Crăciunul, sărbătoare de suflet la români
Spiritul Crăciunului aduce de fiecare dată căldura în sufletul uman. Oamenii ajung să dăruiască din inimă și să uite de grijile care îi încearcă. Acum, totul este despre faptele bune, despre oamenii care povestesc, cu drag, cât de frumos este să te bucuri de orice lucru mai puțin însemnat și cât de populare au rămas tradițiile din străbuni.
Sătenii au fost și vor rămâne cei care păstrează tradițiile din strămoși în suflet și care încă se mai bucură de colinde, de mâncarea tradițională, dar și de straiele populare lucrate cu multă atenție pentru sărbătoarea Nașterii Domnului.
Din județul Hudedoara, din satul Bobâlna, Valer Cristea, în vârstă de 80 de ani, povestește cum sărbătorea el Crăciunul acum câtiva ani și cât de mult s-au schimbat tradițiile în satul lui și ce a mai rămas. ,,Nu cred neapărat că această pandemie a luat totul. Cred că oamenii au uitat să mai se bucure de spiriul sărbătorilor și să păstreze multe dintre tradiții. Pe vremuri, satul nostru răsuna în ajun de sărbătoare. Acum, dacă mai vezi câtiva copii cu colida e mult. Aici am rămas noi, bătrânii care nu mai suntem în putere.”
Ce tradiții erau pe vremea aceea?
,,Pe vremea când eram eu la școală, printre primele tradiții era strigătul pizărăilor. Știu că plecam în zori, în ultima zi de post, cu traiste în mâini și strigam pe la porți ,,Pizărău, rău… ” până în capătul satului și primeam de la fiecare gospodar dulciuri, mere și covrigi. Ne mai opream și la biserică unde cântam o colindă și apoi plecam către casă.
,,Mersul cu steaua era un obicei frumos. Ne adunam toți preșcolarii și școlarii și mergeam din casă în casă și colindam. Aveam colinde frumoase: ,,O, ce veste minunată!”, ,,Steaua sus răsare” și ,,Trei păstori”. Steaua era confecționată din lemn și era împodobită cu materiale sclipitoare. Tot satul ne numea stelarii.”
,,Cred că cel mai mult mi-a plăcut tradiționalul călușer. Costumele noastre erau alcătuite din mai multe piese de care îm aduc aminte cu drag. Aveam o cămașă albă, cel mai adesea din pânză, încrețită la poale, un pieptar cusut cu motive florale, un șerpar, adică o curea lată, un brâu tricolor peste umăr, cioareci, adică niște pantaloni groși, ciucuri din lână de diferite culori, clopoței metalici, o căciulă și o bâtă împodobită cu fonte lungi de diferite culori. Călușerii jucau 3 tipuri de jocuri: ,,Călușeru”, ,,Brâu” și ,,Romana”. Pentru fiecare aveam câte o melodie specifică. Nu colindam niciodată la casa gazdei, ci doar pe drum, dar primeam mereu colaci, vin, plăcinte sau bani.”
Mâncăruri tradiționale specifice
,,De la noi nu lipsea niciodată mâncarea de pe masă. Aveam de fiecare dată cozonaci, care erau tradiționali de Crăciun, turtă dulce și bineînțeles, mâncarea specifică de porc. Chiar și vinul și țuica erau prezente. Mereu se găseau în casa noastră.”
Diferențe între trecut și prezent
,,S-au schimbat multe. Acum nu mai vedem aproape niciun obicei în satul nostru. Mai apare așa câte un grup de colindători, pe care îi primim cu drag. Probabil acest lucru se întâmplă din cauză că mai toți tinerii s-au mutat la oraș, să crească și sa învețe la un nivel mai înalt. E păcat, pentru că erau tradiții frumoase. La noi, însă, a rămas spiritul Crăciunului. În casa noastră încă există bradul specific, mâncărurile tradiționale precum cozonacul și bineînțeles, colindele. Acestea oricum nu vor dispărea niciodată. Dar, după părerea mea, Crăciunul nu o să mai fie vreodată ce a fost acum câțiva ani și acest lucru se întâmplă pentru că societatea evoluează”, spune domnul Valer.
Adela BORLEA
