Ajutați-o pe tanti Mia!
Traian BERBECEANU:
Astăzi m-am întâlnit în supermarket cu tanti Mia, o fostă vecină din blocul în care am copilărit. Este o femeie în vârstă de vreo 75 ani, plăpândă, care fusese învățătoare la școala din cartier. Pe chipul său, trecerea anilor a lăsat urme adânci iar trupul parcă i s-a împuținat de când nu o mai întâlnisem.
M-am bucurat să o revăd, tot acum aflând că soțul i se prăpădise în urmă cu ceva ani lăsând-o singură, unicul fiu fiind stabilit împreună cu familia la mii de km de casă.
Am schimbat câteva vorbe, amintindu-mi de năzdrăvăniile pe care le făcusem în copilărie, timp în care a ales cu grijă câteva legume. Puține. Apoi a vrut să cumpere fructe, dar parcă sufletul nu o lăsa. A luat totuși trei mere și tot atâtea banane, spunând plină de năduf :
– Pe toate le-au scumpit ăștia, maică! Abia îmi trag zilele, am restanțe la lumină și la gaz. Oi vedea eu cum fac!
Am tăcut înfuriat de neajunsurile femeii și am însoțit-o cu pași înceți spre casa de marcat. S-a oprit brusc și m-a prins de braț, parcă pentru a-mi atrage atenția, spunându-mi cu bucurie evidentă în glas:
-Dar au și dat, maică! Bine că au pus ceva la pensie că altfel nici astea nu mi le permiteam!
Cu greu mi-am stăpânit emoțiile provocate pe de o parte de naivitatea sinceră a femeii, pe de altă parte de neputința și lipsurile în care se află.
Să nu îi judecați pe cei în vârstă și să nu încercați să îi convingeți de nimic. Și mai ales să nu îi suduiți!
Și dacă chiar vreți să faceți cu adevărat ceva pentru ei, ieșiți naiba la vot! Pentru că tanti Mia va ieși. Negreșit!
Notă: postările de la rubrica „faceNEWS” sunt preluate ca atare, fără modificări, de pe paginile de facebook ale autorilor.
