Cu greaţă, dar votez! Până va fi bine

În 27 de ani de libertate, politica românească nu a coborât niciodată atât de jos. Eviscerată de substanţă, mârlănească, contruită pe picioarele scurte ale minciunii evidente, ea stă toată ziua crăcănată între mai multe canale TV şi nu produce nimic. Pentru oamenii de bună credință, politica de azi pute ca un hoit. Majoritatea mută îi întoarce spatele.

ESTE GREȘIT!!! Dacă o să tot facem asta, pierdem meciul definitiv. Pasivitatea alegătorului născută din scârbă, dispreţ, frustrare nu ne ridică din latrina în care colcăim. Dimpotrivă, s-a văzut deja,  ne afundă şi mai tare.

Avem doar două soluţii să schimbăm ceva: prin revoluţie sau prin vot. Prima cade deocamdată, pentru că până la pierderea dincolo de orice dubiu a independenței Justiției,  violența rămâne tradițional arma prostului. Rămâne votul. Pentru Deva oamenilor cu mintea deschisă, votul este cea mai redutabilă armă, cu condiţia să o folosească!

Pentru că politica struţului aplicată de alegător în ziua votului e un şut dat în propriul său dos. De ce? O dată pentru că face pârtie electoratului captiv dispus să voteze oricum.  Să laşi ţara pe mâna alegătorilor vulnerabili la manipulare, a celor cumpărați sau iresponsabili E RĂU.

A doua oară, pentru că în timp ce crezi că i-ai tras o mănuşă peste obraz candidatului de doi bani, de fapt îl ridici pe funcţie. Politicianului nu-i pasă de votul nostru neconsumat! El se teme doar de voturile alegătorilor lucizi şi profită că aceştia depun armele fără luptă.  Se naşte astfel o alianţă absurdă împotriva țării, în speță a orașului între policienii corupţi şi electoratul de bună credinţă care nu votează.

Total neinspirat, în ultima vreme s-au înmulţit apelurile la boicotarea partidelor la alegeri, unele venite chiar din partea unor oameni cu pretenții de vizionari. Cum adică să nu votez?! Din contră! Dacă a fost nevoie,  l-am votat şi pe Ion Iliescu ca să-mi apăr ţara de Vadim Tudor. Asta înseamnă patriotism şi nu e vorbă mare.

Prin urmare, stimați deveni, nu există tactică mai proastă acum decât boicotarea scrutinului. Trebuie să dăm naibii Mioriţa măcar o dată şi să ne facem treaba de cetăţeni gospodăreşte.

Până la urmă opțiunile sunt doar două: #rezist și Ordonanța 13.

Votăm până va fi bine!

Adrian SĂLĂGEAN