Acneea. Ce este și cum se poate trata

Acneea este una dintre cele mai frecvente afecțiuni din practica medicală dermatologică. Deși nu pune viața în pericol, poate fi extrem de supărătoare și poate afecta pe termen lung înfățișarea unei persoane, declanșând adeseori tulburări emoționale serioase (depresie, respect de sine scăzut, rușine, furie, limitarea vieții sociale, etc.).

Prevalenţa este de aproximativ 100% în cursul adolescenţei, dar gravitatea diferă de la un individ la altul. Afectează în mod egal ambele sexe şi debutează de obicei între 12 şi 14 ani, cu tendinţa de apariţie mai timpurie la sexul feminin. Vârful severităţii este la 16-17 ani la fete şi la 17-19 la băieţi.

După cum spune o expresie celebră, „acneea doare mai mult în interior”. Important este ca pacienții să înțeleagă în mod corect acneea ca boală și să aibă încredere că acneea poate fi tratată astăzi cu soluții eficiente și moderne, medicul dermatolog fiind cel care îi poate ajuta în acest sens.

Ce este acneea

Acneea vulgară (comună) este o afecţiune polimorfă a cărei diagnostic este clinic. Leziunile sunt limitate la nivelul feței, umerilor şi toracelui superior. Leziunile elementare din acnee sunt reprezentate de microchisturi, comedoane, papule, pustule, noduli şi cicatrici. Seboreea este frecvent prezentă, la fel şi comedoanele deschise (puncte negre), datorate aglomerării de keratină şi sebum la nivelul orificiului pilosebaceu, sau comedoanele închise (puncte albe), cauzate de creşterea foliculului prin hiperplazia epiteliului adiacent. În evoluţie apar papule inflamatorii, chisturi şi noduli, cu predominenţa unuia sau a două tipuri. Cicatricile atrofice sau hipertrofice şi hiperpigmentarea postinflamatorie pot fi consecinţe ale rezolvării procesului inflamator. Depresia este comună în acneea persistentă, dar formele severe sunt excepţionale.

Principala cauză a acneei este reprezentată de tulburări hormonale, care survin pe un fond genetic predispozant. Anumite medicamente și chimicale care intră în contact cu pielea, precum și anumite boli (sindromul ovarelor polichistice, de exemplu) reprezintă alte cauze posibile de acnee, mai ales la vârstă adultă.

Etiopatogenie

Sebumul

Excreţia de sebum este crescută. Hipersecreţia sebacee reprezintă condiţia necesară, dar nu şi suficientă în apariţia acneei, aceasta fiind androgeno-dependentă. Acest factor singular nu produce acnee.

Factorul hormonal

Androgenii (de la nivelul testiculelor, ovarelor şi glandelor suprarenale) sunt principalii factori stimulatori ai excreţiei de sebum, deşi pot interveni şi alţi hormoni, percum hormonii tiroidieni şi hormonul de creştere. Indivizii castraţi înainte de pubertate nu dezvoltă niciodată acnee. În acnee, glandele sebacee răspund excesiv la concentraţii hormonale normale (există o sensibilitate crescută). Acest lucru ar putea fi cauzat de activitatea crescută a 5α reductazei comparativ cu celelalte organe. 50% dintre femeile cu acnee au valori uşor crescute ale testosteronului liber, de obicei datorită nivelului scăzut de globulină transportoare, relevanţa fiind discutabilă.

Keratinizarea infundibulului pilar şi ocluzia porilor

Atât factorii genetici cât şi factorii de mediu (unele cosmetice) determină creşterea suprafeţei foliculare. Astfel, foliculii reţin sebumul, care conţine concentraţii crescute de bacterii şi acizi graşi liberi. Ruptura acestor foliculi este asociată cu inflamaţie intensă şi distrugere tisulară, mediată de radicalii liberi de oxigen şi enzime precum elastaza eliberată de leucocite.

Factorul microbian

Propionibacterium acnes, un comensal al pielii normale, joacă un rol pato-genetic important. Acesta colonizează ductele pilosebacee, lizează trigliceridele eliberând acizi graşi liberi, produce substanţe chemotactice pentru celulele inflamatorii şi determină epiteliul ductal să secrete citokine proinflamatorii. Studii recente demonstreaza ca cel mai important factor este tipul de tulpina al P. Acnes. Au fost identificate în total trei tulpini, dintre care 2 se asociază cu acneea, pe când a treia tuplina ar avea rol protector.

Factorul genetic

Afecţiunea are caracter genetic la aproximativ jumătate dintre pacienţi. Există o concordanţă mare între excreţia de sebum şi acnee la gemenii monozigoţi, dar nu şi la cei dizigoti.

