Când primăvara îşi deschide raiul. Viaţa în roz
Într-o zi, ceva a mişcat în pântecul pământului şi a dat ghes rădăcinilor amorţite. Sub tulpina aspră, licoarea vieţii şi-a deschis pâraiele în crengile încă zgribulite. Au trecut ore şi zile până mugurul a prins curaj să scoată năsucul afară. Ah, cât de dor îi era piersicului să respire! Câteva raze de soare au venit hotărâte să scoată moviliţele cafenii la joacă. Peste zi, vrăbiuţe vesele şi-au pornit zborul între ramurile timpurii. Peste noapte, stelele au privit uimite la miracolul devenirii. Sub ochii plini de lumină ai cerului, copacul îmbobocea. Cu fiecare ceas, piersicuţul îşi dădea voie să crească: o luptă despre curaj, încredere şi dragoste de viaţă încolţea şi sporea. Într-un prânz de martie, însuşi soarele a venit la el şi i-a şoptit: Eliberează-ţi petalele. Înfloreşte!
Îndemnul l-a înviorat din rădăcini până în vârful mugurilor. Sfios şi domol, bobocul şi-a deschis armura. A privit senin la cerul albastru şi s-a îmbujorat de plăcere când a văzut norii pufoşi depănând poveşti dalbe. Pomii ştiu că, într-o zi însorită, întreg universul îi spune florii: Cred în tine! Atât le-a trebuit mugurilor ca să îşi urnească simfonia de culoare. Boboc după boboc, mugur cu mugur, primăvara începe.
Zeci de piersici ornamentali îşi etalează puzderia de coroniţe rozalii. Cât e strada de lungă, atât de aprigă este şi primăvara. Cu petalele deschise, florile se bucură de aerul începutului de viaţă. Arome îmbietoare aduc albinele în incursiuni harnice, care umplu aerul de zumzăit. Explozia de culoare are cele mai fermecătoare nuanţe, fragede şi copilăroase. Geometrii trandafirii felurite îmbracă ramurile zvelte şi aruncă către senin diademe, cercuri, ovaluri sau conuri viu colorate, într-un amestec care îţi răsfaţă privirea. Ochii văd, inima se înveleşte blând cu speranţă, sufletul se bucură. Este un recital care ţine zile şi nopţi în şir, cu ritm romantic şi rime potrivite de viaţă pentru că: „florile sunt poeziile pământului”. (Valeria Mahok)
Biologii vă pot învăţa că floarea este formată din sepale ce ocrotesc petalele, care înconjoară staminele zvelte și un gineceu. Dar, ca să nu strivim corola de minuni a lumii, este bine să poposim alături de pomişorii îmbrăcaţi de sărbătoare şi să aflăm noi, fiecare, de ce florile au cele mai uimitoare vieţi. Izbucnesc culoare în faţa primăverii, concep parfumuri, ţes obraji şi palme de catifea, se pudrează delicat cu polen, iscă buchete de vise, pictează lumina şi noaptea, veghează neobosite bucuria privitorului, tresar în adieri ori se lasă purtate pe aripile vântului. Florile sunt ele însele precum un anotimpurile: năvălesc precum primăvara, te încălzesc ca vara, cad în ploi precum frunzele toamnei sau pornesc cele mai uluitoare ninsori. Aici, pe străduţa roz a Hunedoarei, îţi demonstrează cât de spectaculoasă poate fi o schimbare.
Strada roz, cu milioanele ei de flori, transformă oamenii obişnuiţi în poeţi şi trecătorii grăbiţi în visători. Coridorul trandafiriu spune povestea primăverii într-o suită de culori delicate şi reinventează o palmă de oraş într-un tablou, pe care mulţi vin să îl admire. Fie că strada este în drumul lor, fie că fac un ocol numai pentru a ajunge aici, hunedorenii savurează fiecare pas de-a lungul străduţei mărginită de pomişorii cu coroanele încărcate. Când calci pe aici, paşii se alină şi ochii iscodesc jocul de culoare care întinde ramurile înflorite spre case, catedrale sau spre cer. „Să trăieşti nu este suficient – spunea Hans Christian Andersen – trebuie să ai lumină, libertate şi câte o floare.”
Trecută în acte drept „Strada Revoluţiei”, dovedeşte că mama natură are cea mai straşnică paletă de culori. Nu are mai mult decât câteva sute de metri, dar este un loc unic care atrage albine, păsări şi oameni, trecători şi fotografi. Dacă dai deoparte zgomotul maşinilor, aspectul stâlpilor şi dezordinea firelor electrice, ai imaginea primăverii perfecte. Localnicii o alintă „strada roz” şi se perindă de drag pe trotuarele ei pentru a se relaxa sau pentru a se fotografia. Nimeni nu se miră că pe aici oamenii se opresc şi poposesc cu ochii după flori sau maşinile încetinesc pe sub coroanele roz. „Suntem în Hunedoara şi Hunedoara are suflet. Întâmplător, pe această stradă, sufletul explodează primăvara. Oamenii de aici au venit să muncească din greu, să câştige un ban: sunt oameni cinstiţi, buni, şi oraşul s-a dat după ei şi a devenit un oraş bun”, spune Nicolae Păcurar, unul dintre hunedorenii pasionaţi de fotografie. Toată lumea foloseşte superlativul pe această stradă. După ce-a făcut înconjurul lumii, bloggerul Marian Marcel, de la Marian Adventures, a poposit aici pentru că pomişorii i-au amintit de celebrii cireşi din Japonia.
