S-a stins mama eroină a Hunedoarei

La 86 de ani, Lakatos Carlota a plecat în lumea celor fără griji. Hunedoreanca a ajuns cunoscută după ce a dat naştere la 15 copii, iar, pentru ultimul născut, femeia a fost felicitată chiar de către Nicolae Ceauşescu. La bătrâneţe, povestea ei a devenit revoltătoare: la 78 de ani, părăsită de copii, cu o pensie mică, femeia a fost nevoită să ceară ajutor pentru a avea linişte şi un acoperiş deasupra capului. Ultimul copil i-a vândut mamei sale până şi locul de veci. În toamna anului 2012, impresionantă de situaţia bătrânei, senatorul Carmen Hărău s-a oferit să aibă grijă de ea.

În 2012, când s-a decis să ceară ajutor, Lakatos Carlota trăia într-o casă cu două camere primită de la comunişti, unde s-a înghesuit zeci de ani cu copiii. Din cei 15 copii, 13 băieţi şi două fete, îi mai trăiau şapte. I-a crescut greu, din salariul de oţelar al soţului. Şi-a plâns copiii morţi, dar cei rămaşi în viaţă au făcut-o pe ea să plângă. În mica locuinţă, stăteau 16 persoane: băieţii şi-au adus neveste, au făcut copii şi, în loc să aibă linişte să-şi vadă de nepoţi, femeia asista la scandaluri care se ţineau lanţ. Bătrâna s-a săturat. Cu ochii în lacrimi, povestea că nu are putere, dar nici inimă să-i dea afară. Aşa că s-a decis să plece ea. Îmbrăcată în straie sărăcăcioase, cu batic cernit, cu papuci prea mari şi grei, un pulover ros şi o vestă aspră, toate cumpărate de la second-hand, băbuţa declarată de comunişti “Mamă eroină”, cerea un loc la azilul de bătrâni al Primăriei Hunedoara.

Mâinile cu degetele strâmbe de reumatism îi tremurau uşor, la fel şi vocea când îşi spunea povestea: “Bărbatul meu a plecat la Timişoara, la fii-mea. Acolo o murit şi l-o-ngropat că ne cereau mulţi bani să îl aducem acasă. După aia, eu am plecat în Ungaria şi acolo am lucrat în agricultură, la sapă. Am strâns banii şi când am venit m-am gândit să cumpăr două locuri în cimitir. Să am eu unul şi altul să rămână unuia dintre copii. Care s-o duce primul. Şi băiatul ăsta de l-o botezat Ceauşescu, l-o vândut!”. Bătrâna nu mai avea lacrimi să plângă, chiar dacă vocea era plină de durere. Cel mai rău a îndurerat-o mezinul, chiar copilul pe care l-a botezat ultimul preşedinte comunist al României: “Pe unul l-a botezat Ceauşescu, pe ultimul copil, Nicolae, cel care o vândut şi mormântul meu. Tot Nicolae mi-a vândut şi insigna cu „Mamă eroină”. Din poveste în poveste, realizezi că fiii ei i-ar fi vândut şi locuinţa dacă ar fi avut ei alt loc unde să stea…

Lakatos Carlota s-a născut în 1935, la 1 aprilie. De situaţia ei, după ce a născut cel de-al 15-lea copil a auzit până şi Ceauşescu: “Când am născut ultimul băiat, doctorul Naghi a anunţat la partid sau la primărie şi aşa a auzit Ceauşescu. M-a întrebat doctorul că, dacă vine să mă vadă, am unde să-l primesc şi i-am spus că nu, unde să fi venit într-o casă cu copiii aliniaţi în pat? Am zis că mă duc eu la el, în câteva zile. L-am luat cu un braţ, în celălalt am pus poşeta şi am plecat la Bucureşti. M-a primit bine, vorbea frumos şi i-am zis că îi pun numele după el. Nu l-a botezat la biserică, atunci nu te lăsa să faci aşa ceva, ne feream să ştie partidul de mersul la biserici”. Nicolae Ceauşescu i-a dat atunci medalia cu titlul de “Mamă eroină” şi partidul i-a mai pus ceva la alocaţia pentru copii, vreo 500 – 600 de lei, dar nu ajungea nici pe departe. A rămas pe rând fără o parte din copii, fără soţ, fără medalia furată tocmai de Nicolae şi vândută aiurea. Îi rămăsese pensia, dar nici de bănuţii ei nu avea “haznă”: era unicul venit sigur, într-o casă unde se trăia de la o zi la alta, ba din fier vechi, ba din vreo altă muncă. Pe Lakatos Carlota nu o speria însă nici lipsa banilor, nici foamea cu care era deprinsă, ci lipsa liniştii în casa plină de scandaluri.

Puţini sunt cei care ar fi reuşit să-şi stăpânească lacrimile sau revolta la auzul spuselor băbuţei. Ca să primească un loc în Căminul de vârstnici de la Hunedoara, femeia ar fi avut nevoie, în 2012, de vreo 600 de lei lunar, bani pe care nu-i avea din moment ce pensia ei era de 470 de lei şi nici gând să o ajute vreunul dintre copii sau nepoţi. După ce a auzit de cazul femeii, Carmen Hărău s-a oferit să ajute: „Sunt pur şi simplu consternată când văd câtă nenorocire, suferinţă şi cât necaz este în oraşul nostru. Te impresionează nu doar cazul mamei eroine, ci multe altele. Sunt lucruri pe care le-am identificat ca rezolvabile cu bani puţini, cu texte de lege clare. (…) dacă nu vii şi nu vezi ce se întâmplă aici, în realitatea Hunedoarei, a oraşelor, nici nu ai cum să faci legi bune pentru toţi”, declara în 2012, actualul senator de Hunedoara. Bătrâna a mulţumit emoţionată:  “Vă mulţumesc, dragă, de ajutor. Tătă viaţa am crescut la copii şi acum nu am ajutor. Şi lor li greu, ştiu, dar mie nu mi-a fost să cresc dintr-un salar 15 copiii…?” Carmen Hărău s-a ţinut de cuvânt şi a avut grijă să-i plătească mamei eroine locul la cămin de-a lungul anilor. Când a auzit de moartea femeii, a decis să se ocupe şi de rânduiala creştinească. Înmormântarea are loc vineri, în Cimitirul catolic din Hunedoara.

“Mamă eroină” era o distincţie oferită de regimul comunist. Titlul onorific se acorda mamei care avea zece sau mai mulţi copii. Medalia se oferea de obicei după ce al zecelea copil născut la împlinirea vârstei de un an. Potrivit legislaţiei, mamele eroine erau recompensate şi cu o indemnizaţie lunară de 500 de lei, iar insigna se purta pe piept, în partea stângă. Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena Ceauşescu, au botezat mai mulţi copii ai mamelor eroine, în secret, departe de văzul lumii. În nici un caz, copiii nu au fost botezaţi în biserică, dar cei mai mulţi erau numiţi după prenumele dictatorilor, Elena, respectiv Nicolae. Acordarea distincţiilor de „Mamă eroină” s-a abrogat în 1990.

Laura OANĂ