Cântec în lemn și chemarea la rugăciune
Cântec în lemn. Nu sunt cântece care se uită de la o zi la alta, ci cântece care rămân pentru eternitate. Cântecele cântate de câțiva tineri nu se învaţă, ci se simt. O lume a Sfinţilor, într-un colţ pământesc se regăseşte într-o zonă a municipiului Petroşani. Credincioşii ortodocşi sunt chemaţi la slujba religioasă cu toaca.
“La toacă bat de aproximativ 5 ani. Prima dată m-a motivat domnul Costică, mi-a spus că dacă bat toaca mă duce la concurs și așa am învățat. Apoi, m-am dus la Suceava la concurs doi ani la rând și am luat premii. În primul an am luat locul I, apoi locul II. La concursuri este emoționant. Este diferit să bați toaca, comparativ cu alte instrumente. Nu oricine poate face așa ceva pentru că este greu. Trebuie să învârți ciocanele într-un anumit fel, trebuie și ureche muzicală”, ne-a spus Claudiu Miercureanu.
Toaca este un obiect liturgic confecționat din lemn. Cu ajutorul acestui obiect erau creștinii chemați la rugăciune în cele mai vechi timpuri. Preoții spun că sunetul emis de toacă ne face să ne gândim la Dumnezeu.
“Toaca e foarte veche, e din perioada în care s-a răspândit monahismul și era un mijloc de a-i chema la slujbă pe monahi. Erau eremiți și locuiau separat unul de celalălat și neavând ceas și alte mijloace de comunicare, toaca era cea care îi chema la slujbă. Inițial, a fost o bucată de scândură și băteau cu lemn în ea. Oamenii veneau la slujbă cu toaca. Era un orânduit care bătea toaca. Când auzi toaca, te predispune la rugăciune, te scoate din cotidian. Cine face percuție, poate să bată și toaca. Sau cine bate toaca, poate oricând să facă și percuție. Nu e chiar simplu de bătut toaca, dar nu e nici complicat”, a spus preotul Nicolae Tănase.
Toaca și clopotele sunt singurele instrumente muzicale acceptate de Biserica Ortodoxă. Toaca și clopotul au rolul de a anunța începutul slujbei și de a chema credincioșii la slujbă.
Monika BACIU