Arhivele crimei hunedorene: Vasile Trifan, criminalul pe care devenii l-ar fi linșat în 1985

30 iulie 1985. Mulţimea adunată spontan privea tăcută la bărbatul pus  în lanţuri înconjurat de miliţieni în civil. Cortegiul  a plecat din faţa casei de cultură din Deva şi,  pe jos,  a refăcut  traseul  pe care omul în lanţuri l-a parcurs  la 19 iulie 1985. Bărbatul încătuşat şi gardienii săi s-au  oprit pe strada 6 Martie (actualmente Lucian Blaga) la numărul nouă.  De la un capăt la altul, circulaţia rutieră pe stradă a fost blocată câteva ore. Mulţimi de oameni  se înghesuiau dincolo de zona interzisă ca să vadă criminalul. Îmbrăcat în pantaloni de doc şi tricou alb, captivul a indicat anchetatorilor casa în care s-a derulat una din cele mai atroce afaceri criminale consumate la Deva în acele vremuri. Bărbatul în lanţuri se numea Vasile Trifan, poreclit „Chinezul”. Datele şi declaraţiile criminalului ataşate la dosarul anchetei relevă un ins,  cu un cazier vast,  deschis la 16 ani cu un furt şi închis la 32 de ani cu un omor deosebit de grav căruia i-au căzut victimă doi bătrâni fără apărare trecuţi de 70 de ani. Pentru ultima sa  faptă criminalul avea să plătească cu propria sa viaţă.

CRIMA

 

DOSAR (declaraţie Vasile Trifan):  „Am lovit-o cu pumnii în abdomen, piept şi cap”

Vineri, 19 iulie 1985. Conform propriei declaraţii aflate la dosar,  Vasile Trifan a încercat să jefuiască în acea dimineaţă o casă situată pe strada Călugăreni.  A văzut în curte un automobil Dacia cu capota ridicată şi conform tacticii sale a intrat în vorbă cu o femeie aflată  la una din ferestrele casei spunând că este de la Autoservice Dacia şi că a venit să ajute la repararea maşinii. Femeia l-a refuzat ferm scăpând fără să ştie de o posibilă moarte.  În căutarea unei noi prăzi, Vasile Trifan  intră în curtea casei soţilor Rusu, aflată pe strada 6 Martie,  în aceeaşi dimineaţă,  între orele  8.30 şi 9.  Intenţia este clară: jaful.  El sună la uşă prelung,  dar nimeni nu-i răspunde. După cum ulterior aveau să constate anchetatorii, soneria de la intrare nu se auzea în camera unde se aflau în acel moment proprietarii.   Dând ocol casei, găseşte un geam deschis,  încalecă pervazul,  pătrunde într-una din camerele locuinţei şi se pune pe căutat bani şi bunuri de valoare în mobilier.

Aşa  l-a surprins  Lucreţia Rusu, proprietara casei.  În acel moment s-a dezlănţuit infernul.  „Am început să o lovesc cu pumnii în mai multe regiuni ale corpului, în abdomen, în piept, în cap. Femeia a căzut şi şi-a pierdut cunoştinţa. După asta, am continuat să caut lucruri de valoare şi bani”, mărturiseşte Vasile Trifan, în declaraţia dată ulterior anchetatorilor. Lucreţia Rusu îşi revine şi încearcă să se ridice. Bărbatul se aruncă din nou asupra ei,  o loveşte iarăşi,  năprasnic, cu pumnii  în faţă,  iar femeia leşină  a doua oară.  În timpul luptei, agresorul loveşte mai multe sticle aflate pe mobilă care în cădere fac zgomot .  Este alertat soţul femeii, Viorel Rusu, care intră în cameră.

 

DOSAR (declaraţie Vasile Trifan): „Pe bătrân l-am aruncat la trei metri”

„Ce cauţi aici? Cum ai intrat? Ce ai cu nevasta mea?”.  Sunt ultimele cuvinte pe care Viorel Rusu se pare că le-a rostit.  Vasile Trifan îl atacă şi pe acesta. „L-am lovit foarte puternic în faţă cu pumnul  încât l-am proiectat la o distanţă de trei metri şi a căzut pe coridor peste câteva  lemne care se aflau acolo. Pe urmă, l-am cărat într-o cameră şi l-am lăsat acolo”, îşi continuă mărturisirea criminalul.

