Cu barca, în „Paradisul secret”
În faţă, un delfin jucăuş îşi înalţă botul dintre valuri, iar peste mare, capul lung al balaurului ţâşneşte în faţa bărcilor albe. În cealaltă parte a privirii, pare că doi pinguini dolofani se încălzesc pe ţărmul fierbinte. Pe altă insulă, o palmă uriaşă îşi aşteaptă tainul pe malul bolovănos. Aici, pe ţărâmurile greceşti de lângă Vourvourou, totul pare desprins dintr-o lume magică încremenită în stâncă. Puteri de dincolo de înţelesul raţiunii au dantelat roca care iese din mare şi spune poveşti frumoase sau înfricoşătoare celor care ştiu să vadă şi să asculte…
„O, muze, / Ce slăviţi o lume pierdută-n noianul de timp,/ Eroi viteji ori aprigi zei din falnicul Olimp,/ Monştri cumpliţi şi fiare create în genune,/ Sprijin vă cer – legendele în slove vreau a pune,/ De aceea venit-am acum pe-al Eladei pământ,/ Bogatele-i mituri şi taine în pace să cânt.”, scria în 1825, la Atena, Lady Hestia Evans.
Îi înţeleg ruga, pentru că Grecia are atâtea minunăţii, încât hârtia se albeşte de teama că nu le poate cuprinde. Peninsulei Halkidiki i se spune „Paradisul Secret” poate datorită locurilor ce se cer descoperite pe cele trei braţe care se avântă cu curaj în Marea Egee. Par ramuri uriaşe aruncate între ape. Valurile, furtunile, vânturile şi veacurile au conturat sute de golfuleţe şi plaje aurii spectaculoase de-a lungul celui din mijloc.
Sithonia este flancată de Muntele Athos şi braţul Kassandra, cel mai popular şi mai locuit. Şi dacă pe Athos se ajunge doar în condiţii stricte, iar vizita pe munte este interzisă femeilor, Sithonia este locul unde vechiul se întâlneşte cu modernul, muntele cu marea şi cotidianul alunecă domol către lumea magică a Greciei antice, cu zei, nimfe şi monştrii fără seamăn. Nu trebuie decât să arunci o privire ţărmurilor unde stâncile aurii, brune sau întunecate au luat forme coborâte din legende.
Numele sătucului Vourvourou pare el însuşi desprins din cărţile vrăjitoreşti. În secolul 10, era cunoscut drept „pământ al vourvourienilor”, apoi este trecut de la o mănăstire la alta. Poate rugăciunile din bisericile locului, ori cele coborâte de pe Muntele Athos au surprins creaturile ţărmului şi le-au încremenit în stânci care stârnesc uimirea privitorului. Te duce gândul către munţii de acasă, către Sfinx, „Babele”, ori „Râpa roşie”.
Plaja staţiunii Vourvourou este aproape de cele nouă insuliţe care ies din mare precum spinările unor uriaşi sau formele voluptoase ale unor zeiţe. Mângâiate sau izbite de valuri, rocile masive s-au transformat în dantelării ciudate în care imaginaţia poate recunoaşte cei o sută de ochi ai lui Argos, coada sau şirurile de dinţi ale Manticorei, capetele Hidrei, pletele Furiilor, siluetele grifonilor, urmele plimbării ciclopilor sau înfăţişările Himerei. Alteori, în tufişurile aspre ale plajelor se pitesc turme de oi, zac ghiulele uriaşe ori capete de feline îşi aruncă nasurile în vânt pentru a adulmeca prada. Săbii sau alte arme ciudate zvâcnesc din stânca alburie şi aruncă umbre prelungi peste plajele unde turiştii se răsfaţă sub soarele dogoritor. Zeul mării, Poseidon, trebuie că a poposit ceva pe aceste meleaguri pentru a înălţa şiragurile de insuliţe cu tritentul său.
Deasupra stâncilor ferchezuite în nuanţele calde ale pământului, oglindindu-se în albastrul de turcoaz ori de cerneală al mării, se înşiră pădurile curajoase de pin, o specie ale cărei conuri par aripi de fluturi care se ivesc cenuşii dintre acele de un verde primăvăratec. Sunt convinsă că pictorii raiului şi-au desăvârşit aici pregătirea de maeştri ai penelului. Contrastul dintre culorile peisajului şi texturile locului sunt fabuloase. Apa se unduieşte în mătăsuri şi catifea, nisipul este blând precum inul, pietrele calde par ţesături de lână deasupra cărora se zburlesc brocartele înflorate ale tufişurilor şi erup firele aspre ale coniferelor sau sclipirile argintii ale livezilor de măslini. Între ele, frumos ridicate şi perfect integrate, şed casele de piatră ale grecilor care şi-au adus zidurile, peste mare, în bărci. Iar Vourvourou este locul perfect pentru sporturile nautice.
