Înainte de DacFest. Ritualurile antice de la Germisara (GALERIE FOTO)

Câteva copile îmbrăcate în veşminte romane păşesc pe cărarea spre izvor. Sunt însoţite de un bărbat în tunică vişinie care poartă o lădiţă de lemn cu o preţioasă plăcuţă din foiţă de aur. Odată ajunşi lângă apă, omul ridică cutia spre cer, murmură o rugăciune şi aşează preţiosul obiect în apa termelor din Germisara. Este modul lui de a mulţumi zeilor şi spiritelor apelor pentru că s-a vindecat.

Ritualul antic este reconstituit în premieră de către membrii Asociaţiei Terra Dacica Aeterna(TDA), în cadrul Festivalului Aqua Sacra, organizat în luna iulie, în staţiunea Geoagiu Băi.

Îmbrăcat la rândul lui în roman, Paul Cheptea explică: „Acum, facem un pic de … fumăraie. Aprindem nişte tămâie, aşa cum se face şi, în prezent, în biserici. Anticii credeau că, prin fumul şi aromele care urcă, ruga lor se duce la zei, iar cuvintele vor fi primite cum se cuvine.”

În timp ce aroma învăluie publicul, reenactorul povesteşte zecilor de oameni care urmăresc momentul: „Vom reconstitui un ritual care, credem noi, că se făcea la Germisara, la terme. La un moment dat, când s-au făcut cercetări în bazinul antic, arheologii au găsit nişte tăbliţe de aur.

Erau făcute din foiţă subţire şi au o formă precum o frunză, pe care erau inscripţii. Ce erau plăcuţele acestea de fapt? Anumite persoane, care s-au făcut bine la băi, au vrut să mulţumească zeităţilor pentru însănătoşire şi au depus ofrande.

Bineînţeles, trebuia să fii un om destul de potent financiar ca să pui o plăcuţă de aur în bazin. Pe una dintre ele,  apare un nume foarte interesant. Este una dintre puţinele dovezi ale existenţei unui cetăţean care are origine dacică şi romană. Numele lui era „Decebalul Lucius”. Pe plăcuţă scria ceva de genul: „Mulţumim Zeiţei Diana pentru că m-a făcut bine.”

Ritualul este întregit de patru fete care poartă boluri cu petale de trandafiri şi joacă rolul nimfelor, dar şi de un personaj care joacă rolul lui Decebalus Lucius. Un alt membru TDA citeşte în faţa mulţimii o rugăciune adresată Zeiţei: „Diana, sora mea de sânge, vânătoreasă în ceruri şi pe pământ. Călătoare pe argintul valurilor. În mâinile tale se află forţa mea. La tine se află visurile şi întreaga mea forţă, creativă, în stare fluidă. Tu ştii tot ce am dăruit şi tot ce mi-a fost dăruit. Prietenii dragi şi duşmanii, pe care i-am învins.

Strălucirea ta de argint, luminând, tremurând, atinsă, ascunsă. Din arcul meu, mereu în mişcare, săgeata din zbor poposind în străfundul inimii mele, atinge semnul ca o ţintă. Îmi atinge trupul şi sufletul. Mângâie în parte, dar mângâie pe de-a-ntregul, răspunde grabnic la rugămintea mea. Dă-mi prea plinul, dă-mi lumea de jos, îndepărtează de la mine ceea ce m-ar face să pier. Cu mâna ta iute si ochiul tău care judecă, zeiţa eternului întuneric, prin nisipuri păşeşti ca o stea. Niciodată solemnă, deja cucerită. Tu eşti expresie a măreţiei!”

După citirea versurilor, Decebalul Lucius deschide cutia şi aşează plăcuţa în apă. Lumea aplaudă, iar o femeie din public întreabă curioasă: „Sunt originale?” Paul Cheptea se încruntă: „Nuuu! Cele originale sunt în muzeul, la Deva!”

Mulţi filmează momentul, iar fotograful Bogdan Blendea reuşeşte să surprindă esenţa ritualului. În altă parte, ghidul turistic Claudiu Şimonti face sute de fotografii. La rugămintea lui, cei din TDA hotărăsc că replica plăcuţei va rămâne la Centrul de Informare Turistică din Geoagiu Băi.

Istoricii spun că aceste piese sunt valoroase. „Plăcuţele de la Germisara sunt foarte speciale. În primul rând, pentru că sunt rare în tot Imperiul Roman – chiar dacă în alte părţi avem acest gen de plăcuţe, le avem din argint sau din bronz. Cele de aici, din Dacia, de la Germisara, sunt din foiţă de aur. Ele erau depuse în bazinele termale ca ofrandă pentru spiritele apelor şi pentru zei, de către cei care doreau să se vindece pentru că apele termale au anumite proprietăţi cunoscute şi în acele vremuri. Una dintre ele chiar este închinată Zeiţei Diana, care, chiar dacă este zeiţa vânătorilor şi a pădurilor, este şi zeiţa vindecărilor miraculoase. Probabil, din această cauză o avem pe ea, pe plăcuţă”, explică arheologul Marius Barbu, de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR)

Deva.

