Baroul Hunedoara la 100 de ani. Între înaintaşii de seamă şi softurile viitorului

„Este un moment de bucurie, de aducere aminte, dar şi o privire catre viitor. (…) Avem obligaţia morală să readucem profesia de avocat şi avocatul pe un loc important în societate, acolo unde a fost în perioada interbelică, să recâştigăm încrederea şi respectul deplin al justiţiabililor şi al celorlalte profesii juridice şi să ducem mai departe visurile şi speranţele înaintaşilor de acum un veac”, a declarat decanul  Baroul Hunedoara, Cosmin Roncioiu, la şedinţa aniversară organizată cu prilejul împlinirii unui centenar de la înfiinţarea ordinului profesional al avocaților hunedoreni.

În discursul său, l-a parafrazat pe poetul Adrian Păunescu: „Sărbătorim astăzi doar un centenar / Şi-avem o veşnicie înainte”

„La data de 23 octombrie 1923, pe baza articolului 119 din Legea pentru unificarea corpului avocaţilor, s-a obţinut aprobarea ministrului Justiţiei pentru constituirea unui barou al avocaţilor la Deva.

Sarcina pentru implementarea acestei decizii i-a revenit lui Virgil Olariu, la acea vreme preşedintele Tribunalului Hunedoara, cunoscut atât pentru activitatea sa ca jurist, dar şi ca unul dintre cei care au avut o contribuţie însemnată la înfăptuirea Marii Uniri de la 1918, dar şi a administraţiei româneşti în judeţul Hunedoara”, notează istoricul Cosmin Budeancă în volumul „Iustin Pop (1875-1943) O viață în slujba românismului”.

 

Iustin Pop va deveni primul decan al Baroului Deva, iar Adunarea generală de constituire este convocată pentru data de 2 decembrie 1923.

Baroul Hunedoara a sărbătorit 100 de ani de la înfiinţare, iar evenimentele organizate cu acest prilej au transformat Deva în capitala avocaţilor români, cu aproape 400 de membri ai barourilor din ţară şi Republica Moldova prezenţi la întâlniri şi competiţii sportive.

Şedinţa festivă de vineri, 20 octombrie, de la Teatrul de Artă Deva,  a reunit membrii Baroului Hunedoara, foşti decani, oficialităţi locale şi judeţene, dar şi judecători şi procurori, în numele instituţiilor cu care avocaţii colaborează pentru împlinirea actului de justiţie.

Profesorul Viorel Guţu a fost invitat să ofere publicului o incursiune în istoria profesiei, începând din preistorie când omul a început să facă diferenţa între bine şi rău, să încurajeze binele şi să combată răul prin diverse interdicţii:  „Prin urmare, avocatura este legată de însăşi evoluţia umană, dar originea avocaturii este plasată în Roma antică, când a fost recunoscută ca profesie.” După decăderea din Evul Mediu,  abia în Epoca Modernă, profesia îşi recapătă strălucirea.

Datele arată că, în judeţ, până în anul 1895, avocaţii hunedoreni erau puţini şi aparţineau de Baroul Alba Iulia, iar, între 1896 şi 1923, erau arondaţi Baroului Arad.

La nivelul anului 1896, practicau această meserie 30 de persoane în judeţ, din care doar şapte erau români.

Existau 13 avocaţi în Deva, şase la Haţeg, trei la Baia de Criş, şapte la Orăştie şi un singur avocat la Petroşani.

În 1923, se înfiinţează Baroul Deva cu un număr de 66 de avocaţi, iar, în luna decembrie, are loc prima adunare a organizaţiei şi este ales primul decan, dr. Iustin Pop, dar şi primul Consiliu.

„La scurt timp după venirea sa în Deva, Iustin Pop a devenit foarte cunoscut, iar biroul său a ajuns nu doar un refugiu al celor năpăstuiţi, ci şi un centru de organizare a vieţii româneşti din oraş şi împrejurimi. (…) a susţinut numeroase procese, de cele mai multe ori apărând oameni simpli, pentru care asistenţa judiciară era o problemă.

Întreaga sa activitate a reprezentat un exemplu despre cum trebuie făcută politica: în slujba cetăţenilor, cu moralitate, altruism, devotament şi determinare”, scriu istoricii Lazăr Gruneanu şi Mirel Ionescu.  A fost membru activ în ASTRA, iar presa vremii nota că a fost: „timp de 12 ani, înainte de Unire, sufletul Despărţământului din Deva al Asociaţiunii”.

