Cartea muzeului din Deva

Ştiaţi că Împăratul Franz Joseph al Austriei a vizitat muzeul din Deva? Sau că aici s-a „adăpostit” în perioada războiului colecţia, dar şi personalul Muzeul Naţional de Antichităţi, actualul Muzeu Naţional al României? „Ştiam multe lucruri din istoria acestui loc, dar acum le-am aprofundat şi am aflat detalii fascinante”, spune Iosif Vasile Ferencz, autorul volumului „Muzeul din Deva. Arc peste timp”. Cartea se adresează istoricilor, dar şi publicului larg şi va fi lansată miercuri, de la ora 11, în Sala Șemineului din Palatul Magna Curia.

13 mai 1880. Este ziua când a luat naştere „Societatea de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara”, iar autorul spune că primul muzeu al Devei s-a născut odată cu „Societatea…”, are un director şi primeşte donaţii din prima zi. Un sediu propriu, dar şi spaţii de expunere, muzeul va avea mai târziu. Clădirea Casina din Deva este locul unde a avut loc adunarea de constituire a Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara, (A Hunyadmegyei Történelmi és Régészeti Társulat).

„Adunarea s-a bucurat de participarea unei audiențe numeroase, din oraș și din întregul comitat. Era primul demers care avea ca scop crearea unui cadru instituțional cu atribuții deopotrivă în domeniul muzeologiei, arhivisticii și bibliofiliei, în comitatul Hunedoara”, se scrie în paginile volumului. Sunt 37 de membri fondatori, 162 de membri ai societății și 318 membri susținători, dar, în numai doi ani, interesul mare pentru istorie aduce „Societăţii…” un total de 576 de membri. Primul președinte ales al Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara a fost dr. Kuun Géza, distins om de știință al epocii.

 

 

Téglas Gábor a fost desemnat a fi primul director al muzeului devean. Prima femeie arheolog din Transilvania, originară din Orăştie, Torma Zsofia, se regăseşte pe lista donaţiilor către muzeu făcute până în anul 1881, o listă pe care se regăsesc 40 de nume inclusiv un misterior negustor grec care donează 12 medalii de argint din zona Grădişte. Prima dată muzeul a funcţionat într-un spațiu închiriat, în casa lui Pogány Ádám, membru fondator al Societăţii.

 

Istoricul Iosif Vasile Ferencz spune că societatea dedică primii ani de activitate organizării: se încearcă stabilirea unui sediu, un spaţiu în care să fie expuse piesele primite ca donaţie sau cele achiziţionate. Se stabilesc fonduri cu care se înfiinţează colecţii: „Pentru îndeplinirea acestui scop, se stabilea prin vot, anual, o sumă pe care directorul muzeului urma să o folosească pentru achiziţia de piese. De la început, s-a stabilit ca suma de 150 forinţi să fie folosită pentru îmbogăţirea muzeului cu articole etnografice şi de port popular.” Astfel, se constituie colecţiile muzeale cu  obiecte de valoare adunate din colecţii particulare şi expuse acum pentru public. Membrii „Societăţii…” se străduiesc să scoată la lumină istorie veche a acestor meleaguri: „Capitala imperiului dacic a fost chiar în comitatul nostru (…). Care a fost Farhitectura dacilor și modul de decorare a obiectelor create de ei, care au fost pretenţiile statului și ale gospodăriilor lor, cum arătau ritualurile lor religioase? Am cercetat corespunzător puţinele rămășiţe ale limbii lor? Răspunsurile la aceste întrebări sunt tot atâtea îndatoriri pe care le punem în faţa cercetărilor noastre arheologice și istorice”, spune Kuun Géza în discursul lui în faţa Adunării Generale din mai 1881.

Sub patronajul acestei societăţi, s-au făcut săpături arheologice şi s-au demarat cercetările de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în Templul zeilor sirieni şi la Mithreum. În nucleul iniţial al pieselor muzeului din Deva se aflau și menhirii de la Baia de Criș. Între evenimentele de marcă din viaţa Societăţii se numără şi vizitele făcute de familia domnitoare în comitatul Hunedoara: „Prima a fost cea a perechii moștenitoare a tronului, pe 30 iulie 1882, care a primit salutul prezentat de Societate la Sântămărie Orlea. Însă cea de-a doua, cu mult mai importantă, a fost vizita desfăşurată în septembrie 1887 de către Împăratul Franz Josef în comitatul Hunedoara. Prilejul a fost unul deosebit de bun pentru a fi prezentat muzeul, unde Téglas Gábor a oferit suveranului informaţiile necesare într-un ghidaj profesionist”, explică autorul volumului. „A fost un moment impresionant pentru cei de aici. Se pare că împăratul a donat atunci muzeului o enciclopedie”, spune autorul.

Societatea de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara s-a preocupat şi de monumentele judeţului. Pentru a proteja Cetatea Devei, dealul a fost transformat în parc, mai mult, i s-a adăugat un teren de şase iugăre şi au fost plantaţi aici mii de puieţi de arbori, au fost amenajate alei şi amplasate bănci. În 1887, membrii Societăţii amplasează, în Stația de cale ferată Şibot, un monument menit să comemoreze bătălia de la Câmpul Pâinii. Cunoscut prietenilor ca „Puiu” Ferencz, istoricul a muncit la cea de-a doua sa carte timp de doi ani. A scotocit sute de documente atât din arhivele muzeului, din bibliografie, dar şi cele din Arhivele Statului. A sintetizat toată această informaţie: „Am descoperit că de la începuturi a existat o amplă colaborare cu pasionaţii de istorie şi instituţiile din Cluj. Nu a fost simplu, dar mi-a plăcut să aflu aceste informaţii despre trecutul instituţiei unde lucrez.”