Oriunde ai privi, dai peste o barcă – caiace, iahturi spectaculoase, veliere moderne sau cele care te duc cu gândul la piraţi, catamarane de lux şi sutele de bărci cu motor care se pot închiria de la centrele de specialitate pentru tarife care variază de la 95€ la 240/euro/zi, în funcţie de tipul de barcă ales şi de sezon. Imediat ce vântul prinde putere, amatorii de aventură scot plăcile şi fac windsurfing sau kitesurfing, sportul care se foloseşte de o aripă precum cea de parapantă.
Cea mai nouă chichiţă este „Stand Up Paddling”. SUP-ul este sportul nautic cu cea mai rapidă dezvoltare din ultimii ani. Este nevoie doar de o placă lungă şi lată pe care se stă în picioare şi se vâsleşte din această poziţie cu ajutorul unei padele cu o singură pală. Dacă ai o asemenea placă, poţi să mergi liniştit peste Egee. Skijeturile fac liniuţe pe mare sau drifturi între apele care se ridică în arcuri spectaculoase, în timp ce bărcile cu motor trag banane sau canapele gonflabile în care pasagerii chiuie înnebuniţi în timp ce sar peste valurile înspumate. Câteva terase cu plaje private au montate trambuline gonflabile de unde îţi poţi exersa săriturile înainte de a porni cu barca către larg, acolo unde apele au adâncimi de zeci de metri.
Vourvourou este raiul celor care îndrăgesc sporturile acvatice. Aici, pentru a conduce sau închiria bărci nu ai nevoie de permis. Pe aceste plaje nu vezi nici salvamari, nici steaguri de avertisment, nici geamanduri şi doar telefonul te avertizează dacă se schimbă vremea. Când însă porneşte furtuna pe mare, îndrăzneţii pot plăti scump curajul şi nepriceperea, mai ales că cei mai mulţi turişti par să prefere bărcile de fibră cu motor: sunt mici, simpatice şi uşor de manevrat. Asta doar până când se înteţeşte vântul şi valurile se ridică din calmul obişnuit al verii.
Drumul pe mare devine o aventură, una frumoasă dacă ai un pilot priceput şi o barcă bună, sau o experienţă periculoasă şi neprevăzută pe o „tigaie”, cum mai sunt poreclite bărcuţele de fibră. Marinarii cu vechime sau cei care au permis de navigaţie te sfătuiesc să pariezi mai bine pe bărcile cu „baloane”: bărcile gonflabile cu chilă rigidă, preferate oriunde în lume de serviciile de salvare sau trupele speciale. Cum am venit din ţară cu o RIB – rigid-inflatable boat –, suntem în siguranţă, iar bărbaţii din grup chiar dau o mână de ajutor unor turişti ale căror bărci au eşuat, împinse de valurile puternice până lângă mal. Tinerii care le-au închiriat au plecat pe mare fără un minim de instruire, care le-ar fi permis să scoată apa cu ajutorul pompei de santină şi nu cu găleţile. Chiar dacă este mai periculos, ieşirea pe mare pe timp de furtună îţi creează senzaţii unice. Pentru că direcţia bărcii trebuie ţinută perpendicular pe valuri, eşti urcat şi coborât ca într-un montagne-russe, o mişcare care unora le provoacă răul de mare, iar altora le provoacă buna dispoziţie.
De cum cobori din maşină, undeva pe drumul îngust care străbate de-a lungul sătucul, mirosul mării îţi inundă simţurile şi îţi aduce aminte de ce iubeşti Grecia. Respiri adânc aerul umed, parfumat cu miros de leandru şi iasomie, apoi eşti întâmpinat de Tatiana, gazda de la Tati Place, o casă de piatră cu ferestre, obloane şi pridvoare din lemn. La etaj, priveliştea este un amestec care provoacă fericire: albastrul mării, albul florilor de leandru şi verdele palmierilor între care se leagănă leneş un hamac.
Ferestrele din lemn sunt acoperite cu cipcă veche, iar şezlonguri albe sunt aşezate priceput în curtea podită cu piatră sau peste gazonul unde piciorul se afundă în iarba crudă. Rânduri întregi de muşcate, petunii sau vase cu busuioc înveselesc locul. În curte, ramurile pomilor se arcuiesc sub greutatea rodiilor, iar cătina aruncă peste gard arcuiri portocalii. Pe boabele strugurilor negri, aromate şi dulci, se bat viespile, iar noaptea te miri de şopârlele cu ochi mari care cutreieră tavanele şi se reped asupra fluturilor de noapte. Cine se avântă în larg, la prima oră a zilei poate admira delfini şi foci care se ţin la distanţă de bărci. E momentul în care pescăruşii şi pescarii se ceartă pe locurile bune de prins peşte. Apoi, totul se schimbă: la Vourvourou, soarele nu răsare din mare, ci de pe Muntele Athos, iar marea îţi poartă valuri aurii până în adâncul sufletului.
Laura OANĂ
