Crăciunești, Hunedoara: Satul unde roboții fac mobilă
Nu ai cum să bănuiești! Dar pur și simplu mica făbricuță îți apare dintr-o dată în vizor la marginea șoselei. Printre gospodării rurale ce ți-aruncă în față romantismul unor căpițe de fân, cântatul unui cocoș sau băncuța de la porțită, mica fabrică de mobilă a lui Radu Jula pare teleportată dintr-o realitate diferită. Impresia nu se estompează nici atunci când pătrunzi înăuntru. Echipamentele și ultra-tehnologia cu care se lucrează au capacitatea să-i dea lemnului orice formă vă puteți imagina cu precizie la fir de păr. Asta pentru că alături de meșterii tâmplari, lucrează cot la cot, o delicatesă tehnologică care-și spune Rover Biesse, un robot, sau, mai precis, o mașină de prelucrat lemn cu comandă numerică.
Cum a devenit un inginer mecanic tâmplar din greșeală
Radu Jula (foto) are 31 de ani și este licențiat în inginerie mecanică. O calificare firească după ce întreaga copilărie și mai apoi tinerețe a meșterit la mașini pe lângă tatăl său. Destinul său în business însă nu l-a dus pe tânărul hunedorean într-un service auto. ”Am ajuns tâmplar din greșeală. Aveam un spațiu gol în Crăciunești în care vroiam să facem o afacere, eu și tata. Am încercat să facem service-auto. Nu a mers. Apoi, absolut din întâmplare, am ajuns în curtea unor oameni, de meserie tâmplari, care vindeau niște utilaje de prelucrat lemnul mai vechi. Le-am cumpărat, le-am montat în spațiul nostru și i-am angajat și pe tâmplari. Ei să facă mobilă, eu să învăț cum se lucrează cu lemnul”, povestește Radu Jula. Investiția primordială de la care a început totul a fost de 10.000 de lei.
Ucenic în propria firmă
Câțiva ani de zile, Radu Jula, a lucrat în propria lui firmă ca ucenic al propriilor lui salariați. ”A fost o relație oarecum dificilă. Eu, la început nu puteam decât să dau la mână material. Tâmplarii practic, aduceau comenzi, stabileau prețurile, finalizau lucrările și într-un fel eram foarte dependent de ei. Am învățat meserie în această perioadă, dar cu prețul multor frustrări. Chiar dacă eu eram proprietarul utilajelor și al afacerii, era dificil să impun disciplină în fața unor meseriași cu zeci de ani de muncă în spate. Mă vedeau ca pe un țânc, așa că încălcarea programului de lucru și consumul de alcool deveniseră rutină în atelier”, își amintește Radu Jula. Dar nu s-a lăsat! Treptat-treptat, pe măsură ce a învățat cum se prelucrează lemnul, întreprinzătorul a fost nevoit să renunțe la salariați. ”A fost perioada cea mai grea. Am lucrat singur. Angajam o lucrare, mă apucam de ea, și, de multe ori pe coate și pe genunchi, o finalizam și încasam banii. Le spuneam din timp clienților să aibă răbdare că va dura ceva până la gata”, explică întreprinzătorul. Lucrând singur, timpul în care se putea preda beneficiarului o bibliotecă, de exemplu, era de două săptămâni, în timp ce lucrul la un dormitor lua cel puțin o lună de zile. Era perioada în care câștigurile se ridicau la circa 3000 de lei pe lună. De la începutul afacerii în lemn, dotarea firmei de la Crăciunești a crescut continuu. ”Stabileam ce trebuie, economiseam, mă mai ajuta și tata, și cumpăram permanent scule, dispozitive de tot felul așa că într-un timp relativ scurt dispuneam de tehnologia necesară să execut cam orice tip de mobilier”, povestește Radu Jula. Exista însă o ambiție de tehnologizare mai mare. O mașină de prelucrat lemnul cu comandă numerică, practic un robot programat de inginerul Radu Jula, era calea spre un salt decisiv în productivitate și volum al producției. Trebuia însă finanțare. Păi, pentru ce sunt fondurile de minimis? Cu toată neîncrederea că va primi vreodată finanțare nerambursabilă, Radu Jula s-a aruncat în aventura proiectelor.
