ALERTĂ TERORISTĂ „ALBASTRU PRECAUT”, ziceți?
S-a împlinit un an de la atentatul terorist comis la Nisa, de Ziua Națională a Franței.
În seara zilei de 14 iulie 2016, un Mohamed, cetățean francez cu origini tunisiene, a spulberat cu un camion frigorific de 19 tone o mulțime de oameni care sărbătoreau Ziua Națională a Franței pe Promenade des Anglais. Cel puțin 85 de persoane, inclusiv 10 copii, au fost ucise. Atentatorul a fost împușcat mortal de poliție.
Agenția France Presse a descris evenimentul ca pe al treilea atac terorist major comis în Franța de la începutul anului 2015, după atacurile din Île-de-France în luna ianuarie a aceluiași an și atentatele de la Paris din noiembrie 2015. Organizația jihadistă Stat Islamic a revendicat atentatul, două zile mai tîrziu.
Nu ştiu care e proporţia de fanatism religios şi de marginalizare socială, ca resort declanșator în cazul măcelului odios de la Nisa. Sociologii, apoi istoricii, o vor explica mai bine decît serviciile franceze de securitate, în mod cert.
Pare, însă, a fi vorba, mai degrabă, despre un marginal al societăţii (unul din mulțimea nesfîrșită), un frustrat, un neîmplinit, un dezaxat care a izbit cu camionul într-o lume care i-a refuzat accesul. Nu întîmplător la Nisa, un oraş al luxului interzis omului de rînd. Motivaţia religioasă a măcelului, chiar dacă puţin verosimilă, e convenabilă, deopotrivă, publicului, psihopaţilor islamişti, criticilor „democraţiilor slabe”, bugetelor apărării, partidelor naţionaliste, secesionişilor UE, mă rog, cam tuturor. Dar nu e doar atît, motivația e mult mai profundă și ține de natura umană, o bestie pe care mileniile de civilizație n-au reușit să o îmblînzească pe deplin.
În România, nivelul de alertă teroristă este, de la instituirea Sistemului Naţional de Alertă Teroristă, în 2004, de „albastru precaut”, nimic deosebit, al doilea nivel pe o scară de 5. Nu s-a ridicat la „galben-moderat” decît pentru o scurtă perioadă, în 2008, cînd s-a desfășurat la București Summitul NATO. La noi nu se poate întîmpla aşa ceva, sîntem mici, nesemnificativi şi, în general, cumsecade. Cine ce-ar avea cu noi? Cine să ne vrea răul nouă, românașilor cumsecade, veseli, primitori, de tradiții păstrători?
Poftim? Cu sau fără Islam, cu sau fără fundamentalişti religioşi de varii orietări, urinişti, dacopaţi, enoriași spălați pe creier, progresiști mai intoleranți decît oamenii cavernelor, ne-dilematicii pro şi contra LGBT, uniţisalvatorii de orice, noi dreptaci şi noi stîngaci – pericolul e real şi continuu. E lîngă noi, nu vine din altă parte.
Priviţi, doar, la ura şi intoleranţa din subsolul postărilor de pe facebook. Vecinii noştri, mamaia de la parter care pune poze cu nepoata sau cu mîţa privind mirată-n ecranul laptopului. Nu vreo troglodită cu burka şi kalaşnikovul în chiloţi, paraşutată, noaptea, pe păşunea comunală direct din hrubele de la Tora Bora. Mamaia asta cumsecade urăşte din tot sufletul tot ceea ce nu înţelege, şi înţelege tot mai puţin din ce i se întîmplă. Înjură agramat şi îndesat. La fel ca tona de plancton fără ţel şi scop, căreia şcoala n-a reuşit nici măcar să-i imprime o direcţie coerentă, darmite să o alinieze la valorile unei societăţi civilizate. La fel ca boul ăla de pe la Haţeg, autointitulat „dac liber”, care-a trecut cu roţile maşinii peste un om, ca în epopeea tragică de la Nisa, fără nici cea mai mică tresărire. Ecologist, mă-nțelegi? Salvator al rîului și ramului românesc. La fel ca bloggerii de duzină, cohorte nesfîrșite în marș continuu, acriţi prematur de berea ieftină şi de lipsa de orizont, care urăsc sincer și din toți rărunchii. Da, oameni de lîngă noi. Dotați doar cu un telefon cu acces la internet și un hot-spot la vreo terasă. Nu-s fanatici religioşi ci doar aceiaşi marginalizaţi şi inadaptaţi universali, care au nevoie doar de volanul unui camion şi de un steag deasupra, care să-i facă eroi. Vreţi să-i aflaţi? Urmăriţi comentariile de pe facebook și-i veți găsi ușor.
„Albastru precaut”, ziceţi?
Alin BENA
sursa foto: Europe 1
