Azi creştinii sărbătoresc naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, în tradiţia populară Sânzienele

Creştinii sărbătoresc naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Iisus Hristos în apa Iordanului, în tradiţia populară fiind ziua Sânzienelor, femei frumoase cu puteri magice.

În Calendarul ortodox, dar şi în cel catolic, 24 iunie este ziua de prăznuire a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Iisus Hristos în apa Iordanului.

Biserica Ortodoxă serbează de obicei ziua morţii sfinţilor. Numai Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezatorul fac excepţie de la această regulă; ei au privilegiul de a li se sărbători atât zămislirea (23 septembrie, 9 decembrie) şi naşterea (8 septembrie, 24 iunie), cât şi alte evenimente din viaţa lor (ca Bunavestire, Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul).

Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul are un temei biblic, pentru că evenimentul amintit este consemnat de Sfântul Evanghelist Luca cu amănunte în Evanghelia Sa. Naşterea aceasta a avut loc cu şase luni înainte de cea a Domnului lisus Hristos. Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV-V, când se fixează definitiv şi data Crăciunului.

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Naşterea prorocului Ioan a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său.

O lungă perioadă din viaţa Sfântului Ioan Botezătorul nu prea este cunoscută. Se ştie că s-a retras în pustiu, unde a dus o viaţă de aspre nevoinţe, până în momentul în care a primit poruncă să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci şi acela de a-l descoperi lumii ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu.

Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, la 24 iunie, se pare că a fost instituită, după unii cercetători, spre a înlocui sărbătorile păgâne, cu caracter agricol sau naturist, din epoca solstiţiului de vară (22-23 iunie).

În unele regiuni ale ţării încă se mai aminteşte de obiceiul Făclia de Sânziene, torţa aprinsă în Noaptea de Sânziene. Pe înserate, feciorii se adună în vârful dealului, unde îşi aprind făcliile, dansează şi trec torţele pe sub picioare. Când făcliile dau să nu mai ardă bine, junii satului coboară cu ele spre sat, dând ocoale grădiniilor şi livezilor, înfigându-le apoi în mijlocul lor. Acest obicei transmite bucuria oamenilor pentru izbânda căldurii şi a soarelui asupra frigului, reprezentând un semn al fertilităţii şi al bunăstării.

Alaiul Drăgaicei sau Dansul Drăgaicei, obicei întâlnit adesea în regiunile Olteniei, reprezintă un dans pe care îl joacă un grup de 5 – 10 mândre, dintre care una va fi Drăgaica. Drăgaica aleasă este gătită ca o mireasă şi împodobită cu spice de grâu, restul fetelor, deşi se îmbracă şi ele în alb, îşi învăluie faţa cu un voal, cusut cu sânziene. Îndată ce alaiul va fi gata, fetele cutreieră satul şi fac popas la răscruce de drum, unde cântă şi dansează. Respectarea acestui obicei presupune că sătenii vor avea parte de un an cu roade bune şi vor fi feriţi de cele rele.

În unele sate se vorbeşte şi de Spălatul cu rouă care presupune ca, înainte de zorii zilei, bătrânele să meargă în locuri încă necălcate şi să adune, pe o pânză albă, rouă de pe Sânziene. În drum spre casă ele trebuie să facă în aşa fel încât să nu le iasă cineva în cale. Roua strânsă va fi stoarsă apoi într-o vas nou, iar cei care se vor spăla cu ea vor avea parte de sănătate şi dragoste.

Sânzienele sau Drăgaica sunt la rândul lor cunoscute ca ziua Amuţirii Cucului. Se povesteşte, din strămoşi, că prevestitorul cuc cântă de la echinocţiul de primăvară, chiar de ziua Bunei Vestiri, până la solstiţiul de vară, adică până la Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Sânzienele sunt cele care provoacă „amuţirea cucului”, deoarece se crede că el ar putea prevesti oamenilor cât mai au de trăit, dar numai Dumnezeu cunoaşte de fapt cât le este scris oamenilor să trăiască.

Mai sunt şi unele superstiţii, ce îşi au locul lor de cinste într-o aşa zi mare. Astfel, se spune că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, atunci vom avea parte de o vară secetoasă ; dacă se nesocotesc Sânzienele, zânele bune, se vor transforma în Ielele sau Rusaliile neiertătoare, acestea din urmă reprezentând spirite malefice; Ielele îşi fac apariţia în Noaptea de Sânziene, iar cine le va vedea va muţi sau înnebuni ; nu e bine să te îmbăiezi în ziua aceasta, căci se vor spăla de fapt spiritele rele; dacă cei îndrăgostiţi se vor scălda împreună, în râu sau în mare, ei se vor iubi o viaţă întreagă.

news.ro