Muzeul din Deva a trecut şi prin momente dificile, mai ales în anii de război din cauza condițiilor istorice. În 1916, o parte dintre obiectele muzeului sunt transferate la Muzeul Național Maghiar din Budapesta, iar cele rămase au fost ascunse. Obiectele au fost recuperate în 1917, însă, doi ani mai târziu, în 1919, o parte din colecția etnografică a dispărut în urma unei spargeri. În 1944, când Bucureştiul trăia sub amenințarea bombardamentele aliaților, se decide ca cele mai valoroase colecții ale Muzeului Național de Antichități să fie transferate într-un loc sigur şi se alege „Muzeul Județului Hunedoara”. Volumul scris de Iosif Vasile Ferencz descrie acest moment: „La sfârșitul lunii martie 1944, au fost încărcate trei vagoane conținând piesele cele mai importante ale Muzeului Național de Antichități, precum și un număr important din cărțile bibliotecii. Paznicul muzeului, Simion Crețu, a însoțit transportul, însă în urma bombardamentului din 4 aprilie s-a creat o încurcătură în urma căreia numai un singur vagon a plecat și a ajuns la Deva. Alte două vagoane și paznicul au fost despărțite în triajul Militari și au scăpat cu greu fără pagube în urma atacului de aviație. Pentru a nu fi perturbată activitatea personalului științific din cadrul Muzeului Național de Antichități, lăzile conținând colecțiile de artefacte au fost depozitate la parter, iar la etaj au fost cedate două și mai apoi trei încăperi, dintre care una pentru bibliotecă, iar celelalte pentru birouri.” Mai mulţi arheologi bucureşti vin şi ei la Deva, unii împreună cu familiile, scrie autorul: „Mircea Petrescu-Dâmbovița și Bucur    Mitrea au fost mobilizați și au fost nevoiți să plece pe front chiar de la Deva. De a centrală, aproape de Prefectură.” Piesele îmuzeului din Bucureşti rămân peste vară la Deva şi se întorc la Bucureşti în luna octombrie.

În lipsa unui spaţiu adecvat pentru muzeu, colecţiile au fost mutate rând pe rând în mai multe imobile din Deva. Între anii 1890–1914, o parte a patrimoniului muzeului a fost expus în Palatul Administrativ, iar, din martie 1921 i se rezervă un spațiu în clădirea Reuniunii femeilor din Hunedoara, de pe strada Șaguna, nr. 10. Stabilirea într-un sediu adecvat are loc doar în deceniul patru. În 1921, instituţia primeşte numele „Muzeul Judeţean Hunedoara”. În 1929, muzeul este mutat în „Casa Săracilor”, în care funcționa și Asociația culturală ASTRA, clădirea unde funcţionează azi secţia de Pediatrie a Spitalului Judeţean de Urgentă. Muzeul de arheologie din Sarmizegetusa a fost inaugurat în anul 1924, într-o clădire construită cu fonduri oferite de Societatea „Sarmizegetusa”.

 

Perioada interbelică marchează o nouă etapă în evoluţia muzeului din Deva – acum se conturează principalele direcţii de investigare şi de valorificare muzeală a vestigiilor arheologice din judeţ: cele aparţinând civilizaţiei dacice şi celei romane, direcţii care au rămas esenţiale până în ziua de astăzi. Iosif Mallász şi Octavian Floca au ocupat rând pe rând funcţia de director. Din 1938, colecțiile muzeului se vor muta în palatul Magna Curia, o minunată clădire de patrimoniu care găzduieşte acum Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, nume primit în 1994.

 

 

„Muzeul din Deva. Arc peste timp” adună, în peste 160 de pagini ale cărţii, 138 de ani de istorie. Cartea descrie pas cu pas istoria actualului Muzeu al Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) din Deva. „Am dorit să redactez o lucrare destinată unui public cât mai larg, din punctul de vedere al preocupărilor și al nivelului de vârstă. Totodată, am încercat să valorific o parte a materialului documentar deja cunoscut specialiștilor, dar și unele surse inedite”, mărturiseşte autorul. Iosif Vasile Ferencz a început să lucreze ca arheolog la muzeul din Deva în anul 1997. Acum are 48 de ani, e doctor în istorie şi cercetător ştiinţific II şi, împreună cu ajutorul colegilor din muzeu, aduce publicului o minunată carte despre istoria MCDR. „Autorul ei este unul dintre cei mai cunoscuţi arheologi din Transilvania ultimelor două decenii. Săpăturile efectuate de Iosif Vasile Ferencz într-o serie de situri arheologice importante, dintre care cele din cetatea dacică de la Ardeu constituie, fără îndoială, jaloane de referinţă ale investigaţiilor privind epoca Regatului dac din aria intracarpatică a României, stau mărturie pasiunii, talentului şi priceperii sale profesionale.

La toate acestea se adaugă numeroase cărţi şi studii de specialitate care abordează în special arheologia şi istoria celei de a doua vârste a fierului, dar şi cataloage de expoziţii, ghiduri, pliante sau contribuţii destinate publicului larg pasionat de istorie”, scrie, în prefaţă, dr. Aurel Rustoiu, cercetător la Institutul de Arheologie și Istorie a Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca. Volumul „Muzeul din Deva. Arc peste timp” este dedicat de autor profesorului Ioan Andrițoiu, (1940-2008), care a lucrat şi la Muzeul din Deva.

 

 

Laura OANĂ