiv în agricultură. Reziduu, înseamnă că dolomita respectivă este de fracţie foarte mică. Fiindcă la fier îţi trebuia mai mare: peste 8 milimetri, ca să poţi că o bagi în cuptor, să îţi faci treaba. Tot ce era mai mic de 8 milimetri era dat deoparte, ca reziduu, şi folosit în agricultură. Deocamdată cariera de la Cerişor-Crăciuneasa este în conservare şi nu e exploatată decât de cei de la Debo Kraft. Sigur, dacă cineva e interesat, poate să o ia şi să o exploateze oricând”, explică primarul din Lelese, Ciprian Achim. Potrivit acestuia, firma care extrage dolomită pentru agricultură şi zootehnie are în concesiune doar 5 sau 6 hectare dintr-un total 60, însă nu lucrează efectiv, nici pe o jumătate de hectar! „Cariera e sub 1 la sută în exploatare, faţă de ce era înainte, iar dolomita de la Lelese e foarte bună, fiind o dolomită amorfă, cu un conţinut foarte mare de magneziu”, adaugă Ciprian Achim.

Cele mai gustoase fructe, cea mai bună brânză

Primarul mai spune că sătenii, stând pe ea, la propriu, nu au folosit niciodată dolomita: „Nu aveai de ce să o foloseşti, pentru că era era, deja, pretutindeni. Dar, se ştie, dintotdeauna, şi toţi pădurenii ştiu, că oile şi animalele cele mai frumoase erau în satul Cerişor, care se află pe acest zăcământ. Şi flora este mult mai bogată şi mai dulce la Cerişor, decât în altă parte. Din bătrâni se ştia că brânza cea mai bună se face la Cerişor, iar când mergeau cu oile pe partea asta, înspre Cerişor, şi fânul era mai bogat şi mai dulce. Noi nu împrăştiem pe câmp. Solurile noastre nu duc lipsă de dolomită ci de gunoi de grajd, care ar aduce aportul necesar de carbon”, adaugă primarul din Lelese, care e inginer electromecanic, ar are şi cunoştinţe din minerit. Mai mult, hunedoreanul ar trebui să ştie despre ce vorbeşte, în condiţiile în care e însuşi s-a „convertit” la agricultură şi zootehnie: exploatează 21 de hectare de pământ, are mai multe vaci şi câteva zeci de oi. Ciprian Achim mai spune că exploatatorul carierei de dolomită plăteşte, pentru a o extrage, concesiunea pe teren: „Este o chirie de vreo 4.000 de euro. O sumă mare pe metrul pătrat, dar puţin, ca bani, pentru că se exploatează o suprafaţă foarte mică, de numai o jumătate de hectar. Dacă s-ar exploata toate cele 60 de hectare, noi am fi una dintre cele mai bogate primării din judeţul Hunedoara. Am da noi bani la Consiliul Judeţean!”, glumeşte Ciprian Achim.

Dolomita, prelucrată în fosta fabrică de conserve

Reprezentantul companiei Debo Kraft S.R.L., din Răchitova, firma care extrage dolomita din cariera de la Cerişor,

Eugen Petrescu, spune că vânzările sunt, deocamdată, mici în judeţul Hunedoara: „Principalul nostru beneficiar este o companie din Bucureşti, care are ferme în toată ţara. Anul ăsta au cumpărat de la noi vreo 5.000 de tone. Producem dolomita la fosta fabrică de conserve din Haţeg. Acum patru ani am început să exploatăm dolomita din aceeaşi carieră de unde s-a extras dolomită pentru Combinatul de la Hunedoara. Am început activitatea şi comercializarea, după ce, într-o discuţie cu cineva, am aflat că ar avea o influenţă benefică pentru terenurile acide. Noi ne-am ocupat întotdeauna de servicii şi, având la îndemână dealurile dolomitice, am început să comercializăm şi dolomită. În judeţul Hunedoara vindem mai puţin, pentru că lumea încă nu ştie de noi. Însă ea s-a folosit mult şi pe vremea lui Ceauşescu. Era şi o vorbă că «să ai recoltele ca la CAP»”, cu toate că se lucra cum se lucra!”

