Alexandra Marcu, călăuză pentru o puştoaică de 12 ani pe Ararat (5.165 m)

„Doamne ajută, am ajus pe vârf!!!”, e primul lucru spus de cei din expediţia pe Ararat. E o dimineaţă frumoasă şi zăpada sclipeşte orbitor sub soarele de vară al Turciei. Sunt câteva grade cu minus, dar bucuria cuceririi muntelui clocoteşte în exploratori. „Sunt Alexandra Marcu, e ora 7 dimineaţa, promovăm Deva, Hunedoara, România şi sărbătorim Centenarul de pe Vârful Ararat, cel mai înalt vârf al Turciei, de peste cinci mii de metri. Mulţumim tuturor celor care ne-au trimis un gând bun!”

Expediţia pe Ararat a durat cinci zile, cu momente grele, obositoare şi cu satisfacţia visului împlinit. Alexandra şi Dan Marcu au vrut demult să abordeze Araratul, dar, când şi-au programat prima expediţie, muntele a fost închis de autorităţile turce. Acum au reuşit o performanţă şi mai mare, nu doar ca alpinişti şi exploratori, ci şi ca antrenori, îndrumători şi prieteni pentru o micuţă hunedoreancă. „Suntem a doua zi pe munte, am plecat de la prima tabără, de la 3.300 de metri şi urcăm spre cea de-a doua şi ultima tabără, la 4.200. Avem 900 de metri de urcare în altitudine. Priveliştea e uimitoare …”, spune Alexandra Marcu, într-o filmare direct pe munte. Cât vezi cu ochii, e doar piatră: uriaşe povârnişuri vineţii de pe care bolovanii par gata să se desprindă şi să cadă undeva în cer.

Priveliştea se schimbă doar la răsărit, când linia de foc a soarelui încinge orizontul sau la apus când mingea de foc îşi face ieşirea din zi şi dispare după cortina de piatră.

Sunt patru români plecaţi de Centenar să cucerească mândria Turciei. Alexandra şi Dan Marcu sunt însoţiţi acum de Alexandra şi Florin Andrei. La numai 21 de ani, Alexandra Marcu a reuşit să devină călăuză pentru altă Alexandra, alintată „Pingu” care va împlini în această toamnă 12 ani şi e elevă în clasa a VI-a la Şcoala 3 din Hunedoara.

Se ştiu de câţiva ani, dar acum „Pingu” a reuşit o performanţă frumoasă pentru vârsta ei: escaladarea unui vulcan stins, la peste 5 mii de metri! Practic, eleva şi-a depăşit profesoara. La 12 ani, Alexandra Marcu avea două vârfuri cucerite – Mont Blanc cu 4.810 m şi Pic des Écrins (3913m).

Până la Ararat, cea mai importantă cucerire a lui „Pingu” era Vârful Peleaga de 2509 de metri. Cu această expediţie, şi-a dublat performanţa. La propriu. Direct la 5.165 m! „A fost destul de greu, dar mă bucur că am reuşit şi îi mulţumesc Alexandrei, lui Dan şi lui tati că m-au susţinut.  Când am ajuns pe vârf eram foarte obosită şi fericită. Nu am avut emoţii, nu am avut nici un moment teama că nu o să reuşesc. Cea mai grea a fost chiar ultima pantă spre vârf – credeam că nu se mai termină! Urcam, tot urcam şi nu mai puteam…”, povesteşte timid copila din Hunedoara care face 12 ani în octombrie. Efortul şi voinţa fetei pot fi înţelese la adevărata valoare de iubitorii muntelui, cei care ştiu cât de greu reuşeşti să urci, acolo unde privirea de-abia poate străbate. Iar în încercarea ei de a explica ce a determinat-o să meargă înainte, Alexandra Andrei „Pingu” a zămislit un nou verb, unul frumos: „M-a dus gândul că o să mândresc judeţul meu, că o să reuşesc şi că o să-l mândresc pe tati, familia şi oraşul!”

Plecarea către vârf s-a făcut la ora 2, în plină noapte, la lumina frontalei. Fetei nu i-a fost deloc uşor: „A fost grea porţiunea de final că am avut foarte multă urcare. Mă bucur că am ajuns pe vârf, că am avut o vreme foarte frumoasă. Înainte de gheţar ne-am pus colţarii şi am urcat cam o oră pe zăpadă. Apoi am coborât la tabără, am avut o mică pauză ca să ne strângem lucrurile şi am coborât.” Alexandra Marcu i-a fost alături mereu.

Ultima zi le-a forţat limitele, povesteşte ea: „Vremea a fost bună, doar în noaptea în care am plecat spre vârf a bătut vântul. Când am ajuns sus însă era soare –Doamne ajută că am putut să urcăm cu bine! Ultima zi – ziua vârfului – a durat circa 14 ore. A fost o zi foarte lungă cu aproximativ ultimii o mie de metri urcaţi în altitudine plus vreo trei mii de metri de coborâre. A fost un efort continuu atât fizic, cât şi psihic. Am reuşit cu brio, misiunea a fost îndeplinită!”

Alexandra Andrei a urcat pentru prima dată un vârf tot alături de Alexandra şi Dan Marcu, la opt ani. De atunci, i-a plăcut muntele şi s-a ţinut de treabă. A participat la multe din evenimentele Clubului Evoluţii, a învăţat, s-a distrat şi-a antrenat corpul, mintea şi sufletul. Expediţia din Turcia nu a fost inedită doar pentru Pingu, dar şi pentru Alexandra Marcu: „A fost o nouă experienţă şi a fost puţin ciudat la început pentru mine să o ştiu pe Pingu aproape într-o expediţie care ne-a dus către un vârf atât de înalt. Suntem foarte mândri pentru că atât noi am reuşit să ajungem pe vârf, cât şi Pingu care vine cu noi de patru ani, dar în drumeţii şi tabere. Ea este de fapt şi explorator asistent în evenimentele Clubului Evoluţii. Şi uite a reuşit să urce pe un vârf de peste 5 mii de metri! Este un lucru extraordinar atât pentru clubul nostru, cât şi pentru ea. Ei îi place tare mult tot ceea ce ţine de munte, de expediţii. Sunt foarte mândră de ea şi o felicit!”, spune tânăra şi o îmbrăţişează mult pe copilă.

Cele mai mari emoţii le-a avut însă Dan Marcu: „A fost nevoie de curaj, ne-am asumat un lucru enorm. Ne-am bazat pe experienţa noastră enormă, pe faptul că o cunoaştem de atâţia ani, că o ducem de ceva vreme cu noi pe munte şi pe faptul că de trei luni am luat-o total sub aripa noastră.”

De alături, micuţa confirmă: „Eu n-am avut vacanţă!” Pingu s-a antrenat fără întrerupere în această vară – marşuri grele, obositoare, cu greutăţi în rucsac: „Zi de zi am antrenat-o, am învăţat-o cum să respire, ce să mănânce, cum să se alimenteze, cum să meargă, cum să pună beţele, cum se pune un picior în faţa celuilalt, cum să facă noduri… Totul! A fost o responsabilitate enormă, să duci un alt copil pe munte de care să ai grijă, să te asigură că ajunge pe vârf şi înapoi”, explică Dan Marcu.

Confirmarea reuşitei a venit nu doar pentru că Pingu a reuşit să urce Araratul, ci şi prin … comparaţie: „În expediţie, am plecat mai mulţi alpinişti. În grupul nostru, condus de ghidul kurd Zeki, mai era un tată din Israel cu băiatul de 12 ani. Şi acolo s-a văzut diferenţa. În ultima tabără, la 4.200 m altitudine, copilul avea toate semnului răului de înălţime. Ghidul nici nu le-a permis să urce mai sus, i-a trimis înapoi, după ce a stat jumătate de oră cu ei ca să le explice că el nu îşi poate asuma răspunderea pentru viaţa băiatului. Şi în timp ce copilul era tot umflat, Pingu a noastră nu avea nimic, se simţea foarte bine!” Alexandra Marcu povesteşte că Pingu s-a dovedit un copil extrem de ascultător: „Nu ne-a ieşit din cuvânt. Dacă tata spunea „Apă!”, Pingu bea apă şi a băut la greu pentru că apa te ajută să suporţi mai bine efectele efortului depus la escaladare”, explică Alexandra.

