Apel umanitar: Să-l aducem acasă pe Radu Cîmpean!
O mișcare a degetului pe suprafața telefonului și îl zăresc! Zâmbitor, pe o plajă. Văd, la viteză, cuvântul Scarborough… Îmi zic: “- A, uite, Radu a plecat în Anglia și e fericit!”. Apoi privirea îmi curge peste cuvintele Andradei, sora lui: “În natură ai trăit, prin natură ai plecat, din natură vei renaște”, iar dedesubt un link. Articolul spune că un tânăr atletic, cu vârsta între 25 și 30 de ani, ochi verzi, păr castaniu, lung până la umeri, a fost observat plutind în apele Golfului Sudic Scarborough, din Marea Nordului. Citesc mai departe: “După încercarea de a-l resuscita la fața locului, tânărul a fost transferat la Spitalul Districtual din Scarborough unde, din păcate, a fost declarat decedat la sosire.” Două chei și un breloc, rucsăcelul lui negru și pulovărul de care nu-mi amintesc clar, dar îmi pare atât de familiar…
Nu pot să cred, și totuși… E evident… Flash-uri cu Răducu zâmbind… pentru că el zâmbea mereu, mereu, indiferent cât de nelalocul lui se simțea în lumea noastră, lumea materială, lumea compromisurilor… se suprapun peste imaginile în care mi-l închipui fără viață… Un copil visător până-n oase…
Cred că în ianuarie vorbisem cu el ultima oară. Uneori îmi povestea lucruri… poate cu singuranța celui care se știe ascultat fără a fi judecat, ascultat până la capăt: îmi povestea despre felul în care vede el lumea, despre voluntariat, despre proiectele lui, despre oamenii pe care îi întâlnea… M-aș uita la ultimul mesaj pe care mi l-a trimis, dar mi-e teamă. Mi-e teamă de ceea ce aș putea găsi acolo. Îmi amintesc, intuiesc ca prin ceață că a rămas ceva neterminat, neîmplinit… Deschid, totuși. Da… Mă căutase de mai multe ori… Ultima oară mă întrebase ce mai fac, mă invitase la un ceai. Am stabilit că ne vom întâlni la sfârșit de săptămână… Aveam o mulțime de lucruri de rezolvat… Am uitat de ceai… Îl purtam mereu în inima mea cu inocența lui cu tot și, în același timp, am uitat de Răducu…
Acum câteva minute am vorbit cu Mia, mama lui. “Mi se pare că sunt într-un alt film”, mi-a zis. Plecase la ocean și a intrat să înoate într-o apă prea rece… Nu a mai putut să se întoarcă la țărm…
Țin în mână, Răducu, cerceii pe care mi i-ai dăruit anul trecut… Ai fost atent, ai văzut detalii, ai aflat exact ce iubesc, te-ai gândit să-mi faci un dar… Generos și altruist te știe toată lumea…
Acum, când scriu aceste rânduri, încă mi se pare ireal. În gândul meu Radu Cîmpean zâmbește, ochii i se îngustează copilaros… Mi-l închipui că ne-a făcut tuturor o farsă… Nu, n-ar fi în stare de una ca asta, e drept! Dar tare aș vrea să fi fost!
Răducu, visătorule, ne va fi foarte dor de tine! Știu că acum ți-ai găsit locul pe care atât de mult l-ai căutat! Ai fi găsit multe paradisuri și aici, dar noi, oamenii, le stricam întotdeauna… Tu nu suportai prefăcătoria, vorbele grele, materialismul…Acum, poate, în sfârșit ți-ai găsit locul!
O să încerc să-mi fac mai mult timp pentru oameni, Radu… Vom încerca să învățăm cu toții câte ceva…
Vânt bun din pupa pe apele infinite ale Cerului! Și-mi vine să te cert și să-ți spun: – Pune de un ceai, Răducu, în poienile raiului! O să întârziem cu toții, de data asta! Însă tu ai ieșit din timp, așa că îți va fi ușor să aștepți! Pentru tine câteva zeci de ani sunt o clipă. Mai sunt atâtea de împlinit aici… Ai plecat prea devreme, așa că ne ești dator… Vor veni și cei dragi, rând pe rând, cândva… Între timp, fii suflet de pază pentru mama ta, pentru fete… Ne rugăm pentru tine, roagă-te pentru noi…
În rest… ne vom uni într-un gest de solidaritate, ca să te aducem acasă.
Apel umanitar:
Familia are nevoie de 3.000 de euro doar pentru repatrierea trupului celui care a fost Radu Cîmpean. Vă invit să ne unim într-un gest de solidaritate pentru omul cel mai lovit, mama lui Radu, Emilia Miron. Ajută mult distribuirea mesajului în grupurile hunedorene.
Cont BCR: RO61 RNCB 0160 0969 3831 0001, pe numele Miron Emilia
Pentru contul deschis în Marea Britanie:
Deținătorul contului/ Account holder : EMILIA M CIMPEAN
Cod/ sort code: 77-21-05
Număr de cont/ Account nr: 48299368
Articolul din The Scarborough News: