O lume pe dos! Băncile te plătesc când iei credit și te taxează când depui
Intrăm într-o lume nouă și parcă reperele de care ne ținem ca să răzbim spre ziua de mâine dispar unul câte unul. Iar schimbările par titluri de mega-parodii, pentru că există un haz în multe din lucrurile noi care pun în logici inverse tradițiile de până acum.
De exemplu, cum vi s-ar părea să contractați un credit ipotecar, iar banca creditoare să vă plătească o parte din datorie? Este că sună ca o glumă bună? Dar nu este! Precedentul a fost creat recent în Danemarca.
Știrea economică a săptămânii este prin urmare că Jyske Bank, care este a treia bancă independentă din Danemarca, pentru prima oară în lume, oferă credite ipotecare cu dobândă NEGATIVĂ. Asta înseamnă că potențialii cumpărători de locuințe pot lua o ipotecă cu rată fixă pe 10 ani cu o dobândă de MINUS 0,5 la sută.
Ce înseamnă asta? Că cei care iau creditul vor plăti mai puțin decât suma datorată inițial. Adică, dacă la un credit de 100.000 de euro, se vor rambursa doar 95 de mii de euro. Restul de 5000 de euro îl plătește banca, ca un fel de dobândă plătită în contul datornicului.
Înainte însă de a lansa un ”Bă, ești prost?!”, trebuie să spunem că băncile pot face profit chiar și atunci când aplică dobânzi negative la credite, ceea ce mai mult ca sigur se întâmplă în cazul Jyske Bank. Dacă, de exemplu, banca daneză împrumută 100.000 de euro de la banca centrală a Danemarcei cu o dobândă de MINUS unu la sută, iar pe urmă banca oferă bani unui client cu o dobândă de MINUS 0,5 la sută, profitul înregistrat de banca comercială este de PLUS 0,5 la sută, adică de 5000 de euro. Totuși, trebuie observat că pentru a se întâmpla astfel, e nevoie să fie îndeplinite anumite condiții. Prima ar fi ca banca centrală a țării să practice rate negative ale dobânzii, ceea ce în Danemarca se întâmplă. A doua condiție ar fi ca băncile să accepte să plătească dobânzi către debitori, adică către cei care au luat credite.
O lume în care dobânda o iau datornicii
Nu-i așa că pare o nebunie? Cum s-a ajuns în situația asta ciudată în care cei care iau credite PRIMESC dobânzi, adică banca ”îi scutește” de o parte din suma împrumutată? Totul a pornit, până la urmă, de la o decizie care s-a luat de către băncile centrale din mai multe țări. Se știe că orice bancă centrală are o valoare de referință a dobânzilor, numită tradițional rata dobânzii de referință. Aceasta este practic dobânda la care băncile comerciale pot împrumuta sau depune bani la banca centrală. În mod tradițional, o bancă încasează dobânda de referință când depune bani la banca centrală și plătește dobândă când împrumută bani de la banca centrală. La un moment dat, din nevoia de a stimula economia, a apărut un nou concept care derutează: dobânda negativă. Mecanismul inversează întreaga paradigmă a relației dintre băncile comerciale și banca centrală. Aceasta din urmă impune o rată negativă a dobânzii de referință. Asta înseamnă automat că băncile ”sunt pedepsite” cu plata unei dobânzi atunci când depun bani la banca centrală. În schimb, împrumutul și mai departe, pe cale de consecință, creditarea sunt stimulate de dobânda negativă. Între băncile centrale care au adoptat această procedură se pot întâlni Banca Centrală Europeană, Banca Japoniei, Riksbank-Banca Națională a Suediei, Banca Centrală a Norvegiei și Banca Națională a Elveției.