A participat la Marea Adunare de la Alba Iulia, apoi a ocupat diverse funcţii în instituţiile vremii, inclusiv senator în trei legislaturi. A ocupat funcţia de decan al Baroul Hunedoara până în anul 2027.

În martie 1927, baroul avea un număr de 77 de avocaţi definitivi şi 21 de stagiari. Între 1930 şi 1948, numărul avocaţilor definitivi variază între 110 şi 132. După instaurarea regimului comunist, barourile sunt desfiinţate şi, în 1954, ia fiinţă Colegiul de avocaţi Hunedoara şi îi sunt arondate birourile din Deva, Sebeş, Petroşani, Orăştie, Ilia, Hunedoara, Haţeg şi Alba-Iulia.

Profesorul Viorel Guţu spune că, din cauza arhivelor împrăştiate prin diverse locaţii, informaţiile despre Baroul Hunedoara nu sunt detaliate.

În 1990, barourile se constituie pe judeţe, cu sediul în capitala din judeţ, iar forul tutelar este Uniunea Avocaţilor din România. Baroul Hunedoara numără în prezent peste 400 de avocați, este condus de un consiliu format din 14 consilieri şi coordonat de decanul Cosmin Roncioiu.

La fel ca în multe alte zone din România, avocaţii şi-au legat numele de istoria comunităţii, unii devenind chiar simboluri ai luptei pentru dreptate şi civilizaţie.

În judeţ, sunt nume importante de avocaţi care şi-au lăsat pecetea nu doar în istoria dreptului românesc, ci şi în sufletul neamului. „Unicul dor al vieţii mele este să-mi văd naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acum”, scria, în testamentul său, avocatul Avram Iancu, alintat drept „Crăişorul Munţilor” şi considerat cel mai mare luptător pentru drepturile românilor transilvăneni și organizatorul luptei revoluţionarilor români din Transilvania în timpul revoluţiei române de la 1848.

Avram Iancu este absolvent al Facultăţii de Drept din Cluj şi funcţionează ca avocat pe lângă Tabla regală a Transilvaniei, instanţă judecătorească din Târgu Mureş.

Prin testamentul lui din 20 Decembrie 1850, Avram Iancu cere:  „să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei Academii de Drepturi, tare crezând că, numai cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii Române”.

Un alt avocat hunedorean ajuns în elita intelectuală a ţării este Nicolae Densuşianu, autorul celebrei lucrări „Dacia preistorică”. Îşi desăvârşeşte studiile la Rechtsakademie din Sibiu, la Facultatea Juridică.

În anul 1870, depune o cerere pentru examenul de stat pentru avocatură, iar în 1872 primeşte dreptul de avocatură din partea curţii de Apel din Mureş unde depune şi jurământul de avocat.

Opt ani mai târziu,  Densuşianu este ales membru corespondent al Academiei Române.

Deşi puţini ca număr, avocaţii hunedoreni au o contribuţie de seamă în secolul 19 şi 20, în societatea vremurilor.

Participă la evenimentele cu caracter naţional, iar cea mai de seamă activitate o are generaţia Marii Uniri din 1918.

Judeţul Hunedoara a trimis 165 de delegaţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, printre aceştia fiind şi mulţi avocaţi.

Tot un avocat, Victor Şuiaga din Deva, pasionat de istorie, participă la 19 ani, la „cel mai mare praznic al neamului” şi îl descrie pentru posteritate menţionând şi numele unora dintre avocaţii care au participat:

„A plecat mulțime mare la Alba Iulia din toate văile și plaiurile hunedorene, țărani, muncitori și meseriași în frunte cu cărturarii satelor și orașelor, purtând cu ei steaguri tricolore și cântând imnurile naționale.

(…) La Deva vine o mare delegație cu drapel tricolor în frunte cu avocații Francisc Hossu Longin și Petru Groza, iar la Simeria se adaugă alte vagoane, fiindcă gara era plină de lume, ce venea de pe Valea Streiului, din Țara Hațegului și din Valea Jiului, toți spre Alba Iulia.

(…) între delegații Corpului Voluntarilor Ardeleni, cu sediul la Iași, au fost și hunedorenii Toma Vasinca, avocat în Pui (…) peste adunarea populară a celor 100.000 de români prezenți acolo, s-au instalat 14 tribune, de unde oratorii au vorbit și comunicat poporului hotărârea de Unire.