Fără subvenţii pentru fertilizatori şi îngrăşăminte

Şeful Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Hunedoara (DAJ), Călin Petru Marian, spune că dolomita se foloseşte pentru corectarea pH-ului la solurile acide, „dolomita fiind, în general, cu un pH peste 7, până la 8,5. Ea se foloseşte şi ca îngrăşământ. Are în componenţă nu doar calciu şi magneziu, ci şi fosfor, potasiu. De aceea se foloseşte şi la furajarea animalelor, pentru creştere şi pentru întărirea sistemului osos. Se folosea şi înainte de ’89. Însă dacă vrei să tratezi solul, trebuie neapărat să faci o analiză de sol. Să vezi: este acid sau bazic? Pentru că dacă este bazic, iar tu adaugi o cantitate de dolomită, îl vei face şi mai bazic. Iar majoritatea plantelor cresc bine la un pH neutru, care este 7. De asemenea, pentru animale, trebuie consultaţi medici veterinari sau zootehniştii, care sunt specialişti în nutriţie. Ei vor face o reţetă pentru fiecare animal în parte. Astăzi agricultorii hunedoreni folosesc dolomită mai puţin. Pe vremuri era un program care susţinea folosirea de amendamente (n.r. fertilizatori, îngrăşăminte) pe terenuri, dar acum nu se mai dau bani pentru astfel de lucruri. Oricum, trebuie şi o analiză a dolomitei respective, care să arate dacă se descompune sau nu, pentru că există nişte legături chimice în piatra respectivă”, precizează directorul executiv al DAJ Hunedoara, Călin Petru Marian.

Nu suplimentați tainul cu dolomită „după ureche”!

Şi reprezentanții Direcției Sanitar-Veterinare reamintesc că animalele au nevoie de calciu în hrana lor zilnică şi confrmă că acesta poate fi luat şi din dolomită. Cu toate acestea, orice produs pe bază de dolomită care ajunge la comercializare, trebuie să treacă printr-o serie de analize, care să arate cât calciu conține aceasta și dacă mai are și alte substanțe care pot fi periculoase. Dacă produsul este sigur şi, mai ales, benefic, atunci el va fi înregistrat oficial. Apoi, în funcție de conținutul dolomitei, aceasta se va administra în funcție de specia animalului și starea fiziologică a acestuia.

Ce este, de fapt, dolomita?

Dolomita este un mineral din grupa carbonaţilor anhidri, frecvent întâlnit în natură. De obicei, dolomitele se regăsescspontan sub forma agregatelor granulare, poroase. Ele au culoarea alb-cenuşie, uneori gălbuie, verzuie, dar pot fi şi brune. Potrivit specialiştilor, dolomita este un ameliorator ecologic pentru solurile acide. Reprezentanţii companiei din Răchitova spun că dolomita nu doar că aduce necesarul de calciu şi magneziu în sol, atât de necesar plantelor, ci atenuează şi efectele negative produse de îngrăşămintele chimice folosite pentru tratarea solului în anii anteriori.

„Potoleşte foamea de magneziu a plantelor”

Cataloagele de promovare a produsului arată că, la plantele care sunt mari consumatoare de magneziu (cum sunt

roşiile, tomatele, tutunul, lucerna, trifoiul şi salata), dolomita are un efect maxim. De asemenea, porumbul, ceapa şi ridichile răspund foarte bine la tratamentul cu dolomită. Specialiştii spun că dolomita nu ajută doar dezvoltarea legumelor. Folosirea ei la pomii fructiferi şi la viţa de vie poate duce la creşterea semnificativă a productivităţii. Mai mult, tratarea solurilor cu dolomită ar avea efect şi asupra gustului fructelor, care devin mai aromate şi sunt ferite de petele maronii. Comercianţii spun că la pomi trebuie folosite, o dată la trei ani, două sau trei kilograme de dolomită, la rădăcina a pomilor. La viţa de vie, cantitatea recomandată este de 750 de grame la butuc.

