Carmen Hărău: „Există în România unități sanitare care îmbolnăvesc, în loc să vindece!”
În primii ani de după Revoluţia română a început să se spună, mai în glumă, mai în serios, că în spitalele româneşti intri pe uşa din faţă cu o boală şi, în cel mai bun caz, ieși pe uşa din dos cu cel puţin două boli. După 29 de ani de la căderea comunismului, ar fi fost cazul ca starea sistemului public de sănătate să se schimbe, pe măsură ce țara ieșea din izolare și intra, instituțional, în Europa. Ar fi fost timp destul să dispară și glumele sinistre. Din păcate, situația a devenit și mai rea. Chiar acum, în timp ce Guvernul României a preluat preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene, în sistemul public de sănătate românii intră în spitale mai sănătoşi decât ies, mamele aduc pe lume prunci sănătoşi, care se îmbolnăvesc uneori şi mor din cauza infecţiilor ce mişună prin spitale infecte, iar din cauza managementului defectuos din sistem, aventurieri cu cetățenie străină primesc dreptul necuvenit de a mânui bisturiul pe pielea românilor. Exact în această perioadă, românii se confruntă nu numai cu chirurgi impostori, autorizați de funcționari corupți sau incompetenți să profeseze, ci și cu o epidemie de gripă, greu de ținut sub control din cauza unor disfuncții majore ale campaniilor de vaccinare. Avem o populațiie cu educație sanitară precară, a cărei neîncredere în sistemul și în actul medical a devenit endemică. Numărul deceselor crește alarmant de la o zi la alta.
Ne-am revoltat cu toţii atunci când zecile de tineri ucişi de incendiul de la Colectiv nu au găsit în toată România un salon curat în care să poată fi salvaţi. S-a schimbat ceva de atunci? Nimic! Ne-am îngrozit cu toţii la dispariţia micuţilor din Maternitatea Giuleşti, atunci când improvizaţiile la reţeaua electrică au ucis sau au infirmizat copii, iar, de curând, am asistat neputincioşi la o epidemie infecţioasă în acelaşi spital. Oare în câte alte maternităţi situația este identică?
Majoritatea cazurilor care ajung în atenţia presei şi a publicului sunt cele din Capitala României sau din marile municipii reşedinţă de judeţ. Din păcate, nimeni nu se mai deranjează să mediatizeze la nivel național starea sistemului public de sănătate în oraşele mai mici din ţară. În cele mai multe dintre aceste spitale sau clinici, nici măcar viruşii nu mai au comfort, căci faianţa este pe jumătate căzută, chiuvetele nu funcţionează, ferestrele abia mai stau în balamale, iar pe jos au mai rămas doar urme din ceea ce a fost vreodată linoleumul! Un om care intră în asemenea unităţi de sănătate, speriat de ce i se întâmplă, hotărăștea adesea să nu mai calce vreodată prin vreun spital. Să ne mai mirăm că prevenția este la cote atât de alarmante în România? De groaza unităților sanitare, majoritatea românilor ajung în spitale în ultimul grad de boală, atunci când chiar nu mai au de ales, când și așa nu mai au nimic de pierdut, căci medicii, oricât s-ar strădui, nu mai pot face mare lucru.
Revoltător este că mizeria, boala şi moartea pe care le propagă sistemul public de sănătate din România nu sunt gratuite, ci sunt livrate pe miliarde de euro anual! Pe banii noştri, pe munca noastră! Fiecărui angajat i se reţine 10% din munca sa lunară, în contul asigurărilor de sănătate. Pensionarii cu pensii mai mari plătesc şi ei contribuţii de sănătate, care sunt, însă, acoperite de bugetul de stat. În România condusă de PSD-ALDE, aproape tot omul care respiră plăteşte asigurare de sănătate! S-a ajuns ca inclusiv dividendul rezultat din activitatea economică a agenţilor economici mai harnici să fie taxat pentru sănătate! Aşadar, vorba regretatului actor Constantin Tănase, „îs parale!”, dar ele sunt incalificabil de prost cheltuite!
În ultimii 10 ani, sumele alocate sistemului public de sănătate au crescut de peste 10 ori, spitale sunt mai puţine, clinicile medicale se numără pe degete, cabinetele şcolare au fost desfiinţate, iar serviciile medicale sunt de 10 ori mai proaste. Amestecul între incompetenţă și corupţie dă o combinație letală pentru sistemul sanitar și pentru români! La drama bolnavilor se adaugă drama aparținătorilor dar și a profesioniștilor din sistemul sanitar care își văd munca zădărnicită și înregistrează eșecuri, fără a fi vinovați. Iar în medicină, eșecurile profesionale se traduc în pacienți care suferă și în pacienți care mor. Chiar dacă sunt ceva mai bine puse la punct, nici serviciile medicale din sectorul privat, locul unde pacientul, deși este asigurat la stat, bagă mâna în buzunar până la cot ca să-şi salveze viaţa, nu sunt încă o alternativă reală la moartea pe care o împrăştie unele spitale publice. Nici n-ar avea cum, atâta vreme cât au parte de tot felul de piedici legislative și administrative, așezate în calea dezvoltării lor. Un lucru pare să fie clar: până nu vom construi spitale noi, curate, dotate, nu putem să avem pretenţii la mai bine! Noi, liberalii, vrem spitale regionale! Iar România are bani în bugetul UE, direct în pixul doamnei Corina Creţu! Ne lipsește însă un guvern competent, capabil să profite de această situaţie.
Și cum tocmai s-a croit și s-a tot recroit bugetul de stat pentru anul 2019, cu o întârziere mai mare de 3 luni față de termenul pe care îl prevede legea, cer majorității PSD-ALDE, în numele Partidului Național Liberal, să țină seama de faptul că românii s-au săturat să-și trimită la școală copiii sănătoși și să-i ia acasă bolnavi! Vrem finanțare ca fiecare școală să aibă cabinet medical și medic!