Dacii şi romanii au tabăra în parcul staţiunii. Aici turiştii pot savura bucate preparate după reţete romane – pui cu salvie, pastă de brânză moretum, măsline cu miere – sau dacice: pâine prăjită cu untură şi ceapă.

Corturile sunt pline de copiii care se joacă cu lut, învaţă să prelucreze osul, să ţese, în timp ce, în tabăra romană, se încearcă armamentul, dar şi jocurile antice.

Într-un colţ, se dau lecţii de tras cu arcul. În toată zarva iscată de micuţii care aleargă, chiuie şi se îmbrâncesc cu replici de arme, un dac îşi vede liniştit de bolovanul lui.

Edi Schneider face parte din echipa României de sculptură cu drujba, dar acum modelează în piatră chipul şefului TDA, Lucian Panov. În doar câteva ceasuri a reuşit să îi surprindă trăsăturile: „Lucrez în colaborare cu natura”, zice bărbatul care are barba împletită şi prinsă cu un os minunat prelucrat.

Toată lumea este de acord că evenimentele cu reenactori sunt un mod excelent de a învăţa istoria. Timp de două zile, se fac diverse ritualuri, se lucrează în ateliere, se încing bătălii. În prima zi, a fost „momentul de aur” de la Aqua Sacra 2022: dacii au luptat cu romanii pe o ploaie straşnică.

Fotografiile lui Bogdan Blendea au fost declarate cele mai reuşite cadre ale acestei ediţii. Toate aceste momente vor fi mai multe, mai diverse şi mult mai grandioase la cea de-a XII-a ediţie a Festivalului DacFest, care are loc între 15 şi 17 iulie, la Măgura Uroiului.

„În primul rând, o să avem mai mulţi reenactori, vor veni o mulţime de trupe din străinătate: Anglia, Italia, Polonia… Trupele care au fost anul trecut vor veni cu un număr mult mai mare de membrii.

Noutatea vine de la scenariu: dacă până acum erau bătălii între Decebal şi Traian, acum va fi o înfruntare legată de Valea Mureşului, o să apară inclusiv fortificaţia de pe Măgura Uroiului. Va fi totul mult mai interesant”, povesteşte preşedintele TDA, Lucian Panov.

Ca de obicei, Marius Barbu – arheolog, dar şi unul dintre comandanţii dacilor din TDA-, este responsabil pentru scenariu : „Vor fi mulţi daci, romani, sarmaţi, vom avea atelieri şi meşteşuguri, înfruntări şi, sâmbătă seara, Focul sacru.

Va fi un festival frumos cu mulţi reenactori, multe trupe din ţară şi străinătate, iar scenariul va fi spectaculos. Va fi „Valea Mureşului în flăcări!”

Măgura Uroiului, dealul care are forma unei cuşme dacice, este locul perfect pentru evenimente de reenacment. Lipsa amenajărilor moderne, a reţelelor electrice, este un atu serios. Fotografii spun că, indiferent de direcţie, oricând poţi surprinde un cadru perfect.

Nici din punct de vedere istoric, zona nu este deloc de trecut cu vederea, dimpotrivă: „A fost un loc bun de locuit în aproape toate epocile istorice: a avut apă, pământ bun pentru agricultură, pădure, este punct strategic la vărsarea Streiului în Mureş şi o cale de comunicaţie foarte bună. Avem locuire aici – dacă se cercetează şi peştera din zonă -, încă din paleolitic până în prezent, aproape continuă”, spune arheologul Angelica Bălos.

După ce, în 2013, echipa de arheologi ai Muzeului din Deva a început colaborarea cu americanii şi canadienii de la Archaeotek, situl de epocă romană de la Rapolt şi-a găsit locul pe harta Imperiului Roman.

Arheologii spun că istoria zonei în care se află situl este fascinantă: „Acest punct a devenit cunoscut nu doar pe harta Daciei Romane, ci chiar pe harta Imperiului Roman. Avem deja articole publicate în reviste mari de specialitate, iar piesele de la Rapolt sunt în expoziţii în Europa”, spune Marius Barbu.

Specialiştii de pe continentul nord american aduc cu ei aparatură modernă şi un fel diferit de cercetare. De-a lungul anilor, sute de studenţi americani şi canadieni şi-au făcut practica aici, trudind să scoată la lumină ruinele de la graniţa măreţului Imperiu Roman. „Acest loc are o particularitate interesantă. Nu este doar o singură vilă romană, sunt două! Prima a fost construită drept casa unui fermier, după cucerirea Daciei. După vreo 70 de ani, construcţia a fost distrusă pe timpul războaielor marcomanice. După asta, altă vila a fost construită peste ea. O altă familie a venit şi a ridicat o mare şi foarte frumoasă construcţie romană”, explică arheologul William Henry, directorul Archaeotek.

„DacFest – Sub semnul lupului” 2022  are loc cu susținerea Consiliului Județean Hunedoara și este organizat de Asociația Terra Dacica Aeterna, în parteneriat cu Direcția Generală de Administrare Monumente și Promovare Turistică a Județului Hunedoara și Orașul Simeria.

Laura OANA