În păduri, pe pajişti şi păşuni

Terenurile din pajiştile permanente care au un pH mai mic de 5,2 şi un conţinut mai mare de aluminiu mobil, trebuie să fie tratate cu materiale care conţin calciu, adaugă producătorii de dolomită amorfă. În Carpaţi, conform statisticilor, sunt peste două milioane de hectare de păşuni şi fâneţe. Din nefericire, mai bine de jumătate dintre acestea sunt, deja, în proces de degradare. Asta în condiţiile în care

pentru formarea unui strat de sol gros de 3 centimetri este nevoie de 300, până la 1.000 de ani, iar pentru un strat de sol de 20 de centimetri, este nevoie de 2.000, până la 7.000 de ani!. Plantele de pe pajişti cresc cel mai bine, potrivit specialiştilor, între un pH de 6, până la 7,2, adică de la slab acid, până la puţin peste neutru. Astfel, nu doar fermierii care cultivă cereale, legumicultorii şi pomicultorii pot folosi dolomită amorfă, ci şi proprietarii de păşuni din zona montană, ba chiar şi cei de păduri. Dolomita potrivită, administrată în cantitatea corectă, promite să susţină fertilitatea solurilor şi bogăţia floristică a păşunilor.

Toamna, sezonul perfect pentru aplicare

Împrăştierea dolomitei pe terenurile cultivabile se face, în mod ideal, toamna, dar aceasta se poate folosi şi în alte momente ale dezvoltării culturilor. Varianta optimă ar fi ca aceasta să se adauge solului înainte de arat, la pregătirea terenului pentru culturile de primăvară. Momentul ideal pentru aplicarea unui tratament cu dolomită pe păşuni este toamna, târziu, după încheierea sezonului de păşunat, în ferestrele iernii sau primăvara, devreme. Potrivit cataloagelor producătorilor, dolomita se poate folosi o dată la trei ani, în funcţie de PH-ul solului. Se poate folosi, însă, şi o tonă la hectar, anual. Pe de altă parte, specialiştii din cadrul DAJ Hunedoara atrag atenţia că, pentru corectarea acidităţii solului trebuie aplicate 250-500 de kilograme de dolomită la hectar o dată la patru ani, nu mai mult. Cel mai bine este, deci, să faceţi testele necesare. Cu cât pH-ul este mai acid, cu atât se foloseşte o cantitate mai mare de dolomită. Pe de altă parte, dacă pH-ul este mai mare de 7, folosirea dolomitei pe acel teren nu este indicată. La legume, cantitatea recomandată ar fi de 1 – 1,5 tone pentru fiecare hectar, anual, însă fiecare producător trebuie să adapteze cantitatea, în funcţie de caracteristicile solului respectiv. Dolomita amorfă se găseşte, pentru comecializare în varianta „big bags” (saci mari), de 1.000 de kilograme, cu granulaţie de până la cinci milimetri.

Folosită în agricultura organică

Mare atenţie, atunci când cumpăraţi! Comercianţii de dolomită trebuie neapărat să fie înregistraţi sanitar-veterninar, iar dolomita, testată şi avizată de autorităţile în

domeniu. Unele dintre firmele care vân dolomită amorfă au obţinut chiar şi confirmarea laboratoarelor de specialitate din Austria şi Germania, cum că produsul lor se poate folosi, ca fertilizant, fără niciun fel de restricţii, şi în agricultura organică. Potrivit unor studii recente, tratarea solurilor cu dolomită creşte randamentul culturilor chiar şi cu 30 la sută, vacile dau lapte mai mult şi mai gras, iar puii de găină cresc mai repede. Mai mult, în urma introducerii de dolomită în raţia zilnică a animalelor, unii fermieri ar fi constatat creşteri ale producţiei de lapte (cantitativ, dar şi calitativ) şi în greutatea puilor de carne. Producătorii de dolomită pentru agricultură şi zootehnie spun că aceasta este o soluţie naturală şi 100 la sută sigură. Singurele condiţii sunt testele preliminare şi respectarea cantităţilor specificate de specialişti în prospectele de administrare.

