Alexandra Marcu: copilăria, la ea acasă
O idee inedită de vacanţă vine de la alpinista Alexandra Marcu. Ea a propus celor care nu au reuşit să se înscrie în excursiile şi drumeţiile montane, o tabără în jurul casei. La propriu. Azi dimineaţă, aproape 30 de micuţi din mai multe localităţi din judeţ au invadat curtea alpinistei şi au devenit ucenici exploratori în prima mini tabără fără preț!
Când a lansat provocarea pe pagina Clubului Evoluţii, Alexandra nu se aştepta să fie luată cu asalt de propuneri. „Știm că vă doriți o ieșire la cort, dar pentru că am avut o perioadă aglomerată și nu reușim momentan să organizăm o tabără de corturi la munte, vă invităm la noi în curte! În perioada 7- 9 august pregătim o mulțime de activități pentru exploratori! Dormim în satul Almaşu Sec, la cort. Avem fel și fel de surprize pentru cei mici, mergem în drumeții, facem foc de tabără și nu uităm de bătaia cu apă. Noi pregătim corturi, izoprene, mâncare, gustări și activități, iar voi aduceți sacul de dormit sau pătura! De ce este fără preț? Pentru că la final, atunci când veniţi să luați exploratorul, avem o cutie unde lăsați cât doriți. Nu e ca la nuntă, cu strigare :))) Ne dorim să vă lăsăm pe dumneavoastră să apreciați cât de implicați am fost, așadar puteți dona cât considerați!”
Aşa că, miercuri dimineaţă, cât iarba era încă plină de rouă, părinţii şi-au adus micuţii în curtea Alexandrei, iar alpinista a început instrucţia pentru ridicarea taberei de corturi. Prin urmare, fiecare copil ştie acum să-şi instaleze adăpostul. „Păi, prima dată trebuie să fim atenţi la beţe care trebuie să fie în „X”, le fixăm în pământ cu atenţie, apoi montăm învelitoarea şi fixăm colţurile în cârligele de jos. Nu e greu, trebuie doar să asculţi şi să faci cum îţi explică Alexandra.
Cred că pe al nostru l-am fixat destul de bine, oricum am încredere să dorm la noapte aici”, spune o tânără cu părul vopsit în jumătate din culorile curcubeului. E mai mare şi faptul că se descurcă de minune cu copiii a făcut-o pe Alexandra să o numească un soi de asistentă personală. După ce au învăţat cum să-şi monteze cortul, copiii s-au instalat confortabil : şi-au aruncat rucsacii, mulţi s-au descălţat şi apoi au început zbenguiala prin iarba curţii.
Alexandra Marcu e tânăra deveancă care a urcat de mică munţii şi, alături de tatăl ei, Dan Marcu, a ajuns să cucerească cei mai înalţi vulcani ai lumii. Locuieşte la Almaşu Sec, un sat de lângă Deva.
Acum curtea ei este o uriaşă tabără plină de corturi, voioşie şi culoare. „Luăm tuburile de la hârtia igienică şi le pictăm, puteţi folosi ce culori şi modele vreţi. Apoi le uscăm, le lipim împreună, le legăm cu sfoară şi avem un binoclu. Când ieşim în natură ne uităm cu el după iepuri de câmp şi vulpiţe”, spune Alexandra.
Nici nu termină bine de explicat, că toţi se pun le vopsit – hârtia, hainele, iarba şi pielea vecinilor. Totul se transformă într-o uriaşă joacă care sfârşeşte adesea la cişmeaua din curte.
În nici un ceas, pofta de joacă şi dorinţa de a învăţa lucruri noi au învins timiditatea şi copiii se prind în tot felul de jocuri – câteva fetiţe bat ritmul pe masă şi în paharele de pe masă într-un ritm alert şi încropesc un minunat „Cup Song”. Alte fetiţe privesc curioase şi sunt poftite la ora de muzică, alţii joacă „Killer, predă-te!”, un joc de cărţi care adună laolaltă fete şi băieţi în filigoria din curtea alpinistei. Un pici de numai şapte anişori atrage imediat atenţia fetelor cu lucrurile minunate pe care ştie să le facă: „Eu când nu am cu ce să mă joc, inventez tot felul de obiecte.
Aşa am învăţat să fac inele din flori, arcuri din lemne şi iarbă. Nu mă învaţă nimeni, le gândesc eu”, spune Radu Cozma venit în tabăra de corturi cu fratele lui mai mare, Vlad care a găsit nişte măsele mari şi tot întreabă: „Oare ştiţi cumva ale cui sunt!?” cum nimeni nu pare să ştie, găsesc o soluţie: „Sunt ale lui Dan Marcu!” Copilul priveşte încă o dată şi murmură: „Nu cred… Nici măcar el nu e atât de mare!”
Alt puşti pe care toată lumea îl strigă „Pişcot” fuge de-a lungul şi de-a latul curţii, apoi şi se urcă pe bolovanul din buricul curţii. „Nu ai voie!”, strigă alt copil cu gândul la indicaţiile date de Dan Marcu de a ocroti bolovanii ciudaţi care au tot soiul de forme ciudate de dragoni de piatră. Aşa e Dan: unii dau bani mulţi pe sculpuri, el aduce din munte, pietre decorative care îi îmbogăţesc viaţa şi poveştile.
Tabăra Alexandrei nu are multe reguli, dar ordinele instituite sunt aici respectate cu stricteţe. De exemplu, nu au voie cu telefoane şi copiii trebuie să se poarte frumos. Nici un copil nu pare să ducă dorul tehnologiei, ceea ce demonstrează încă o dată că micuţii au nevoie de o copilărie cu picioarele pe iarbă. „Eu cred că le place foarte mult, mai ales de când le-am luat cu totul telefoanele. Acum sunt conectaţi la ei însuşi şi la natură. E minunat!”, exclamă Alexandra Marcu, regina absolută a curţii care chiuie de copii.
Timp de câteva trei zile, copiii vor avea un program plin de activităţi – vor învăţa să umble în natură, vor deprinde jocuri de grup, vor face sport şi yoga, vor putea face primele lor gogoşi la cursul culinar, dar cele mai aşteptate momente sunt bătaia cu apă şi focul de tabără. „Ştiţi ce e acela un ierbar?”, întreabă alpinista şi toţi copiii dau din umeri. „O să învăţaţi azi! Vă pregătiţi, vă încolonaţi câte doi la poartă, plecăm pe câmp după flori!”
În frunte cu Alexandra, grupul cântă pe uliţa satului: „Noi suntem Club Evoluţii/ Ne căţărăm pe toţi munţii…” Sub îndrumarea Alexandrei, participanţii la tabără învaţă să fie o echipă de exploratori, dar, mai cu seamă, învaţă să redevină copii şi să se bucure de darurile naturii.
Laura OANA