Peste 90% dintre adolescenți, 50% dintre femeile adulte și 25% din populația adultă, indiferent de gen, suferă de acnee. Din cauza hormonilor androgeni, băieții și bărbații sunt mai predispuși la forme mai grave și de durată ale acneei.

 Paraclinic

Ocazional, sunt necesare culturi pentru a exclude o infecţie piogenă, o infecţie cu anaerobi sau foliculita cu gram-negativi. Doar câteva laboratoare fac de rutină culturi pentru P. acnes. Toate formele de acnee asociate cu virilizare trebuie investigate pentru a exclude o tumoră secretanta de androgeni (ovar, testicule şi suprarenale) şi un deficit de 21-hidroxilaza.

Testele ar trebui să includă dozarea testosteronului plasmatic, globulina transportoare pentru hormonii sexuali, LH, FSH, dehidro-epiandrosteron sulfat, androstendion, 17-hidroxiprogesteron, cortizol liber urinar şi, în funcţie de rezultate, ecografii ale ovarelor şi glandelor suprarenale.

Hiperplazia congenitală adrenala este asociată cu nivel crescut de 17-hidroxiprogesteron, iar tumorile secretante de androgeni cu nivel crescut de androgeni. Sindromul ovarului polichistic este caracterizat prin concentraţii moderat crescute de testosteron, androstendion şi dihidroepiandrosteron sulfat, proteina transportoare a hormonilor sexuali scăzută şi raportul LH/FSH > 2,5:1.

Ecografia pelvină poate evidenţia chisturi ovariene multiple, deşi unele paciente cu acnee pot prezenta chisturi ovariene fără corespondentul biochimic al sindromului ovarian polichistic.

Tratamentul acneei

Tratamentul acneei este complex și urmărește reglarea secreției de sebum, calmarea leziunilor inflamatorii, ameliorarea aspectului cicatricilor, eliminarea comedoanelor și a microchisturilor, diminuarea colonizării microbiene.

De asemenea, tratamentul trebuie personalizat în funcție de aspectul leziunilor, toleranța cutanată, afecțiunile asociate (dermatita atopică, dermatita seboreică) și toate celelalte aspecte particulare ridicate de fiecare pacient în parte.

Pentru a stabili cea mai potrivită strategie terapeutică, medicul dermatolog realizează sau solicită investigații specifice:

• examen microbiologic, pentru a exclude foliculita cu germeni gram – pozitivi sau gram – negativi;
• evaluare endocrină, dacă se suspectează o hiperandrogenie;
• ecografie pelvină;
• dozare hormonală pentru evidențiere anomalii ovariene sau dezechilibre hormonale.

Tratamentul acneei pornește de la adoptarea unui ritual cosmetic corect și judicios, în care pacientul trebuie să combine regulile atente de igienă și îngrijire a pielii cu utilizarea strictă a produselor dermatocosmetice recomandate în acnee.

Medicația utilizată în tratarea acneei include creme specializate, antibiotice orale sau diferite produse de terapie hormonală, medicul dermatolog fiind singurul care poate stabili tipul, combinația și modul de administrare a acestor medicamente.

Mai multe tipuri de proceduri avansate din sfera esteticii medicale și dermatocosmeticii sunt utilizate astăzi, atât pentru tratarea acneei pe parcursul afecțiunii, cât și pentru reducerea/vindecarea semnelor și leziunilor rămase pe piele după o acnee mai veche.

În Centrul de Dermatologie Caroll Med există resurse complete pentru tratarea cu succes a acneei de orice tip și de orice etiologie, experiența deosebită acumulată de medicii dermatologi în această patologie, fiind o garanție în plus pentru calitatea și eficiența tratamentelor.

Astfel, se realizează, în cadrul acestei clinci:

• Tratamentul dermatocosmetical acneei – procedura urmărește îndepărtarea și drenajul leziunilor specific acneice (pustule, comedoane, microchisturi).
• Peelingul chimic– poate fi utilizat complementar în tratamentul leziunilor active de acnee, dar și ca terapie de întreținere după ameliorarea clinică. Inflamația creată de diferiți agenți de peeling este un „rău necesar” în cadrul tratamentului, pentru că antrenează la nivelul dermului fenomene de neocolageneză și compactare dermică. În practică se folosesc acidul salicilic, acidul glicolic, LHA, TCA, soluția Jessner, combinații de alpha-hidroxiacizi.
• PRP– utilizata in tratamentul leziunilor active de acnee, dar și ca terapie de întreținere după ameliorarea clinică sau chiar ameliorarea semnelor cauzate de acnee cu ajutorul plasmei proprii a pacientului.
• Injectarea de acid hialuronic– procedura poate fi folosită pentru corecția cicatricilor post-acneice deprimate, adânci.

 Ioana FLOREA – medic specialist DERMATO-VENEROLOGIE