Agonie cumplită pentru Avram Iancu
Avram Iancu, temerarul bibliotecar din Petroșani, face publice motivele pentru care s-a retras din cea mai dură competiție a lumii. O durere cumplită care l-a răpus încă după primii kilometri din cursă l-a împiedicat să își atingă țelul. S-a chinuit 12 ore în care a parcurs, cu vitejie 60 de kilometri, însă durerea de picior era insuportabilă.
„După ce s-a dat startul, ca de obicei, compatriotul nostru Tibi, a plecat tare! Am fost singurul care a reacționat și din primul metru am fost in același ritm cu el. Nu mi-a fost greu deloc să duc acest ritm. (…) Însă, la km 11 al cursei, un „cuțit îmi sfârtecă” gamba piciorului drept, lateral stânga. Durerea a fost atât de mare încât nu pot să o descriu. Din acel moment Tibi a reușit să se desprindă de mine. Am continuat deși durerea era f mare. În 5 km mă ajunge din urmă Patrick. Nu pot reacționa. Aș fi vrut! M-am oprit pt o scurtă alimentare. Cele 2 minute care le-am petrecut în repaus, au făcut ca plecarea să fie chinuitoare. Doar după câteva sute de metri am reușit să ies din starea de șchiopătare. Am înțeles că rana e gravă. Totuși, eram pe locul 3 în acel moment, iar gândul la o medalie pentru România m-a animat. Mi-am păstrat poziția până la primul punct de control, Artric Cicle, km 37 al cursei. Acolo mi-am luat un Tador, am încercat să fac ceva pentru a-mi alina durerea. Am mâncat foarte rapid și am ieșit din punct cu aceeași poziție, determinat să o duc la capăt. Pornirea a fost la fel de complicată, cu dureri. Pentru încă 10 km am reușit să păstrez ecartul. Apoi am fost ajuns din urmă de 2-3 competitori. Ritmul meu de deplasare a devenit mult prea încet. Trecuseră 12 ore și am parcurs aproape 60 de km (în grafic pentru cei 70 per 24 de ore). Era noapte…am luat decizia să dorm 2 -3 ore, sperând într-o recuperare. Nu găseam un loc potrivit pentru a-mi monta kitul de somn”, a scris Avram Iancu, pe pagina sa de socializare.
Pentru că durerea la picior îl măcina atât fizic cât și psihic, Avram Iancu s-a folosit de brațe pentru a-șI găsi un loc unde să campeze.
“A trebuit să trag în brațe, sprijinindu-mă pe piciorul stâng și trându-l pe celalalt. Într-un final găsesc un loc sigur unde nu puteam fi călcat de mașină. Am început să mă „gospodăresc „. În timp ce mă mișcăm șchiopătam de-a binelea. Am intrat în sacul de dormit și eram în deplină siguranță. Am mâncat, m-am hidratat și m-am pus la somn, cu timer-ul setat la 3 ore. După o oră a apărut o mașină a organizatorilor. M-au întrebat dacă sunt în siguranță. Răspunsul a fost da. Am menționat, însă, pățania cu piciorul. Medicul a dorit să vadă piciorul. Când am ieșit din sac, primul pas pe care l-am făcut a fost cumplit. La palpare s-a putut observa o durere evidentă în locul amintit , însă, nu a putut da un diagnostic precis. „It’s up to you” (depinde de tine) mi-a zis doctorul. Atunci am făcut vreo 50 de metri să văd ce simt. Șchiopătam vizibil cu dureri mari. Mă cunosc! Am realizat că rana nu este recuperabilă într-un timp scurt. Am ajuns în starea în care voința celor mai dârji oameni de pe planetă, cumulată la un loc, nu m-ar fi putut duce până la linia de sosire, în TIMPUL IMPUS. În această situație, am luat cea mai bună decizie: retragerea din cursă. Așadar, nu competiția m-a învins ci am fost trădat de propriul organism; când îmi era lumea mai dragă și când totul decurgea conform cu planul de acasă”, a mai scris Avram Iancu.
Ultramaratonul Arctic 6633 este cea mai dură competiție din lume. Numai 18 persoane au luat startul, însă pe parcurs deja câțiva au renunțat. Cei 617 kilometri ai ultramaratonului încep la Eagle Plains (Canada) şi trebuie străbătuţi de sportivi în cel mult opt zile, la temperaturi care pot scădea până la minus 50 de grade Celsius.
Monika BACIU