Acum Dan Marcu are două fete cu care se poate lăuda: „Sunt extrem de mândru, fericit şi extrem de recunoscător pentru reuşita de acum. Mulţumim tuturor celor care ne-au încurajat şi ne-au sprijinit, pe noi inclusiv Primăria Deva şi cei de la Hunedoara pe Pingu.”

Incursiunea în Turcia a durat 10 zile, iar jumătate din această perioadă a durat expediţia pe munte. „Este cel mai înalt vârf al Turciei şi are o simbolistică enormă – e cunoscut drept muntele de care s-a izbit Arca lui Noe. Am vrut ţinând cont de relaţiile noastre – uneori bune, alteori mai puţin bune – să fim sus, acolo pe vârf şi să sărbătorim Centenarul Marii Uniri”, spune „antrenorul” Dan Marcu. Pentru că vulcanul stins are reguli stricte de vizitare, cei patru exploratori au fost nevoiţi să-şi angajeze un ghid kurd care s-a ocupat şi de acte, inclusiv de obţinea aprobării din partea guvernului turc pentru escaladă. I-a costat 400 de euro de persoană. Şi ca să o recompenseze pe Pingu pentru efortul ei, între cele două tabere, copila a coborât călare pe unul din caii ghidului.

Au revenit acasă cu bucuria performanţei şi o mulţime de amintiri frumoase. „Probabil o să-mi rămână şi momentul acela de pe urcarea finală. Era noapte, toţi eram într-o dispoziţie nu tocmai bună. Ghidul Zeki s-a apucat să cânte ceva, nimeni nu pricepea ce. Apoi am mai auzit o voce – era tata! Dan s-a apucat şi el să cânte cu ghidul, apoi ne-a cântat „Rău mă dor ochii mă dor” şi alte cântece de munte. S-au apucat amândoi să ţopăie, păcat că era noapte şi nu i-am putut fotografia”, spune Alexandra. Dan Marcu s-a făcut remarcat şi în autobuzul care îi ducea în Istanbul. „Am stârnit o adevărată revoltă. Noi eram în întârziere şi şoferul conducea cu 50 la oră! M-am apucat să strig: „Iavaş! Iavaş!”, adică „încet, încet!” şi apoi au început restul turcilor până la o ceartă generală. Cu toţii aveau de ajuns undeva!”

Cei patru au vizitat mai multe obiective turistice şi istorice. Au văzut de exemplu sabia lui Ştefan cel Mare la Muzeul Topkapî din Istanbul, iar Alexandra Marcu a fost nevoită să îmbrace un soi de burka ca să viziteze Moscheea Albastră. Pingu şi-a făcut meniu special: „Când nu am fost pe munte, la fiecare masă am cerut îngheţată, este foarte bună, o fac ei acolo. Doar că întotdeauna mi-o aduceau înainte de mâncare!

Nu am prea reuşit să ne înţelegem cu ei.” De fapt, necunoaşterea limbii engleze este unul din marile neajunsuri ale turcilor, crede Dan Marcu: „Ştiţi expresia aia din română: „Mă, ce nu pricepi, eşti turc? Păi, au dreptate!”

Următoarea expediţie a Alexandrei şi Dan Marcu va fi dedicată tot Cerntenarului. În noiembrie, vor pleca să cucereasă „Munţii Lunii” din Uganda şi au de gând să escaladeze cel de-al treilea vârf ca înălţime din Africa, Margherita Peak.

În secolul II, Claudius Ptolemeu a menţionat „Selenes oros” în lucrarea sa „Geographia” şi a precizat că sunt veşnic acoperiţi de zăpada. Situaţi în Africa ecuatorială, între Uganda şi Republica Democratică Congo, sunt cunoscuţi şi pentru faptul că cea mai mare parte a acestor munţi este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Clubul Evoluţii va fi din nou la înălţime, iar cei doi se gândesc deja la o expediţie în 2019 pentru mai mulţi copii şi tineri într-o locaţie din afara ţării. Se iau în calcul mai multe variante, dar Dan Marcu se gândeşte la extraordinarii Munţi Pontici din Turcia.

 

Laura OANĂ