Aripi către libertate

Cinci şoimi mici şi-au întins aripile şi au ţâşnit către libertate. Puii de vinderei au stat în adăpostul unui şoimar din Deva şi îngrijiţi până când au crescut îndeajuns pentru a se putea descurca singuri, în sălbăticie. Ca să aibă mâncare din belguş, au fost eliberaţi pe hotarul unui sat din apropiere. Biologii spun că aceste răpitoare sunt de mare ajutor în agricultură, pentru că stârpesc rozătoarele.

Răpitoarele au ajuns la cei din Asociaţia Peregrinus după ce au fost găsite rănite ori neajutorate. Cei patru vindirei au ajuns în adăpostul din Deva de la o asociaţie din Timişoara.

Biologul Dorin Cărăbeţ are grijă de câteva săptămâni de aceşti vinderei. Şoimarul devean i-a primit din Timişoara. Au nici două luni şi sunt gata să-şi reia traiul în sălbăticie.

Cât sunt de mici, atât sunt de aprigi: Dorin de-abia reuşeşte să îşi ferească degetele de ciocurile gata oricând să ciupească. „Cuminte, stai cuminte!”, le şopteşte bărbatul care îi ţine ferm în palme. Iniţial, a vrut să elibereze doar patru, apoi a văzut că şi al cincilea şoim s-a întremat după ce a fost lovit.

„Ei sunt primiţi de la un alt ONG din Timişoara care se ocupă cu salvarea păsărilor. Ei aveau deja prea mulţi şi ne-au trimis şi nouă o parte din exemplare. I-am îngrijit, am avut grijă să stau departe de ei ca să nu se obişnuiască cu oameni, iar acum a venit momentul să-i eliberăm”, spune şoimarul.

În fiecare an, Asociaţia Peregrinus primeşte o mulţime de şoimi vinderei din marile oraşe. În Timişoara, Cluj, Bucureşti, această specie s-a adaptat foarte bine zonelor urbane. Se hrănesc cu şoareci şi cu insecte mari, dar rareori mai prind şi păsări, precum vrăbiile.

Cuibăresc pe clădiri, pe pervaze de geamuri şi uneori, la primele zboruri, puii cad şi ajung pe pământ ori pe stradă. Oamenii îi iau şi îi trimit ONG-urilor. De ani de zile biologul Dorin Cărăbeţ s-a specializat pe păsări de pradă şi are mereu câteva exemplare salvate de care are grijă în adăpostul amenajat în Deva. De aici, şoimii vinderei sunt transportaţi către libertate într-o cutie mare de carton.

Locul eliberării este ales cu mare grijă: câmpurile din jurul satului Almaşu Sec. „Fără îndoială că se vor descurca pentru că, în perioada asta sunt foarte multe lăcuste pe câmp şi şoricei. Aceste păsări, cu preponderenţă, cam cu aşa ceva se hrănesc şi asta şi vânează. Mai au râme în meniu şi alte mici vieţuitoare”, povesteşte biologul în timp ce mai primeşte o ciupitură, fără nici măcar să tresalte de durere: „M-am obişnuit. Aşa se apără ei şi asta este încurajator. Sunt sălbatici şi e bine să rămână aşa!”

Pentru că, în general, lumea nu cunoaşte foarte multe despre răpitoare şi rolul lor, şoimarul crede că românii ar trebui să protejeze aceste păsări. „Pe lângă că vindereii sunt o specie protejată de lege, ei sunt un ajutor de nădejde în agricultură pentru că mănâncă rozătoare”, explică Dorin Cărăbeţ. Rând pe rând, vindereii au fost eliberaţi. S-au rotit minute în şir deasupra omului care i-a îngrijit şi apoi le-a redat libertatea. Poate că, în semn de mulţumire pentru că şoimarul le-a redat libertatea: „Face acum un zbor de recunoaştere. Cât de mult s-a înălţat! I-a fost dor să zboare!”

Laura OANĂ