Carmen Hărău: “Odată suspendată, democraţia revine greu la normal”
Au trecut foarte mulţi ani de când Guvernul României, presat de adoptarea în regim de urgenţă a mai multor acte normative de care România avea nevoie pentru alinierea la acquis-ul comunitar şi pentru a încheia negocierile de aderare la Uniunea Europenă, a uzitat în exces de emiterea ordonanţelor de urgenţă. În perioada Guvernului Năstase, 2001-2004, s-au adoptat nu mai puţin de 664 de ordonanţe de urgenţă şi 350 de ordonanţe simple. Astfel, în total, peste o mie de acte normative cu putere de lege au fost adoptate în numai 4 ani. Am înțeles cu toţii că este o situație de excepţie şi că aderarea României la Uniunea Europeană este mai importantă decât suspendarea parţială a separaţiei puterilor în stat. Așa s-a ajuns ca vreme de patru ani, Parlamentul să fie aproape suspendat în competenţa sa principală, aceea de a elabora şi adopta legi.
Negocierile s-au încheiat în decembrie 2004, aderarea a venit şi ea, de la 1 ianuarie 2007, însă noi nu am mai așezat niciodată Parlamentul în poziția sa constituţională, aceea de principal organ legiuitor. Niciunul dintre guvernele care au urmat după anul 2004, indiferent de cine a fost condus, nu a mai fost interesat să abandoneze politica nocivă a adoptării, fără niciun fel justificare a urgenței, fără niciun fel de consultare sau dezbatere publică, a unor ordonanţe, care mai de care mai bizare şi mai nocive. După o documentare puțin laborioasă, se poate constata că media numărului de ordonanţe, simple sau de urgenţă, a fost constant de peste 150 în fiecare an, iar numărul de legi iniţiate şi adoptate de Parlament, a fost constant mai mic decât cel al ordonanţelor. Aşadar Guvernul, din organ executiv, a prins putere legislativă superioară Parlamentului, Parlamentul a fost mutat de facto cel mult la Guvern, fiind obligat să execute ce decide Guvernul, iar, uneori, este obligat să stea pe tușa politicii.
Se aud constant angajamente, din partea liderilor de partide, că ei vor face tot posibilul să se revină la normalitatea prevăzută de Constituţia României. Preşedinţi ai Camerelor Parlamentului precum domnul Mircea Geoană, domnul Valeriu Zgonea, domnul Călin Popescu-Tăriceanu şi chiar şi domnul Liviu Dragnea au vorbit frumos despre cum vor aduce Parlamentul la rolul său iniţial, de organ reprezentativ suprem și unică autoritate legiuitoare. Este uşor de constatat că nimic nu s-a schimbat. Dacă analizezi ordinea de zi a plenului Senatului constați că cea mai mare parte a proiectelor de acte normative cu rapoarte de adoptare sunt, în fapt, proiecte pentru adoptarea ordonanţelor de urgenţă. Foarte puține astfel de ordonanţe au suferit modificări prin amendamente, căci marea lor majoritate a trecut în forma Guvernului. Singurul rol al majorităţii parlamentare a fost acela de a vota orbeşte actele normative impuse de Guvern. Pe de altă parte, proiectele inițiate de parlamentari sunt, în marea lor majoritate respinse, nu pentru că parlamentarii puterii nu ar vrea să le adopte, ci pentru că punctul de vedere al Guvernului este negativ! Așadar,pe lângă faptul că legiferează direct, Guvernul cenzurează Parlamentul în principala sa prerogativă, cea legislativă!
Cine urmărește şedintele de guvern constată că nu este şedinţă de guvern în care să nu se aprobe minimum 2-3 ordonanţe de urgență, deși, prim-ministru nu va ști să vă răspundă care a fost urgența, Aşadar, putem specula că Guvernul fie nu are încredere în majoritatea parlamentară, fie desconsideră total relația cu Parlamentul, care ar trebui să fie una loială.
Mai mult decât atât: actele normative emise de Parlament pot fi supuse controlului de constituţionalitate, înainte ca acestea să fie promulgate şi să producă efecte. În schimb, printr-o relaţie instituțională total nefirească, miile de acte normative emise de Guvern, indiferent dacă încalcă sau nu legea fundamentală, produc efecte de la publicarea în Monitorul oficial, iar contestarea unor eventuale încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale nu o poate face decât o instituţie care s-a dovedit că poate fi acaparată politic – Avocatul Poporului.
În aceste condiții, dacă nu există voința și maturitatea politică prin care instituțiile fundamentale să fie reașezate în locul în care le-a așezat Constituția, și se va menține anomalia ca Guvernul să facă legi,iar Parlamentul să fie supus Guvernului, să nu ne facem iluzii că trăim într-o democrație funcțională! Tot ce mai lipsește ca dezastrul să fie total, este punerea sub control politic a justiției!
Senator PNL – Eleonora-Carmen HĂRĂU
