CETĂȚEANUL UMILIT: Dar cu alegătorul cum facem, stimabililor?
În tot circul politic al acestui început de toamnă, cu un guvern sabotat de propriii-i membri, cu așa-numita dreapta politică românească pulverizată de imaturitate și țățism (de la țațe, evident!), cu un PNL în război fratricid în care chiar președintele partidului a ajuns să-și îngroape guvernul, cu violențe fizice și verbale în Parlament, nimeni nu mai ia în seamă drama cetățeanului care votează, a alegătorului român. Cum nimeni nu realizează că dezinteresul politicienilor față de cetățean va împlini un vis pe care comunismul nu și l-a putut împlini.
Toată nebunia din vârful țării se arată desprinsă complet de interesul cetățenului, de agenda cetățeanului, de nevoile și problemele cetățeanului. Vendeta politică, oala fetidă cu scenarii năucitoare, toate sunt lături aruncate peste cetățeanul obișnuit, cel care vede cum aleșii lui trăiesc într-o lume a lor, departe de România reală și problemele ei.
Cel mai trist cetățean este, evident, cel responsabil, cel căruia îi pasă și de politică, și de economie, și de viitorul țării și al familiei sale. Și, între cei mai triști cetățeni, există unii extrem de triști, ajunși la limita suportabilității și cu speranța pe marginea prăpastiei: alegătorii membri de partid sau simpatizanți ai unor partide politice.
Pentru aceștia din urmă, ceea ce se întâmplă astăzi în România este terfelitor de minți și suflete.
Ce simte useristul de la talpa partidului, cel care visa, acum câțiva ani, la gogoașa aburindă a corectitudinii politice, a onoarei în politică, cel care visa la marea victorie împotriva pesedismului lui Dragnea? Ce simte acum, când USR, partidul său, sabotează, cu imaturitate, pentru un moft ce putea fi temperat în culisele dialogului politic, singura mare șansă a dreptei românești de a demonstra că este variantă cinstită și de folos la social-democrația românească? Cum se simte useristul acum, când liderii săi au bătut palma cu AUR, un partid de extremă dreapta care calcă în picioare toate principiile politice pe care le susține USR?
Dar, mai ales, ce simte liberalul român văzând cum PNL este scuturat periculos de tare de competiția pentru șefia partidului, transformată în război fără reguli, și lovit din exterior de un USR incapabil de dialog și iresponsabil ca un țânc isterizat?
Dacă ar fi să punctăm exact, fără ezitare, am spune că alegătorul liberal este năpăstuitul acestui sezon politic românesc, cetățeanul în capul căruia s-a aruncat întreg vălăul cu lături al politicii românești din aceste zile. Să-și vadă partidul sfâșiat fără milă de orgolii interne și lovit mișelește de aliații la guvernare, să-și vadă propriul președinte în exercițiu ieșit, temporar și vicios, în afara partidului și lovind de-acolo în PNL doar pentru a-și păstra funcția și după congres, să vadă rânjetul satisfăcut al social-democraților care își văd visele împlinite fără să miște un deget, ce poate fi mai rău pentru un liberal român?
Vom opri aici această notă, spunând doar că războiul politic din aceste zile, care a cuprins întreaga clasă politică românească, este un război care demonstrează, în detaliile sale, dezinteresul liderilor politici nu atât față de țară, pe care o aduc în preajma unei crize cu consecințe grave, cât față de cetățeanul responsabil, cel care pune umărul la democrația românească inclusiv prin implicare politică. Dezamăgind cetățeanul responsabil, membru de partid sau doar susținător politic, liderii politici ai zilei împlinesc visul totalitarist al democrației fără cetățean. Atât.
Credit foto: g4media.ro
