Campionii României la robotică au intrat în cursă pentru Mondialul din 2021
Maria Alexa, Ioana Dîscă, Alexia Neamțu, Andrei Burdulea, Radu Buboiu, Robert Rotariu. Sunt doar o parte din echipele de robotică de la Hunedoara. Îi găsești în atelierele Liceului Teoretic “Traian Lalescu”, coordonați de dascălul lor, vizionarul neobosit, îndrăgit de copii și îndrăgostit de propria profesie: Mircea Nistor. A fost o vară plină pentru elevii Liceului de Informatică din Hunedoara, după regionala care a avut loc în luna iunie, de această dată online. Hunedorenii din echipa Robot X au luat locul I și locul II la categoria Inspire, în timp ce Robot Y au ocupat locul III în teren și locul III la categoria Inspire, care „include tot ceea ce copiii trebuie să facă în concurs: să funcționeze bine robotul, să te implici în comunitate, să ajuți celelalte echipe”. Roboțeii intră în competiție în alianțe, iar în concurs copiii, specialiști în robotică, trebuie să fie atenți la toate aspectele: „În timpul concursului alți roboți ne pot lovi și ne pot strica sistemele. Cu toate acestea, vom da tot la competiție: și la națională și la mondială. Sperăm să avem rezultate cât mai bune. Sperăm să putem inspira cât mai mulți copii și adolescenți să vină în sistemul acesta. Putem să ne dezvoltăm, astfel, abilități pe partea de mecanică și programare, pe care altfel nu le-am putea obține sau nu ne-ar fi permis, pentru că multă lume spune că fetele nu pot face la fel de mult”, spun fetele. Anul trecut nu au mai putut lucreze, fizic, la roboți, pentru că a fost pandemie, dar anul acesta, la First Global Challenge (FTC) – Team Romania 10 (o parte dintre elevii din Robot X și câțiva din Robot Y) au ales, într-o competiție inovatoare, să facă proiecte cât mai accesibile pentru întreaga societate.
Mircea Nistor vine cu alte idei geniale
„Pachetul nostru pentru sănătate, cu care intrăm în competiție, pentru că nu ne-am putut fixa la o singură soluție, problema fiind una de o amploare atât de mare, cuprinde mai multe idei, în așa fel încât să acoperim o arie foarte largă. De la protecția sănătății la nivel de individ, până la protecția sănătății la nivel de colectivități mari. Soluțiile trebuiau să fie unele cu un cost foarte scăzut, din motive evidente, pentru că oamenii nu-și permit, instituțiile nu-și permit sume uriașe. Noi avem experiență! De mai bine de un an folosim astfel de lucruri, pentru că scotocind literatura de specialitate am aflat că măștile <<de unică folosință>>, de pildă, pot fi folosite de zeci de ori, dacă sunt sterilizate corespunzător”, explică profesorul de la Liceul Teoretic „Traian Lalescu”.
Sterilizator pentru măști, cu posibilitatea încărcării în autoturism: 2 lei
Mircea Nistor spune că măștile s-ar putea, teoretic, steriliza în spitale, în autoclave, la presiune mare, cu agenți dezinfectanți foarte puternici care realizează sterilizarea, dar care, în fapt, ar distruge distrug, fizic, masca. Aceasta nu mai etanșează, nu mai filtrează. „Noi am folosit, însă, o altă procedură: sterilizarea termică uscată. Fără niciun agent, ci prin supra-încălzire, la cel puțin 80-90 de grade Celsius, vreme de o jumătate de oră, nu mai rămâne niciun virus și nicio bacterie. Mai mult, masca e intactă din punct de vedere fizic și după 20 de astfel de operații. Sterilizarea termică e foarte blândă, nu afectează nici materialul, nici gradul de filtrare, nici etanșarea, ci este ca nouă. În mod normal, oamenii sunt invitați să își facă astfel de sterilizatoare acasă folosind cuptoarele, friteuzele acelea, și un prosop, pentru ca masca să nu atingă partea metalică, însă riscul este să distrugi masca, pentru că vorbim, totuși, de o masă plastică. Dacă temperatura e prea scăzută, iar nu e bine, pentru că nu se face sterilizarea. În plus, multă lume nu are acasă friteuză. Și atunci noi ne-am gândit să facem un încălzitor, la care să fim siguri că temperatura e ceea ce trebuie, fără să facem noi niciun fel de reglaj. Senzorul nostru nu are niciun fel de senzor, niciun fel de microcontroler, nu e decât un fir. El se conectează la orice sursă de 12 volți, fie un alimentator pe care îl are omul prin casă, fie la încărcătorul mașinii, la brichetă. Dacă ai un acumulator, atunci nu mai ești legat de electricitatea de la rețea, ci poți steriliza masca oriunde.”
1 ban pentru a steriliza 3 măști
Pentru a realiza sterilizatorul, profesorul, care e și cetățean de onoare al Hunedoarei, le-a propus copiilor să folosească o banală cutie de carton și 14 metri de fir foarte subțire, de bobinaj. Sterilizatorul hunedorenilor e gândit în așa fel încât să se autostabilizeze la aproximativ 90 de grade Celsius, fără senzori. Firul generează permanent căldură, iar când se ajunge la temperatura de regim se creează un echilibru între câtă căldură se produce și câtă căldură se pierde. Tot ce trebuie să facem, ar fi să setăm o alarmă la minim 30 de minute, care să ne anunțe că sterilizarea s-a încheiat. Sterilizatorul hunedorenilor atinge temperatura de sterilizare în 10 minute, dar profesorul a îndemnat copiii să lase măscuțele la sterilizat cel puțin 30 de minute sau chiar o oră. Costul sterilizării pentru trei măști este de 1 ban!
„Vrem să contracarăm valul 4 al pandemiei!”
“Nu degajă decât vreo 20 de wați termici. E echivalentul unui bec cu led pe care îl ai acasă. Și, deși înăuntru sunt 80-90 de grade Celsius, cartonul mai are o virtute interesantă: fiind un prost conductor termic, la suprafață cutia e doar călduță. El nu ia foc, la fel cum floricelele de popcorn se pun în pungi de carton și se introduc, apoi, în cuptorul cu microunde, la peste 100 de grade Celsius. Iar cartonul ia foc abia pe la 240 de grade! Vrem să contracarăm valul 4 al pandemiei, iar masca e cel mai la îndemână mijloc, dacă e folosită corect: doar 3 ore și apoi aruncată. Din păcate, populația a adoptat poate cea mai riscantă metodă: reutilizarea, la nesfârșit, a unor măști folosite și niciodată sterilizate. Un tutorial arată, pas cu pas, cât de simplu e să îți construiești acasă un sterilizator.”
ROBOT UV super-performant care costă 90.000 de euro, produs de hunedoreni la numai 1.000 de euro!
A doua măsură de contracarare a pandemiei, care poate fi extrem de utilă în orice alt interval de timp, pandemie sau nu, este tot un sterilizator, dar de această data un robot UV. „O variantă extrem de simplă ar fi lampa cu UV, dar pentru aceasta trebuie să o pornești, să ieși din cameră, să cronometrezi, să revii, să muți lampa în alt loc, să ieși, să cronometrezi… Or, noi am conceput un robot cu traseu prestabilit, care îți sterilizează, peste noapte, magazinul sau sala de clasă, de exemplu. Pentru că radiația UV dură din gama C este sigură. Nu rămâne nimic în picioare. Noi l-am făcut dintr-un purificator de aer, folosind și benzi de teflon care, prin mișcarea lor haotică – stânga,-dreapta, sus-jos – poate pătrunde în spatele dulapurilor, printre bănci, printre rafturi… Am folosit o suflantă cu efect Coandă, fără elice, cu și purificatorii lui Dyson, care s-a dovedit foarte potrivit pentru povestea asta”, explică profesorul genial. În fapt, acesta a adus de acasă ventilatorul cu purificator de aer inclus, pe care l-au ajustat, transformându-l în robotul UV super-performant, pe care companiile producătoare, spune Mircea Nistor, l-au vândut cu 80.000 – 90.000 de euro, în timp ce costul de producție al robotului “hunedorean”, care sterilizează nu doar fața obiectelor, ci și partea din spate a acestuia a fost de numai aproximativ 1.000 de euro! „Briana Stan, o elevă cu o minte sclipitoare, se ocupă de alte două elemente din pachet, care sunt foarte ieftine: senzori de oxigen și de dioxid de carbon. Oxigen pentru secțiile ATI, pentru că au fost multe incendii, din cauza depășirii concentrației, iar oamenii nu au știut și au luat foc și lucruri, și oameni. Senzorii de dioxid de carbon sunt pentru săli de clasă și spații închise, birouri. Aceștia vor fi primul indicator că încăperea nu e aerisită. Se întâmplă și la noi, mai ales când e mai frig, elevii să nu dorească să deschidă geamul și să ventileze. Preferă confortul termic, sănătății.”
Luptă inegală: Hunedoara versus SUA, China, India sau Japonia
Cea de-a patra soluție vrea să facă posibilă urmărirea contacților la nivelul autorităților, printr-un sistem de inteligență artificială, care permite trasabilitatea contacților. Acesta „vorbește” cu oamenii ca un om, robot fiind, înțelege ceea ce-i spun oamenii, fiind capabil să înțeleagă chiar și un răspuns complex, între anumite limite. Singura dificultate e dată de faptul că sistemele de recunoaștere a vocii nu sunt antrenate pentru limba română, iar calitatea audio a unei convorbiri telefonice poate să fie precară. „Avem de susținut o competiție foarte inegală!, spune Mircea Nistor. Dacă acum trei ani, în Mexic (când hunedorenii au câștigat locul 1 pe podium, devenind campioni mondiali!!!), toate echipele primeau același kit și se pregăteau pentru aceeași competiție, acum vă dați seama ce resurse umane, de know-how și financiare pot țările lumii să pună la bătaie prin institute de cercetare, universități care au, practic, fonduri nelimitate.”
Ada BERARU
