Bobouțanu a folosit, fără scrupule, „filiera italiană”
Până și cei care ar fi putut crede că Bobouțanu ar putea fi un mare mafiot, când l-au văzut în campanie cu investitori italieni lângă el, s-au lămurit repede că este doar un mărunt mincinos cu ecuson PSD. Pentru că mincinos este acela care promite, până pune mâna pe putere, după care râde cinic în fața cetățenilor păcăliți.
Mai țineți minte spectacolul ieftin, de prost gust, cu parcul tematic pe care l-ar fi construit, pentru Bobouțanu însuși, niște italieni, dacă ajungea pesedistul primar? Uite că a ajuns primar pesedistul și au dispărut: și proiectul, și „investitorii”. A rămas doar șirul murdar de minciuni ale lui Bobouțanu. Merită să reamintim câteva elemente din această farsă cu iz „de famiglie”.
O idee ascunsă în izmene
În primăvara lui 2016, Bobouțanu, viitorul prim mincinos al orașului, propunea o scenetă politică ca-n dramele siciliene, încercând să-i facă pe oameni să creadă că este susținut de mari oameni de afaceri italieni. Ba, chiar a adus în discuție introducerea în echipa de viitori consilieri a unui afacerist italian. Ca să umfle mai bine gogoașa electorală, Bobouțanu a lansat, apoi, public un presupus proiect faraonic, un parc tematic la Castelul Corvinilor. Farsa grosieră a fost însoțită de Bobouțanu de o avalanșă de minciuni: că ar fi ideea lui de câțiva ani (dar a ținut-o în izmene, pentru vremuri grele?!) și a dat-o unor afaceriști italieni, că primarii liberali n-au vrut să facă proiectul, că italienii nu vor să investească decât dacă pesedistul ajunge primar.
Oul italian sau găina pesedistă hunedoreană
Evident, la atâtea minciuni, s-a încurcat omul în ele! Fostul primar Viorel Arion confirmă o discuție cu un grup de italieni, dar spune că le-a cerut acestora ceva concret, nu doar vorbe. Unul din italieni susține versiunea lui Bobouțanu, dar tocmai așa îl dovedește mincinos (sau se dovedește el mincinos/ sau au mințit la grămadă!): la ieșirea de la întâlnirea cu Arion, spune italianul, „l-am cunoscut pe domnul Bobouţanu, care ne-a primit cu braţele deschise”. Păi, era ideea lui Bobouțanu sau a italienilor sau cine-a fost primul: oul italian sau găina pesedistă hunedoreană?
Sporul de minciună
În șirul minciunilor „de famiglie” neaoșă, pesedistă, încă o demonstrație a faptului că totul a fost o farsă de-a dreptul grosolană este și încurcătura din declarații cu banii: durduliul proiect trâmbițat pe filiera italiană a fost când 30 de milioane de euro, când aproape 100 de milioane de euro. Dar ce mai contau 70 de milioane de euro ca spor de minciună?! Sau cele minimum 500 de locuri de muncă: de ce nu 1000 sau 5000, că tot atâta-i când, de fapt, nu faci niciunul?!
Încă o minciună
Cea mai bună dovadă că a fost o minciună grosolană, una din minciunile electorale ale lui Bobouțanu, este tocmai lipsa acestei „mărețe investiții” de „famiglie pesedistă”. Cum lipsesc cam toate celelalte promisiuni electorale ale încă-primarului Bobouțanu. Despre care vom vorbi, pentru că cetățeanul Hunedoarei merită să știe cum și cine l-a mințit.