DOSAR (declaraţie L.D, lăptăreasă) –  „Din casă a apărut un individ cu o roată de maşină”

În timp ce soţii Rusu zăceau bătuţi la sânge în propria casă se aude soneria de la intrare.   „Chinezul” se uită pe un geam al casei şi vede o femeie îmbrăcată ţărăneşte. Este L.D., o femeie de la ţară care le aduce soţilor Rusu lapte în fiecare zi.  Lăptăreasa vede că din casă apare un străin. „A apărut un individ cu o roată de automobil în mână. Stătea aplecat peste roată în timp ce vorbea cu mine. Mi-a spus că este un nepot de-al domnului  Rusu şi are ceva de lucru la maşină, iar familia Rusu este la spital”, spune, în declaraţia sa de martor,  L.D.  La sugestia străinului, femeia lasă lângă casă sticla de lapte, la umbră,  şi pleacă mai departe la ceilalţi clienţi. Se întoarce însă la ora 13.30 şi observă că sticla de lapte a rămas în acelaşi loc. Intrigată femeia încearcă uşa de la intrare, o găseşte descuiată şi intră.

DOSAR (declaraţie L.D., lăptăreasă) : „Domnul Rusu zăcea în baie, sprijinit de vană,  plin de sânge pe faţă”

Scena pe care o vede o va marca pe viaţă. Pe Viorel  Rusu îl găseşte în baie, sprijinit de vană, în agonie. Bărbatul era de nerecunoscut cu  faţa acoperită de sânge, în timp ce peste tot în jur,  pe podea, sângele scurs desenează  forme sinistre.  Toată casa era răvăşită,  uşile de la dulapuri erau date de perete,  iar pe jos erau aruncate de-a valma haine şi obiecte.   Lucreţia Rusu zăcea într-o cameră pe pat cu capul sub o pernă peste care avea trecut unul din braţe. Femeia gemea, fără să poată schiţa nici o mişcare.  Speriată,  lăptăreasa iese în stradă urlând. Miliţia şi Salvarea sunt anunţate imediat.

DOSAR (Sentinţa penală 27/1989): Un breloc de aur şi 15.000 de lei – preţul omorului

După ce lăptăreasa a plecat,  Vasile Trifan reintră în casă şi o mai loveşte o dată năprasnic pe Lucreţia Rusu care începea să-şi revină în simţiri.  Se suie apoi cu genunchii pe pieptul bătrânului şi-i cere să-i spună unde ţine banii. După ce află ce îl interesează,  cu o daltă şi un burghiu sparge uşa dulapului cu valori de unde fură un breloc de aur evaluat la 10.000 de lei şi suma de 15.000 de lei, bani pe care bătrânii o aveau economisită în casă. În momentul în care Vasile Trifa  a părăsit locuinţa, în jurul orei 9.30,  soţii Rusu erau încă în viaţă. Ei au fost lăsaţi să zacă în agonie aproape cinci ore până au fost găsiţi  de lăptăreasă.  După ce a părăsit casa soţilor Rusu, Vasile Trifa,  s-a deplasat în localitatea Veţel unde lucra mătuşa concubinei sale care îi găzduia la Deva . Ajunge acolo  în jurul orei 11.  Urmăreşte să obţină un alibi, încercând să convingă două  persoane,  care nu aveau posibilitatea să verifice, că în acel moment era ora nouă.   A folosit pentru asta asta ceasul său electronic pe care l-a dat cu două ore înapoi. Calculul lui Vasile Trifan era că cele două persoane ar fi putut depune mărturie că el la ora nouă, ora comiterii tâlhăriei, se afla la Veţel.

Tâlhăria se transformă  în omor deosebit de grav

Soţii Rusu sunt internaţi de urgenţă la spitalul din Deva. Viorel Rusu este primul care pierde lupta cu viaţa decedând la 24 iulie 1985. Certificatul medico-legal consemnează fracturi de stern, două linii de fractură ale coastelor şi echimoze pe ambele părţi ale toracelui, braţe şi buze.  Legistul precizează că toate leziunile sunt provocate prin lovire activă cu un corp dur-contondent, moartea provenind din cauza unei bronho-pneumonii generată de multiplele fracturi costale. Autorităţile nu au făcut imediat publică vestea morţii lui Viorel Rusu.  Lucreţia Rusu nu şi-a mai revenit niciodată în urma loviturilor primite. La 10 octombrie 1985 este transferată de la spitalul devean la Clinica de Neuropsihiatrie din Cluj- Napoca. Moare la cinci luni fără o zi de la atac,  în 18 decembrie 1985,  în locuinţa unuia din copiii săi.

DOSAR (declaraţie Vasile Trifan):  La vie en rose !