Bătrânelul-frână de la CEC Bank
Primul proiect a vizat o finanțare de 40.000 de euro pentru o utilare aproape completă a fabricii cu echipament nou. ”Totul a mers șnur până la momentul în care CEC Bank trebuia să-mi acorde un credit care reprezenta cofinanțarea mea la proiect. Am intrat în biroul unui ofițer de credite, un domn în vârstă, care mi-a analizat dosarul, l-a lăudat, și mi-a spus că voi primi fără nici o problemă creditul, e o formalitate. În momentul în care ne-am dat mâna la final, am remarcat că mi-a pus dosarul în partea stângă pe o extensie a biroului său. Au trecut săptămâni și banii nu veneau. Am revenit la bancă și un ofițer de credite mai tânăr (cel bătrân se pensionase) mi-a spus că regretă, dar dosarul meu nu a primit finanțare. Am remarcat coperțile lui exact în locul în care îl pusese bătrânul cu aproape o lună în urmă. Nu se mai uitase nimeni la el”, își amintește Radu Jula. Dar nu a renunțat! A mai încercat o dată și de data asta a reușit. Cu o finanțare nerambursabilă de circa 100.000 de euro a cumpărat o mașină de prelucrat lemnul cu comandă numerică, ”în cinci axe”. O bijuterie tehnologică. De acum, înarmarea tehnologică a firmei lui Radu Jula era finalizată, întreprinzătorul fiind pregătit să arate ce poate.
Orice vă trece prin cap, la Crăciunești se poate fabrica din lemn
Din lemn masiv (brad, stejar, cireș, fag…) sau din PAL, firma lui Radu Jula poate onora astăzi orice comandă. Uși, pilaștri, scări, biblioteci, dormitoare, balansoare, bucătării, canapele, orice formă și dimensiune pot fi livrate prompt la o calitate care poate închide gura celor mai cusurgii clienți. Robotul poate executa în 30 de minute munca de 8 ore a unui tâmplar. O bibliotecă poate fi finalizată astăzi în două zile de la preluarea comenzii. În prezent firma are patru salariați direct productivi și are un rulaj lunar de circa 6500 de euro. Potențialul ei de creștere este însă enorm. Evaluată la rece, astăzi valoarea afacerii lui Radu Jula ar trece de două milioane de euro, din care jumătate de milion de euro ar fi numai dotările. Rentabil, dacă ne reamintim că investiția inițială de acum nouă ani a fost de 10.000 de lei.
De ce un meșter tâmplar nu poate câștiga un salariu mare. Calcul
Cea mai mare problemă a întreprinzătorului este legată de personal. ”Nu găsesc meseriași adevărați, oameni serioși care să lucreze cu mine. Am acum trei tâmplari cu care lucrez, dar ar mai trebui personal calificat mai ales că în prezent volumul de comenzi crește ritmic”, explică Radu Jula. Unul din motivele pentru care este foarte greu să atragi un om valoros este și nivelul salarizării. Pentru un meșter tâmplar bun, firma de la Crăciunești ar putea plăti un salariu de 2000 de lei net, dar la banii ăștia nu găsești oameni cu calificare premium. La un salariu de 4000 de lei net, s-ar găsi muncitori valoroși, dar firma nu poate plăti un salariu atât de mare. Iar calculul care argumentează e simplu.
Un muncitor are o normă lunară de 15 uși. Prețul unei uși este de 600 de lei. Costul materialelor necesare fabricării unei uși este de 400 de lei. Prin urmare, din munca muncitorului se obține lunar un venit de 3000 de lei. Din care 2000 de lei ar fi salariul muncitorului și 1000 de lei profitul impozabil al companiei. De ce același muncitor ar câștiga mii de euro pentru aceeași muncă în Vest? Foarte simplu, pentru că prețul unei uși similare în Germania, de exemplu, este de 800 de euro.
Adrian SĂLĂGEAN
citește și:
