Cascada fericirii. Apa care clocotește pe ger (GALERIE FOTO)

Cobori la pas, prin gerul aspru al dimineţii. Din staţiune, drumul se îngustează, iar poteca din capătul lui te îndrumă către locul unde vuietul apei sparge liniştea zorilor. În jurul Cascadei Clocota, pădurea golaşă şi cenuşie capătă mantie regală de hermină.

Locul este precum un portal spre altă lume. Împărăţia gheţurilor îşi etalează aici adevărata strălucire. Şiraguri de ţurturi uriaşi străjuiesc albiile din peretele cafeniu. Colonii întregi de ierburi sunt încremenite spectaculos sub atingerea frigului lui Făurar. Zânele iernii au îmbrăcat atent fiecare apropiere.

Un copac a înflorit cu petale de chiciură şi îşi ridică coroana dalbă până în seninul cerului. Între ramurile pudrate, o mierlă neagră închină imn vesel zilei. Alături, degete groase de lemn întind peste cascadă mănuşi vătuite, decorate bogat cu franjuri prelungi, care par a sfida legile fizicii. Mii de stropi desfac apa pârâului şi împrăştie lumină în zbor.

Din podeaua de stâncă, aburul gros înalţă valuri prin care razele soarelui taie poteci fascinante. Izvoare de lumină pornesc din astrul dimineţii, iar spectacolul de umbre fascinează privirea. Cu fiecare pas, povestea se schimbă şi descoperi alte şi alte accesorii îngheţate. Nicăieri iarna nu este mai vie.

„Cascada Clocota este una dintre cele două cascade cu apă caldă din ţara noastră. Numele îi vine de la Pârâul Clocota, care, în trecerea lui prin zona de parc a staţiunii Geoagiu Băi, acumulează tot supraplinul de apă mezotermală de la forajele exploatate.

În această zonă, formează o cădere de apă cu o înălţime de 40 de metri şi o lăţime de 22 de metri. Este una dintre cele mai frumoase cascade de pe teritoriul ţării noastre.

Cascada Clocota este frumoasă pe tot parcursul anului, dar este cea mai spectaculoasă în lunile ianuarie-februarie, când se „formează” acest peisaj mirific, o adevărată operă a naturii”, se entuziasmează Claudiu Nicolae Şimonaţi, ghid de turism la Centrul de Informare şi Promovare Turistică din Geoagiu Băi. Localnici şi turişti vin să se desfete cu superba scenă unde soarele a pus reflectoarele pe rotocoalele de aburi şi apă.

 

Sub ochii tăi, o poveste fără sfârşit se deapănă în gerul iernii. Sunt minus 12 grade, dar tocmai temperatura aceasta face un partener grozav cu apa mezotermală a zonei.

Din întâlnirea lor, se iscă mici bijuterii de gheaţă cu forme care mai de care mai frumoase şi … năstruşnice: ciupercuţe, inele, ace, siluete graţioase sau ciulini zburliţi. Deasupra lor, bărbi de ţurţuri îmbracă chipul stâncii, care are propria istorisire.

Coloanele, pereţii şi podeaua cascadei sunt un rezultat al depunerii sărurilor calcice şi al travertinului. Nu e de mirare că te laşi fermecat de felul în care zilele de iarnă aştern podoabe peste vremea îndelungată a pământului. Faţă de alte cascade, Clocota dă iernii un loc unde natura şi-a durat propria saună. Azuriul limpede al cerului pune tuşa finală de perfecţiune.

„În trecut, artiştii – pictori, compozitori, scriitori – chiar căutau cascadele pentru un plus de inspiraţie, pentru că inclusiv muzicalitatea locului creează această stare de relaxare, care aduce o inspiraţie deosebită. Eu recomand tuturor turiştilor cu care vorbesc să meargă şi să viziteze aceste locuri, dar  şi să rămână pe loc o perioadă de timp pentru o stare de bine”, explică Claudiu Nicolae Şimonaţi, mereu dispus să împartă cu vizitatorii detalii despre frumuseţea sau istoria zonei.

 

De altfel, cascada este surprinsă în mii şi mii de fotografii, dar probabil cea mai veche imagine a Clocotei este o litografie color din anul 1821, semnată de Franz Jaschke şi intitulată „Cascadă la Geoagiu în comitatul Hunedoara”. Pictor peisagist şi desenator vienez, Franz Jaschke a călătorit în vestul Transilvaniei şi în Banat în anul 1821, în suita principelui Rainer.

Cascada Clocota încântă şi inspiră, dar este şi un loc unde natura îţi oferă aici prilejul de a face  aerosoli, ba chiar de a fi fericit: „Ionizarea negativă de aici crează o stare foarte bună pentru sistemul nervos şi ajută în cazul celor care suferă de astenii, nevroze şi migrene, depresii şi anxietate. Aerul încărcat în ioni negativi intră în plămâni, apoi în fluxul sanguin, ajungând apoi la creier, moment în care creşte nivelul de serotonină, acel hormon al relaxării, al fericirii”, povesteşte ghidul de turism al staţiunii.

Ionii negativi sunt molecule sau atomi care au un electron în exces și de aceea au sarcina electrică negativă. În natură, sunt prezenți mai ales la mare, în apropierea surselor de apă curgătoare, a apelor repezi de munte, a cascadelor, ori după o furtună cu tunete și fulgere. Supranumiţi şi „vitaminele aerului”, ionii negativi stimulează şi armonizează multe procese vitale, dar şi pe cele din sfera psihicului şi a emoţionalului.

Potrivit cercetărilor, rata normală de ioni negativi din aer de care omul are nevoie este de aproximativ 2000-4000 de ioni negativi de cm cubi. Dacă în casă există între 25 şi 50 de ioni negativi pe cm cubi, în pădure, cantitatea creşte la trei mii sau la patru mii, pe malul mării.

În schimb, la poalele cascadelor, cantitatea de ioni negativi atinge 50 de mii pe cm cubi!  Ionizarea negativă ameliorează nivelul energetic al organismului și concentrarea. Specialiştii citează studii efectuate la University of California care au demonstrat că expunerea la ionii negativi duce la o normalizare a nivelului serotoninei în creier şi modifică în mod pozitiv starea de spirit și perspectiva persoanelor.

Datorită apei călduţe, sunt oameni care se scaldă chiar şi iarna în micile bazine create de căderea de apă pentru creşterea rezistenţei organismului. Locul de la poalele Cascadei Clocota a fost amenajat cu băncuţe aşa că doritori pot zăbovi liniştiţi pentru o doză de sănătate şi fericire.

 

Laura OANĂ