Danemarca a consemnat precedentul acordării de credite cu dobândă negativă pentru clienți. Situația este însă diferită în țări precum Portugalia și Spania care se opun categoric oricăror ”discount”-uri la creditele angajate. Miza este enormă pentru că sunt în joc plăți de ordinul miliardelor de dolari. Iar băncile sunt obligate de lege să respecte termenii unor contracte cu rată variabilă. Iar dacă aceasta atinge valori negative, banca trebuie să plătească dobândă datornicilor lor. Cum s-a ajuns aici? Simplu! Referința Euribor a devenit negativă în momentul în care Banca Centrală Europeană a redus dobânda de politică monetară sub zero pentru a stimula economiile zonei euro. Și cum ponderea Euribor este dominantă în modul de calcul al dobânzilor în aceste țări, format din Euribor plus o mică cotă fixă, cumulat, dobânzile au devenit negative. Rezolvarea problemei în conformitate cu practica bancară și contractele semnate este încă departe de a fi rezolvată în aceste țări.
O să plătim ca să facem depozit la banca?
Dobânzile negative au însă și un efect de bumerang. Dacă clientul care ia credit va returna mai puțini bani, ce se întâmplă cu clienții care depun bani, fac depozite? În cazul marilor investitori care cumpără obligațiuni cu randament negativ principiul funcționează la fel ca la bănci. Ei vor plăti pentru ”privilegiul de creditare”. Obligațiunile cu randament negativ sunt caracterizate de faptul ca dobânda si principalele plăți pe care investitorul le colectează până ajung la maturitate, sunt mai mici decât prețul lor inițial de achiziționare. Aproximativ un sfert din obligațiunile guvernamentale la nivel mondial se tranzacționează în prezent la randamente sub zero. Ce poate fi mai ciudat decât asta? Se mai pune întrebarea de ce sunt interesați investitorii de obligațiuni cu randament negativ. E vorba de stabilitate la un preț rezonabil. Chiar dacă nu au câștig anunțat, banii investiți în obligațiuni, comparativ cu cei plasați în acțiuni, sunt la adăpost în perioadele de regres iar acest lucru le fac atractive pentru investitori. La acest nivel este vorba de sume imense, de miliarde de dolari, pentru care obligațiunile devin o pușculiță securizată care cere însă o taxă de depunere.
Ar fi totuși ceva și mai neobișnuit dacă vorbim de nivelul micro. Și anume ca economiile micilor clienți ai băncilor să fie ”amendate” din cauza dobânzilor negative. Adică, oamenii să plătească pentru a depune bani la bancă. Acest lucru nu se întâmplă ÎNCĂ, pentru că multe bănci sunt reticente la opțiunea introducerii dobânzilor negative ca obligatorii pentru conturile de depozit. Cu toate acestea, diferența negativă dintre nivelul dobânzilor la depozite și cel al inflației produce deja efecte în sensul diminuării puterii de cumpărare a banilor economisiți de oameni în depozite bancare.
Spre zid
Analiștii economici sunt de părere că era dobânzilor negative este o ultimă etapă înainte de un ”cataclism bancar” mondial. ”Dobânda negativă” e ultima frontieră a stimulării economice, fiind de aceea aproape o nebunie financiară. Pentru că implementarea dobânzilor negative devine de fapt un fel de joc piramidal pentru sistemul bancar în condițiile în care băncile, pe principiul unei minime logici, refuză ÎNCĂ să perceapă dobânzi negative la depozitele clienților. Undeva între deponenți și creditați se lărgește un deficit care nu are o sursă vizibilă de finanțare. În plus, se generează o inechitate între cei care economisesc și cei care iau bani împrumut.
Cu toate acestea, pentru prima dată în lume, o bancă din Danemarca a acordat un credit cu dobândă negativă.
Iar dacă asta e noua normalitate tot ce mai avem de făcut este să așteptăm să vedem cine mai rămâne în picioare la final.
Adrian SĂLĂGEAN
http://academiadeinvestitii.ro/ce-sunt-dobanzile-negative/
https://cursdeguvernare.ro/dobanzile-real-negative-la-depozite-si-consecintele-lor.html
