Canoistul Ivan Patzaichin a încetat din viaţă
Canoistul Ivan Patzaichin a încetat din viaţă duminică, la vârsta de 71 de ani. Familia sa a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj în care anunţă că ”Ivan a plecat şi nu se mai întoarce”.
Sportivul a murit după o lungă suferinţă.
El era internat de mai bine de o lună la Spitalul Elias din Capitală.
Este cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 şi 1984 şi triplu laureat cu argint.
Mesajul Comitetului Olimpic și Sportiv Român:
„E legendă… un CampiOM s-a transformat în stea. Ivan Patzaichin a plecat dintre noi. Povestea sa e povestea succesului, a bunului simţ şi a caracterului. E povestea unui fiu al Deltei care a dat înapoi înzecit şi a inspirat oamenii să trăiască frumos. Dincolo de medaliile strălucitoare, 7 olimpice ( 4 de aur), cele 21 mondiale (8 de aur), a fost un OM dăruit şi generos. Drum lin, Ivan! Veşnic în inimile noastre! Condoleanţe familiei!”, a arătat COSR.
Conform COSR, canoistul Ivan Potzaichin, prezent la cinci ediţii ale Jocurilor Olimpice, a cucerit nu mai puţin de şapte medalii olimpice, patru de aur şi trei de argint şi a participat la 11 ediţii ale campionatelor mondiale, cucerind 22 de medalii dintre care opt de aur. n probele de canoe dublu i-a avut coechipieri pe Serghei Covaliov, Petre Capusta şi Toma Simionov.
Ivan Potzaichin, dar cunoscut ca Patzaichin, a intrat în istoria olimpismului drept „Campionul cu pagaia ruptă”. La Jocurilor Olimpice de la Munchen, în 1972, în seriile întrecerilor de la canoe simplu pe 1000 m (C1 – 1000 m), lui Ivan Potzaichin i s-a rupt pagaia la numei câţiva metri după start. În condiţiile în care arbitrii nu au oprit cursa (potrivit regulamentului), românul a vâslit cu ciotul de pagaie şi a încheiat cursa, în aplauzele spectatorilor.
Descalificat iniţial, Ivan Potzaichin a fost primit în recalificări, după ce a fost soluţionată favorabil contestaţia depusă de conducerea delegaţiei României. Ulterior, Ivan Potzaichin nu numai că s-a calificat în finală, dar a şi castigat aurul olimpic la capătul unei curse pe care a dominat-o fară drept de apel.
După ce şi-a petrecut toată copilăria pe canalele Dunării, la 18 ani Ivan a început să practice canoea de performanţă la Clubul Sportiv Dinamo Bucureşti, club la care a fost legitimat timp de 18 ani ca sportiv. După retragerea din activitatea competiţională, Ivan a devenit antrenor la Dinamo, iar apoi la lotul naţional. Cea mai mare satisfacţie ca antrenor a avut-o în 2000, la Jocurile Olimpice de la Sydney. Elevii sai Florin Popescu şi Mitica Pricop au devenit campioni olimpici la C2 – 1000 m, întrerupând şirul de 16 ani fară aur olimpic în aceasta probă. Până în 2000, ultimii care urcaseră pe prima treapta a podiumului olimpic la C2 – 1000 m, în 1994, la Los Angeles, fuseseră Ivan Potzaichin şi Toma Simionov.
Tot la Sydney, tandemul Popescu – Pricop a cucerit şi bronzul la C2 – 500 m. După retragerea din viaţă sportiva, Ivan Potzaichin a înfiinţat Asociaţia „Ivan Patzachin – Mila 23” şi a dezvoltat proiectul „Rowmania” , o campania naţională de promovare a patrimoniului local prin descoperirea României naturale prin promovarea mişcării în aer liber.
În anul 1968 a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, în 1982 pe cel de Maestru International al Sportului, iar în 1991 pe cel de Antrenor Emerit.
În 1990, preşedintele Comitetului International Olimpic (CIO) Juan Antonio Samaranch i-a conferit Ordinul Olimpic de argint. În 2000 a primit Ordinul National “Serviciul Credincios” în gradul de ofiţer , iar în 2008 a primit Ordinul “Meritul Sportiv” clasa I.
La data de 1 decembrie 2004, colonelul în rezervă Ivan Potzaichin din cadrul Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea), în rezervă. În 2010 a fost distins cu Decoraţia Regală “Nihil Sine Deo”.
