Povestea bisericii din Deva unde au slujit trei sfinţi

În urmă cu trei veacuri, de coborai în oraş de pe strada Coziei, priveliştea era dominată de o biserică de piatră din care acum a mai rămas doar turnul-clopotniţă. Declarat monument de importanţă naţională, străvechiul turn este – după Cetatea Devei şi Palatul Magna Curia, a treia construcţie ca vechime în Deva. 

Povestea sa, prea puţin ştiută, este fascinantă. Istoricii spun că ridicarea bisericii s-a făcut cu ajutor de la celebra familie boierească Cantacuzino, care a dat domni în Ţara Românească şi Moldova. Se crede că aici au slujit trei sfinţi aflaţi acum în Calendarul Ortodox.

Nimeni nu ştie cum arăta în secolul 17, cea dintâi biserică ridicată aici “pe vale”. Istoricii nu ştiu să se fi păstrat vreo imagine cu lăcaşul clădit începând cu 1640, nici cu cea reconstruită la mijlocul secolului 18, din care s-a păstrat turnul: “Biserica a fost ridicată pe locul unui alt lăcaş de cult, tot din piatră, ctitorită potrivit istoricului şi avocatului Victor Şuiaga pe la 1640-1645, cu mare greutate de către credincioşii de atunci din cauza intoleranţei confesionale a vremii”, povesteşte profesorul universitar dr. Florin Dobrei, preotul devean pasionat de istorie.

Obştii ortodoxe locale i s-a permis ridicarea unei biserici de zid numai după ce fiecare credincios român a contribuit cu câte 50 de dinari la cheltuielile publice şi a prestat câte două zile de coasă în folosul parohiei reformate.

La scurt timp după ridicare, pe la 1650, biserica este mistuită de un incendiu, iar credincioşii au reparat-o cum au putut. În ea, s-a mai slujit vreme de şapte decenii până când credincioşii s-au hotărât să o reconstruiască.

Părintele Florin Dobrei este cunoscut pentru dragostea cu care culege istorii despre lăcaşurile de cult ale judeţului. Acesta cunoaşte foarte bine povestea monumentului, Turnul-clopotniţă, adică tot ce a rămas din vechea Biserică Sfântul Ierarh Nicolae, cea reclădită pe locul lăcaşului prăpădit de flăcări.

I se spunea “Biserica de pe vale” şi ridicarea ei leagă Deva de celebra familie Cantacuzino: “Este o biserică ridicată în anii 1721-1727, prin efortul comun al unor credincioşi cu stare din oraş, dar mai ales cu sprijinul lui Gheorghe Cantacuzino, fiul domnitorului Şerban Cantacuzino al Ţării Româneşti.

Acesta era Ban de Craiova în perioada ocupaţiei austriece a Olteniei. Sunt detalii care ajung la noi prin însemnările de pe vechile cărţi de cult păstrate în Depozitul de carte veche şi icoane al Protopopiatului din Orăştie, dar şi din pisania păstrată la muzeu”, completează părintele Dobrei. Gheorghe Cantacuzino al Olteniei, este fiul domnitorului Şerban Cantacuzino al Ţării Româneşti (1678-1688) şi e cel care a şi înzestrat lăcaşul cu toate cele necesare săvârşirii cultului.

În volumul “Bisericile ortodoxe hunedorene”, preotul Florin Dobrei consemnează: “… pe un Apostol din 1683 s-a însemnat: „Acest Apostol l-am cumpărat popa Pătru ot Deva, din bani care au datu Măria Sa Gheorghie Cantacuzino pomană la biserica Devii, fiind titor Măria Sa şi neamul Măriei Sale, ca să pomenească neamul Măriei Sale la aciastă biserică… să fie anathema de 308 Părinţi Sfinţi. 1721 Februarie 2 zile.”

Istoricul Victor Şuiaga crede că, prin “evenimente trăite”, acest lăcaş de cult poate fi “biserica istorică” a Devei. “Noua biserică este pictată chiar în anul în care a izbucnit marea revoltă ţărănească din 1784, pictată chiar de un păstor sufletesc – Popa Ioan Zugravul din Deva. Unele din icoanele iconostasului se păstrează până astăzi. Credem că a fost pictată întreaga biserică de vreme ce preotul pictor slujea aici”, precizează preotul Florin Dobrei.