Sunt colţuri şi unghiuri din care surprinzi cadre frumoase, deschideri sau clădiri care se potrivesc de minune cu ramurile pline de flori roz. Arhitectura frumoasă, arcadele, turlele Bisericii Romano-Catolice sau decorul de smarald al brazilor dau motive în plus fotografilor. „Să iubești florile și verdele coniferelor. Pentru că ele au fost alături de noi chiar de la începuturi”, îndeamnă celebrul pictor Vincent Van Gogh. O plimbare pe “Strada roz” îţi cere mai mult din timpul liber, dar te recompensează cu o atmosferă plăcută şi imagini de neuitat. Vizitatorii ajung aici atraşi de cadrele de pe reţelele de socializare. Unul dintre hunedorenii vrăjiţi de acest loc este Lucian Marian care recunoaşte că, în anul 2012, a petrecut aici trei zile şi trei nopţi pentru a surprinde cele mai frumoase cadre. În martie 2019, nota: „Este strada care mă face să tresar în fiecare primăvară. În ultimii şase-şapte ani o fotografiez mereu în fiecare anotimp, mai ales primăvara şi iarna. Aş spune că este o stradă în care culorile fac o revoluţie. Mirosul este atât de liniştitor, totodată oferind un chef de viaţă intens.”
Şi Nicolae Păcurar vine aici de mai multe ori, în perioada în care piersicii sunt înfloriţi: „Fotografia se simte. Fotografia trebuie să transmită ceva de la emiţător, la receptor. Când fotograful simte ceva, imaginea transmite sentimentul şi altora. Aşa că fiecare să fotografieze ce îi atrage lui atenţia, ce îi spune inima. Deşi strada este spectaculoasă în timpul zilei, este uimitoare şi noaptea, la lumina lămpilor. Eu prefer totuşi cadrele după ploaie când trotuarele sunt aşternute cu flori şi copacii înfloriţi se oglindesc extraordinar de frumos în apă.” Fotografiile sale de noapte aduc aminte de cuvintele scriitorului Oscar Wilde: „Dacă ai libertate, cărți, flori și luna deasupra ta, cum ai putea să nu fii fericit?”
Nicolae Păcurar fotografiază primăvara în acest loc de mai bine de 30 de ani, de pe vremea când piersicii au fost aduşi să înfrumuseţeze locul şi să bucure viaţa siderurgiştilor. „Istoria copăceilor este parte din istoria oraşului şi începe cu ani înainte de Revoluţie, atunci când cei care conduceau oraşului au vrut să ofere ceva frumos muncitorilor Hunedoarei. Oamenii munceau din greu, dar aveau locuri în oraş în care se relaxau, se plimbau liniştiţi. Acum combinatul a murit, dar natura a mers înainte”, povesteşte Nicolae Păcurar. Când a început amenajarea străzii, în anii’80, locul era o stradă ca oricare alta. Decidenţii au decis să fie plantaţi aici, de-o parte şi de alta, de-a lungul trotuarelor, aproape o sută de piersici ornamentali. De altfel, “prunus persica” îşi răsfață privitorii cu abundența florilor roz, parfumate, dar și cu frunzișul fascinant. Copacii plantaţi în anii 80 îşi arată recunoştinţa în fiecare primăvară şi transformă locul în cea mai fermecătoare stradă de primăvară. La câteva zeci de kilometri depărtare, în cea mai frumoasă grădină a judeţului, la „Giardini di Zoe”, spectacolul roz este desăvârşit.
„Florile sunt soare, hrană și tratament pentru suflet”, scria botanistul american Luther Burbank, iar psihologii i-au dat dreptate: fiecare nuanţă este terapeutică. În psihologia culorilor, rozul aduce speranță. Reprezintă grija şi compasiunea; este feminin, romantic și intim. El ”stinge” pasiunea aprigă a roșului şi o înlocuieşte cu o energie blândă, iubitoare. Este o culoare pozitivă, care aduce sentimentul că totul va fi bine. Studiile de psihologie a culorilor arată că trandafiriul influenţează sănătatea: ajută la întărirea imunităţii şi la recuperarea după boli. Calmează profund și atenuează sentimentele de furie, agresiune şi abandon. Rozul aminteşte de dulceața și nevinovăția copilului din noi. Este culoarea emoțiilor necomplicate și a naivității, a delicateţei, a bucuriei, emoţii legate de copilărie și vis. Este asociată cu optimismul, lucru care a dat naştere expresiei „viaţa în roz”. Se spune că „încălzește” până şi persoanele capabile să înghețe de la o adiere ușoară. Nici nu este de mirare că primăvara o foloseşte în primele flori ale copacilor pentru a readuce însufleţirea. Imboldul este limpede: plantează vise. Înfloreşte. Trăiește o viață fericită.
Laura OANA