După ce a ieşit din casa de pe 6 martie, Vasile Trifan a început o viaţă de nabab.  El declară sub semnătură la dosar că prima cheltuială a fost  de 300 de lei dată unui cerşetor care-şi făcea veacul pe strada Lenin (actualmente Libertăţii).  După care, de la un magazin cumpără un trening şi o pereche de adidaşi pentru că avea pete de sânge pe pantaloni şi pantofi.  În aceeaşi zi îşi comandă un costum la croitoria cooperaţiei pentru care achită pe loc 800 de lei,  la care adaugă încă 300 de lei ciubucul  croitorului. Vasile Trifan aruncă cu banii în stânga şi dreapta. Îşi cumpără mai multe produse electronice, plătind pentru un ceas cu quarz  1500 de lei. Într-o seară la Restaurantul „Transilvania” din centrul Devei comandă două sticle de coniac „KOJAK”, marfă de import, iar una din ele o donează în aplauze formaţiei muzicale. De la un chelner cumpără un cartuş de ţigări Kent, marfă mai căutată ca aurul în acei ani, pentru care plăteşte 1000 de lei.   Până la arestarea lui s-a tuns de patru ori şi de fiecare dată a lăsat 100 de lei frizeriţei,  în vremuri în care un tuns costa cinci lei, iar salariul mediu al românilor era de 2100 de lei.

ANCHETA

Pe urmele criminalului

Organele de cercetare penală aveau de rezolvat urgent  un caz extrem de grav.  Atacul banditesc asupra celor doi pensionari  trecuţi de 70 de ani a fost ştirea zilei la Deva.  Soarta neferică a celor doi vârstinici era dezbătută  în frizerii, în restaurante, pe stradă.  Locuitorii vorbesc cu gândul că undeva în oraş se află în libertate un infractor deosebit de  periculos. La cinci zile de la momentul atacului anchetatorii  ştiau însă mai mult. Nu mai era vorba doar de o tâlhărie. Aveau deja de a face cu o crimă.

Eugen Godineştean (foto) este unul din ofiţerii implicaţi în ancheta din 1985. Îşi aminteşte şi acum, după 25 de ani, amănuntele cazului „Chinezul”.   „Pentru că starea de sănătate a victimelor nu le-a mai permis să facă declaraţii,  femeia care aducea lapte la familia Rusu a rămas singurul martor care-l  văzuse pe criminal. Am pornit de la portretul pe care ni l-a făcut aceasta.  Căutam un bărbat cu vârsta cuprinsă între 25 şi 30 de ani,  de înălţime medie,  cu ten măsliniu.  Atât ştiam despre el. Infractorul  lăsase la locul faptei amprenta degetului mare de la mâna dreaptă pe un ochi de geam şi  urme de pantofi în sângele din baie.  Am alarmat toate unităţile de alimentaţie publică, bijuteriile, farmaciile, unităţile de igienă publică din oraş să semnaleze orice client care încearcă să vândă bijuterii sau are un comportament suspect ”, îşi aminteşte Eugen Godineştean.  Câteva zile anchetatorii nu au aflat nimic. Apoi au început să apară semnale. „Am primit un pont că un bărbat a încercat să vândă o bijuterie de aur, un breloc,  mai multor femei. A încercat la frizeria de la blocul turn. Apoi într-o farmacie.  Descrierile făcute de martori erau asemănătoare cu portretul făcut de lăptăreasa” , spune Eugen Godineştean.  Anchetatorii au mai aflat că bărbatul purta haine de doc deschise la culoare şi avea obiceiuri să lase bacşişuri uriaşe la tot pasul.

ANCHETATOR: „L-am ridicat de la masă”

În seara zilei de 26 iulie 1985, la două zile de la decesul victimei sale,  Viorel Rusu,  miliţia primeşte un telefon care va duce la arestarea lui Vasile Trifan. „O sursă ne-a informat că la restaurantul „Turist”,  aflat la parterul  hotelului Dacia (actualmente sediul AJOFM Hunedoara – n.n.) un bărbat comandase de zece minute un meniu în valoare de 24 de lei, pe care-l plătise cu o bancnotă de 100 de lei,   refuzând să primească restul”,  spune anchetatorul.  Echipa operativă s-a deplasat urgent la restaurant. „L-am găsit la o masă.  Mânca.  Avea pe el un costum nou de doc de culoare bej şi un cartuş de ţigări Kent învelit într-un ziar. Nu a putut prezenta nici un act de identitate aşa că l-am dus la secţie pentru identificare”, îşi aminteşte Eugen Godineştean.