Biserica a aparţinut până la 1780 de vechea Mitropolie a Transilvaniei de la Alba Iulia. “… această biserică a fost sfinţită de către mitropolitul de la vremea terminării construcţiei, apoi în ea s-au rugat şi au cuvântat poporului şi alţi ierarhi ai timpului, ultimul fiind Andrei Şaguna care o cercetase de mai multe ori. (…) în această biserică au intrat triumfal şi s-au rugat şi au cuvântat poporului vajnici apărători ai ortodoxiei, călugării: Visarion, în martie 1744 şi Sofronie, în 1759, ultimul de aici dând chiar proclamaţia sa către moţii crişeni pentru păstrarea credinţei strămoşeşti ”, scrie Victor Şuiaga în “Monografia Devei”.

Este temeiul pentru care părintele Dobrei crede că, în vechea biserică, au slujit trei sfinţi: “Biserica a rămas în funcţiune liturgică – în ea a slujit cel puţin un sfânt trecut în calendarele ortodoxe şi anume Sfântul Ierarh Andrei Şaguna care a poposit de mai multe ori în această biserică în drumurile sale spre capitala imperială Viena ori la Pesta sau la Karlowitz.

Nu este exclus ca aici să fi slujit şi Sfântul Visarion Sarai, în 1744 în drumul său spre Săliştea Sibiului unde a fost arestat, dar şi Sfântul Cuvios Sofronie de la Cioara pentru că, din 1759, acesta adresa din Deva o scrisoare românilor din părţile Bradului.”

Turnul bisericii apare pe vechile imagini şi e tot ce a mai rămas din lăcaşul de piatră construit în prima parte a secolului 18. Povestea acestui turn care străjuieşte principalul cimitir ortodox al Devei este prea puţin ştiută şi preţuită de deveni. “În cimitirul vechi din strada Călugăreni a existat vreme de 225 de ani biserica veche ortodoxă a Devei, despre care lumea actuală nu ştie nimic, deşi trecutul ei merită să fie cunoscut”, scrie Victor Şuiaga în manuscrisul dăruit Bibliotecii Judeţului în 1986.

Tot acolo specifică istoricul: “Această biserică veche a fost martoră la evenimentele răscoalei lui Horea şi revoluţiei lui Avram Iancu petrecute la Deva şi în ea s-au rugat preoţii împreună cu poporul pentru odihna celor vreo 200 de iobagi căzuţi în atacul asupra Devei la 6-7 noiembrie 1784, cât şi a celor 56 de prizonieri decapitaţi barbar în dosul Cetăţii la 8 şi 9 noiembrie acelaşi an, precum şi pentru sufletele a 100 de iobagi căzuţi în atacul lăncerilor tribunului Solomon, dat asupra Devei în noaptea de 5 spre 6 februarie 1849. (…) Existau în această biserică cărţi vechi din secolele XVII-XIX şi în ea se citea Biblia lui Şerban Vodă Cantacuzino.” Icoanele vechi ale bisericii au fost şi în atenţia lui Nicolae Iorga care a publicat însemnări despre ele.

Biserica era importantă şi pentru obştea pentru care se slujea aici – după datele din 1733, comunitatea ortodoxă a Devei avea 260 de familii de români şi şase preoţi, cifre care o fac cea mai mare parohie din Comitatul Hunedoara. 

În timp, biserica a devenit neîncăpătoare pentru obştea ortodoxă crescândă a Devei în secolul 19. “După 1861, când s-a pornit construcţia actualei catedrale cea din curtea Episcopiei Devei şi Hunedoarei, credincioşii au rămas în imposibilitatea financiară de a continua lucrările şi au socotit că au nevoie de piatra din biserica veche.

S-a luat decizia radicală de a se dărăma altarul şi nava. Piatra a fost dusă şi refolosită pentru ridicarea actualei biserici episcopale”.

În 1865, biserica a fost demolată, nu însă nu şi turnul-clopotniţă. Părintele Dobrei slujeşte tocmai în Biserica Sfântul Vasile din cimitir, la un pas de bătrânul turn rămas unul dintre cele mai vechi edificii  ale Devei.

Poarta de lemn a vechiului turn e ferecată şi pusă sub lacăt pentru că oricine ar urca acum în monument şi-ar pune în pericol viaţa. Construcţia de piatră s-a păstrat destul de bine însă daunele la acoperiş sunt grave. Deasupra zidurilor de piatră dăinuieşte încă foişorul deschis de lemn care se continuă cu o turlă etajată zveltă acoperită cu şindrilă. Ultima reparaţie generală s-a făcut în 1970.

