Despre arderea unui om

Valeriu Butulescu, scriitor tradus în zeci de limbi ale lumii, a participat la un ritual de incinerare a unei persoane. Aflat, cu ani în urmă, în Nepal, Valeriu Butulescu, susține că o ardere integrală a unui corp uman durează ore întregi, iar mirosul degajat este unul foarte greu de suportat. Precizările scriitorului petroșănean vin în contextul tragediei de la Caracal.

“Văzând câte speculaţii se fac pe seama arderii unui cadavru, mi-am adus aminte că am participat la un asemenea ritual, pe viu, în aer liber. Evenimentul a avut loc în capitala Nepalului (Kathmandu). Ghangele fiind departe, apa sfântă a oraşului este râul (destul de poluat) Bagmati. Aici cadavrele sunt aduse şi arse pe platforme special amenajate, pe malul apei. Platformele corespund împărţirii în caste. Pe prima platformă (în amonte) sunt arse cadavrele regelui şi ale înalţilor demnitari de stat. Apoi e platforma brahmanilor, a militarilor, negustorilor, ţăranilor, Ultima este cea a castei inferioare (sudras). Cadavrele sunt acoperite integral cu pânză de diferite culori, în funcţie de castă. Într-una din imagini vedeţi un cadavru învelit în pânză portocalie. E vorba de un brahman. Cei din casta sudras sunt înveliţi în panză albă”,  spune scriitorul Valeriu Butulescu.

Acesta vine cu precizări clare, trăite, în Nepal. Scriitorul susține că este nevoie de ore întregi pentru ca un adult să fie incinerat.

“Arderea se face în aer liber. Pentru incinerarea unui adult e nevoie de câteva ore şi de o cantitate de peste un metru cub de lemn uscat, de esenţă tare. Cadavrul este practic „zidit” în stiva de lemne, tăiate special pentru asemenea ritualuri. La ceremonie, în locul arderii, participă doar familia defunctului. Cine vrea să urmărească evenimentul, o poate face de pe celălalt mal al apei, la cca 20 m distanţă. Intrarea este liberă. Focul mistuie încet, concomitent, lemnul şi cadavrul. Mirosul care se răspândeşte, odată cu fumul, este departe de a fi respingător. Ba este chiar atrăgător, fiind identic cu cel degajat de pe grătarul nostru cu fleici şi mititei. El se simte intens, pe o rază de sute de metri. Când focul a mistuit orice urmă a corpului uman, arderea încetează, iar cenuşa este aruncată în apă. Arderea într-un recipient e mult mai complicată şi nu face parte din ritual”,  mai spune scriitorul.

Valeriu Butulescu este de părere că incinerarea tinerei din Caracal în butoiul găsit de anchetatori la domiciliul suspectului a fost imposibilă.

“Revenind la nefericitul caz de la Caracal, înclin să cred că arderea fetei în butoiul lui Dincă era imposibilă. Mirosul s-ar fi simţit în tot oraşul. Uiţi o tigaie de carne pe foc şi mirosul se simte în tot blocul. Arderea nu putea trece neobservată în ditamai oraşul. Poliţia monitoriza casa lui Dincă, aşteptând ora de punere în executare a mandatului de percheziţie. Cine merge pe această pistă vrea să grăbească soluţionarea cazului. Şi să-l scoată pe Dincă unic răspunzător”,  este părerea lui Butulescu.

Colaborator