Nume fals

Cooperarea lui Vasile Trifan cu anchetatorii a început anevoios. „Ne-a dat iniţial un nume fals, după care a recunoscut că se numeşte Vasile Trifan. Nu a recunoscut nimic în primul moment”, spune anchetatorul. Între timp, poliţia găseşte bijuteria-breloc  furată de la soţii Rusu la mătuşa concubinei sale care o ascunsese într-un grajd al CAP-ului Veţel.  În momentul în care i-a fost prezentată această probă, Vasile Trifan, zis „Chinezul”, a cedat şi-a recunoscut fapta. Femeile cărora le-a oferit spre vânzare bijuteria l-au identificat  fără echivoc într-o galerie foto cu nouă portrete.

„Mulţimea l-ar fi linşat”

Reconstituirea faptelor s-a făcut în data de 30 iulie 1985. „S-a adunat puhoi de lume când l-am dat jos din maşină în faţa Casei de Cultură. Era pus  în lanţuri.  Mulţimea era furioasă, tot oraşul ştia de crimă  şi a trebuit să facem uz de autoritatea noastră pentru a-l feri pe criminal de lovituri din partea oamenilor. Pe strada 6 martie am fost nevoiţi să oprim circulaţia ca să ţinem oamenii la distanţă. Dacă l-am fi lăsat discreţia lor, Chinezul ar fi fost linşat pe loc”, spune anchetatorul Eugen Godineştean.

 

PROCESUL

Sala Sporturilor din Deva a fost plină ochi

Procesul a început la 20 noiembrie 1985 şi s-a încheiat în data de 13 mai 1986. „În mai, s-a dat sentinţa finală. Procesul s-a derulat la Sala Sporturilor din Deva care a fost plină ochi de lume venită să vadă ce decizie vor lua judecătorii”, îşi aminteşte Eugen Godineştean.

DOSAR (Minuta sentinţei penale 27 din 13 mai 1986): „Pedeapsa cu moartea”

Completul de judecată l-a condamnat pe Vasile Trifan la pedeapsa cu moartea pentru omor deosebit de grav, 10 ani de închisoare pentru infracţiunea de tentativă de omor deosebit de grav (între timp Lucreţia Rusu murise,  dar încadrarea juridică a rămas la  tentativă de omor),  şapte ani pentru tâlhărie, de şapte ori câte cinci ani pentru furt calificat în dauna avutului personal.  S-a menţinut pentru inculpat doar executarea pedepsei maxime cu moartea.

RECURS

Vasile Trifan face recurs la Tribunalul Suprem al RSR (Republica Socialistă România – n.n.)  pentru reîncadrarea pedepsei din omor deosebit de grav în lovitură cauzatoare de moarte.  În 10 septembrie 1986 Tribunalul Suprem respinge recursul, iar Tribunalul Hunedoara înaintează Penitenciarului Bucureşti, unde a fost transferat criminalul,  mandatul 31 din 27 septembrie 1986 pentru executarea pedepsei stabilite de instanţă. „Chinezul” face o ultimă cerere  de comutare a pedepsei care este respinsă prin decret prezindenţial în data de patru mai 1987.

EXECUŢIA

Prin adresa numărul 9641 din 13 mai 1987, Tribunalul Hunedoara este informat de către Penitenciarul Bucureşti că inculpatul Vasile Trifan a fost executat prin împuşcare la ora 8.30 dimineaţa. Avea 33 de ani.

DOSAR (Minuta sentinţei penale 27 din 13 mai 1986): O viaţă de recidivist

Potrivit documentelor, Trifan Vasile s-a născut în 1954 la Piatra Neamţ şi avea o calificare de tâmplar. Prima condamnare a avut-o în anul 1970, la 16 ani, pentru furt.  La 32 de ani, „Chinezul” avea în palmares nu mai puţin de 40 de infracţiuni de furt şi tâlhărie. În 13 aprilie 1985 a fost eliberat din penitenciar după executarea unei pedepse de aproape şapte ani de închisoare. Mereu pe fugă din calea organelor de anchetă, a locuit la diferite rude la Cluj, apoi la Turda şi Câmpia Turzii. În întâi iunie 1985 vine la Deva cu concubina lui şi este găzduit de mătuşa acesteia. Între 1 iunie 1985 şi 26 iulie 1985, data când a fot arestat, comite la Deva şi Simeria, opt infracţiuni de furt. Ultima a pus capăt carierei sale de hoţ şi tâlhar: a devenit criminal.

 

Adrian SĂLĂGEAN