Au vorbit atunci și hunedorenii Silviu Dragomir, Petru Groza și Aurel Vlad. În biroul adunării au fost aleși și doi hunedoreni, ca secretari, și anume Silviu Dragomir și Iosif Ciser, iar ca membri în Consiliul Dirigent – dr. Aurel Vlad și Victor Bontescu.”

 

Unul dintre delegaţi a fost avocatul devean dr.  Francisc-Hossu  Login, un mare apărător al drepturilor românilor, cunoscut pentru vasta sa activitate politică şi socială.

Se distinge în procesul românilor memorandişti din 1894.

A fost unul dintre deputaţii în Marea adunare Naţională de la Alba Iulia,  organismul legislativ care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România.

 

Avocatul devean dr. Petru Groza participă la Unirea din 1 Decembrie 1918 ca delegat în Consiliul Naţional Român.

A lucrat ca avocat în Lugoj şi Deva, a ajuns o personalitate marcantă a Transilvaniei, a devenit cel mai tânăr ministru în Guvernul Mareşalului Averescu şi a fost prim-ministru în primele guverne comuniste ale României, între 1945 și 1952. Oraşul bihorean Ştei a purtat între anii 1958 – 1990 numele de Oraşul Dr. Petru Groza, fiind unicul centru urban din România care a purtat numele unui avocat.

Dr. Aurel Vlad a fost avocat din  Orăştie, deosebit de activ pe plan politic şi promotor al Unirii de la 1918, membru în Consiliul Dirigent şi fost ministru de finanţe al României între 1919-1920. La realizarea Unirii, au contribuit avocaţi hunedoreni cunoscuţi precum dr. Gheorghe Dubleșiu, care a avut un rol primordial în evenimentele din Hunedoara care au precedat Marea Adunare de la Alba Iulia.

Pe lista avocaţilor, delegaţi la Alba Iulia, regăsim alţi doi avocaţi din Orăştie – dr. Aurel Munteanu şi Ioan Mihu-, pe Ioan Marghita, avocat în Geoagiu, pe juristul zărăndean dr. Nerva Oncu, pe avocatul din Crișcior, dr. Cornel Glava, alături de  dr. Ștefan Rozvan, avocat în Ilia şi de dr. Simion Dragomir, avocat în Ilia, dar şi pe cei stabiliţi în alte judeţe precum dr. Amos Frâncu, născut la Baia de Criş, avocat în Cluj, dar şi Ioan Demian, avocat la Baia Mare, dar născut la Hărţăgani.

 

Numele din „Generaţia Unirii” sunt încă o dovadă a contribuţiei avocaţilor hunedoreni la marile momente ale României. „Privind retrospectiv, din perspectivă istorică, putem afirma că avocaţi prezenţi în urmă cu un secol la Adunarea generală de constituire a Baroului Hunedoara au avut un mare rol în viaţa socială, culturală, economică şi mai ales politică, în perioada interbelică, dar mai ales în realizarea Marii Uniri.

Profesia de avocat era respectată de şi în societate, iar avocatul era inclus în categoria elitelor intelectuale, recunoscut ca bun orator, cu o vastă cultură şi preocupat de interesul public. (…)

Vicisitudinile ultimului veac nu au ocolit nici profesia de avocat, nevoită să supravieţuiască într-un mediul economic social, politic şi economic care a marcat şi influenţat preponderent negativ activitatea profesională şi privată a avocatului.

Poate cea mai importantă particularitate a acestei bresle o reprezintă consecvenţa păstrării independenţei profesionale faţă de autorităţile centrale şi locale, indiferent de forma de guvernare a statului, dar şi de parcursul sistemelor care s-au succedat pe parcursul acestui secol.

Este meritul confraţilor noştri înaintaşi că au reuşit cu înţelepciune şi răbdare să aşeze interesul profesiei de avocat mai presus de interesele limitate, înguste ale fiecăruia, iar, din această perspectivă, avocaţii au dovedit unitate şi solidaritate depline”, spune decanul Cosmin Roncioiu.

 

La şedinţa aniversară, chiar şeful Baroului Hunedoara a dat tonul nemulţumirilor celor din breaslă: „Putem fi tentaţi să invocăm doar istoria, dar trebuie să ne întoarcem privirea şi spre viitorul profesiei de avocat.