Supliment pentru vaci, porci, dar şi câini şi pisici

În România, dar şi în lume există o mulţime de tipuri de dolomită. Nu toate sunt, însă, potrivite pentru tratarea solurilor. În primul rând, trebuie făcută diferenţa între dolomita cristalină şi cea amorfă. Neapărat este nevoie doar de dolomită amorfă, iar cea mai bună este aceea ai cărei ioni de calciu şi de magneziu au legături foarte slabe, astfel că elementele chimice sunt uşor absorbite, fie că este vorba de organismul animalelor, fie că e vorba de plante. Dolomita pentru plante şi animale nu conţine altceva decât roca naturală, denumită, în limbajul chimiştilor carbonat de calciu şi magneziu. Producători de dolomită din ţară susţin că au văzut, personal, rezultatele în agricultură, ba au participat şi la Târgul INDAGRA (Târgul Internaţional de produse şi echipamente în domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii şi zootehniei), cu fotografii ale fructelor, dar şi ale pomilor fructiferi care creşteau alăturat. Unul dintre ei era tratat, iar celelălat nu, aşa că, într-o singură imagine, se puteau observa foarte bine diferenţele.

Terenuri acide: la Brad, Haţeg şi spre Vaidei

Specialiştii Direcţiei pentru Agricultură a Judeţului Hunedoara (DAJ) spun că, în trecut, se aplicau câte 600-800 de

kilograme la hectar. Astăzi, testarea acidităţii terenurilor se poate face la Oficiul Judeţean pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Hunedoara. Unii specialişti spun că dolomita nu trebuie confundată cu un îngrăşământ pentru terenuri, deoarece aceasta nu este decât un amendament (adică un ameliorator). Regulamentul Parlamentului European a stabilit prevederi foarte stricte pentru transportul, manipularea şi controlul îngrăşămintelor. Experţii pedologi, pe de altă parte spun că o foarte mare parte a terenului din judeţul Hunedoara este acid. De aceea, tratarea lui cu dolomită ar aduce beneficii evidente. Indicată ar fi aplicarea de dolomită în cazul terenurilor cu un pH de la 3 sau 4 până la nivelul de 6,2, maxim 6,5. Dacă terenurile sunt alcaline, atunci nu are rost tratamentul cu dolomită, dimpotrivă aceasta poate face mai mult rău. În judeţul nostru, în zona Brad, terenurile sunt acide, de asemenea în Haţeg, în timp ce Lunca Mureşului are terenuri alcaline, până înspre Orăştie, mai puţin zona Vaidei, unde terenul este mai acid.

Producţii cu 40 la sută mai mari!

Biologii spun că micile pete maronii pe care le putem observa pe unele fructe (pe mere, de exemplu) indică tocmai lipsa calciului în fructul respectiv. De asemenea, nuanţa verde deschis spre gălbui a frunzelor pomilor fructiferi sau a viţei de vie indică o lipsă de magneziu, aşa că dolomita compensează o carenţă minerală dublă. Unii dintre fermierii care au încercat dolomita în propriile livezi şi grădini confirmă efectele benefice şi spun că fructele s-au copt mai lent, dar au fost foarte cărnoase şi nu au mai căzut de pe crengi înainte de vreme, ba chiar unii dintre agricultori susţin, pe forumurile de specialitate, că au obţinut producţii chiar şi cu 40 la sută mai mari! Foarte important, pe de altă parte, este ca dozele recomandate să nu fie depăşite. Asta pentru că, în ciuda recomandărilor, unii fermieri au dublat raţia zilnică de dolomită admnistrată în fermele de vaci, în speranţa că vor putea să dubleze şi cantitatea de lapte obţinută, dar nu au reuşit decât să dezechilibreze sistemul digestiv al animalelor.

ADA BERARU