Deşi din foişor, priveliştea asupra Devei este superbă, timpul şi intemperiile au degradat lemnul şi au făcut ca turnul să devină un … porumbar. Doar înaripatele mai ajung aici.

Deasupra porţii, o nişă aminteşte de locul unde odinioară era pisania, piatra cu datele construcţiei : “E locul unde, până în a doua jumătate a secolului trecut, se afla pisania care atesta ridicarea turnului prin efortul financiar al mai multor credincioşi ortodocşi din obştea Devei în anul 1727.

Inscripţia a fost redescoperită destul de recent în colecţia Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva”, explică preotul. După renovarea din secolul trecut, pisania scrisă în piatră, cu litere chirilice nu a fost refăcută şi nici pusă la loc.

Potrivit lui Victor Şuiaga, inscripţia a fost descifrată în 1933 de preotul Al. Petreu şi revăzută de istoricul Silviu Dragomir: “„Cu ajutoriul Tatălui şi cu îndemnaria Fiului şi cu săvârşiria Duhului Sfânt s-au rădicat acest turn în zilele înălţatului înpărat Carol şi fiind arhiereu Ardialului Măria Sa Domnul Vl[ă]dică Io[a]n şi fiind protopop Ghiorghe Cioca [din] Hinedora şi s-au rădicat cu cheltuiala dumnealui răpusatul Todor Grosa, fiind îngropat în beserică şi au lăsat pe găzdoaia Dumnealui giupâneasa Fabiana Jujana cu fiul dumnealor Ioan Gros[a] şi s-au rădicat de pomana dumnealor şi a tot ne[a]mul dumnealor cheltuind 530 florinţi şi fiind lângă dumneaei giupăn[ul] Săbău Mihai şi giupănul Dragoş. Popi au fost Pop Işt[van] cu Pop Iosif, Pop Gheorghe. Scris-am eu Todor zidar. Văl[eat] 1727 mai 20. Cine o va strica să fie afurisit de H[risto]s.”

Din ctitoria Cantacuzineştilor, a rămas turnul clopotniţă. Este înscris ca monument istoric de clasa A şi îi este în grija Primăriei Deva. Există un proiect de reabilitare în urma căruia urmează să se refacă întreaga lemnărie, inclusiv acoperişul din şindrilă, tencuielile interioare şi exterioare, aleea pietonală de acces, dar şi iluminatul arhitectural. “Noi am dori ca în acest an să finalizăm lucrările – sunt câteva etape pe care le-am demarat.

De exemplu, e finalizată faza DALI pentru acest monument. În luna aprilie suntem programaţi la Comisia naţională a monumentelor, la Bucureşti. Sperăm să primim aviz favorabil şi apoi să demarăm procedurile de licitaţie pentru refacerea turnului”, spune primarul Devei, Florin Oancea. Proiectul este cuprins în lista de sinteză pentru finanţare la Compania Naţională de Investiţii.

Aleea dinspre strada Călugăreni către turnul clopotniţă traversează şi partea veche a cimitirului “de pe vale” unde odihnesc o parte din personalităţile care şi-au lăsat amprenta asupra oraşului: “Aici, încă se găsesc cruci şi morminte vechi.

Aş accentua prezenţa unui mormânt, cel al Protopopului Ioan Papiu al Devei, marele luptător pentru drepturile românilor din a doua jumătate a secolului al IX-lea.

Acesta a şi iniţiat – cu binecuvântarea Sfântului Ierarh Andrei Şaguna de la Sibiu – construcţia actualei Catedrale episcopale Sf. Nicolae din zona parcului Devei.

El a socotit, împreună cu credincioşii de atunci, că lucrările la biserica nouă nu vor putea continua numai dacă se va folosi piatra recuperată din altarul şi nava bisericii vechi”, explică preotul Dobrei.

“Din tot ce-a fost, singur turnul mai aminteşte despre suferinţele şi gloria ortodoxiei române din acest oraş în secolele XVII-XIX.

Acesta, deşi pare părăsit, atrage totuşi privirile multor localnici, vizitatori din alte părţi şi turişti străini, dar nimic nu-i poate lămuri cu informaţiile necesare, fiindcă nici o placă explicativă sau vreun scurt istoric scris şi afişat nu se găseşte pe turn”, scria Victor Şuiaga în primăvara lui 1980.  Clopotul din turn a fost şi el mutat în bisericuţa din cimitir: cântecul lui a străbătut veacurile şi cheamă devenii la slujbă cu aceleaşi tonuri ascultate de credincioşii din secolele trecute.

 

Laura OANĂ