Prin raportarea la ultimele trei sau patru decenii, constatăm cu tristeţe un declin al profesiei de avocat şi o schimbare treptată, dar sigură a atitudinii societăţii faţă de profesia noastră. De unde, pe vremuri, avocatul făcea parte dintre persoanele cele mai respectate, de la un timp, s-a ajuns ca activitatea sa să fie minimizată atât de ceilalţi participanţi la actul de justiţie, cât şi de justiţiabili. Din păcate, mulţi judecători sau poliţişti nu mai consideră avocatul ca partener al actului de justiţie decât pe hârtie.”

Un semnal de alarmă a venit şi de la decanul de vârstă al Baroului Hunedoara, Gheorghe Bâldea: „Deşi s-au spus multe lucruri frumoase, sunt şi multe probleme nerezolvate – mă refer la Legea asigurărilor sociale”, a spus avocatul în aplauzele colegilor din sală. Reamintim că, la începutul lunii, pe 4 octombrie, UNBR a decretat „Ziua Fără Avocaţi”, ca modalitate de a atrage atenţia asupra drepturilor avocaţilor: „supuşi unor provocări şi disfuncţionalităţi continue în exercitarea misiunii de apărare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.”

Barourile le-au recomandat avocaţilor membri să întrerupă activitatea şi ca un semnal că apărarea s-a săturat de atacurile statului.

Apărătorii hunedoreni cred că multe alte provocări stau astăzi în faţa avocatului – „Dintre acestea cea mai semnificativă pe termen scurt şi foarte scurt este digitalizarea profesiei, iar, pe termen mediu şi lung, este inteligenţa artificială. Progresul tehnologic care şi-a făcut simţită prezenţa în toate domeniile vieţii, nu a putut rata şi domeniul justiţiei. (…) În opinia mea, cel mai mare prejudiciu suferit de profesia de avocat  îl regăsim la capitolul pledoarie, adică la durata uneia din componentele esenţiale ale activităţii profesionale ale avocatului în raport cu celelalte profesii juridice. Atunci când pledoaria avocatului nu este ascultată, flacăra demnităţii umane păleşte şi nedreptăţile ajung să domine societatea. Acum, elocinţa discursului, din păcate, şi retorica pledoariilor au fost diminuate din ce în ce mai mult, cu tendinţe evidente către dispariţie, prin cenzurarea de către majoritatea instanţelor de judecată a duratei pledoariilor la numai câteva minute, uneori doar „admiteţi/respingeţi”. Vă invit să faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi să vi-l închipuiţi pe scriitorul şi marele avocat Barbu Ştefănescu Delavrancea, pe care Titu Maiorescu îl caracteriza ca fiind „cel mai mare orator român”, ca, la încheierea cercetării judecătoreşti şi acordarea cuvântului pe fond într-un dosar, instanţa de judecată să îi limiteze pledoaria la doar câteva minute. Sau să vi-l închipuiţi pe mare scriitor Ionel Teodoreanu ale cărui pledoarii fascinau prin bogăţia uimitoare a improvizaţiei şi caracterizarea minuţioasă a celor implicaţi în procese, cum instanţa îi cenzurează cuvintele.”

Un mesaj a fost citit şi din partea fostului decan Ştefan Eremia: „Nu pot să îmi dau seama cum va arăta avocatura viitorului, în care tehnologia înlocuieşte empatia. Încerc să rămân optimist şi încrezător pentru că avocatura a fost întotdeauna şi va rămâne o profesie profund umană, plină de compasiune, chiar şi în această eră digitală.”

În acelaşi ton, decanul Cosmin Roncioiu a dat glas îngrijorării avocaţilor: „În prezent, tot mai des se face referire la o nouă provocare, pe care, se pare, profesia de avocat nu o poate evita pe viitor – globalizarea a atins toate sferele vieţi juridice, profesiile şi sistemele juridice în sine. Ceea ce va rezulta din aceste hibride putem deja să observăm – echivalentul unor mutaţii genetice care se manifestă în sfera socială. De aici poate apărea explicaţia plauzibilă a crizei de identitate a avocaturii a cărei amplificare va fi extrem de greu – spre imposibil – de oprit. Mai mult, deja sunt voci care reclamă privitor la sistemul judiciar, înlocuirea avocatului cu un soft. Înlocuirea magistratului cu un soft!  În esenţă, chiar judecarea unui litigiu de către roboţi sau maşini. Asta înseamnă că şi profesia de avocat aşteaptă la uşa perioadei care duce către inteligenţa artificială.”

 

 

Laura OANA