PETIȚIE: Salvați monumentele Hunedoarei!

Scrisoare deschisă

Către

Consiliul Judeţean Hunedoara

Episcopia Devei şi Hunedoarei

Inspectoratul General al Poliţiei Române – Direcţia de Investigații Criminale, Bucureşti

 

Domnilor consilieri, Prea sfinţiţi părinţi, Domnilor Ofiţeri ai Poliţiei,       

Zestrea de monumente medievale a judeţul Hunedoara este cea mai preţioasă din întreaga Românie. Valoarea acestor monumente este cu atât mai mare cu cât bisericile româneşti sunt cele mai vechi din ţară, depăşind prin vechime şi zestre artistică primele ctitorii din Ţara Românească şi Moldova. Bisericilor li se adaugă cetăţi şi conace supuse şi ele unor continue tragedii existenţiale. Realitatea în care se scaldă ori nu este cunoscută ori este neglijată suveran de câteva bune decenii.

Din cauza unui proces complicat de revendicări şi redistribuiri de proprietate sau responsabilităţi, aceste monumente au ajuns într-o stare de ruşinoasă degradare sau de precolaps. Responsabilităţile au fost mereu transferate ori lăsate în afara literei legii din motive dintre cele mai nejustificate: lipsa evaluării concrete a monumentelor, trecerea cu vederea a abuzurilor comise de personalul ecleziastic, lipsa fondurilor şi a specialiştilor, ba chiar şi iresponsabilitatea unor proiectanţi necalificaţi, avizaţi de către Ministerul Culturii). Cele trei instituţii care au sarcina de veghea asupra acestei stări de lucruri ori au obligaţii legate de patrimoniu (Direcţia Judeţeană de Cultură, Muzeul – rămas ironic şi parcă intenţionat cu titlul de – al Civilizaţiei Dacice şi Romane, nou înfiinţata Episcopie a Devei şi Hunedoarei), demonstrează că nu stăpânesc în nici un fel degradările, agresiunile şi mânuirea necorespunzătoare a acestor monumente istorice. Poliţia locală de patrimoniu Hunedoara nu se ocupă, la această oră, decât de „recuperarea de monede de tip Coson”, nici o amendă sau dosar penal legat de monumentele istorice nu a ieşit din birourile ei. În condiţiile date, putem vorbi deschis despre compromiterea pe termen mediu şi lung a celei mai de preţ averi a judeţului.

Pentru ilustrare, vă oferim o listă exemplificată:

1. Distrugerea unor fresce de o valoare incalculabilă, prin aşa-zise „restaurări” (ex.: Suseni – Mănăstirea Colţ, acoperite cu ulei; a celor de la Bârsău, ciuntite cu şpaclul);

2. Refaceri de biserici istorice fără nici un fel de studii ştiinţifice legale (ex.: Coroieşti, Ohaba Sibişel, Paroşi, Râu Alb, Râu de Mori). Toate au fost atacate fără să avem şansa de a le cunoaşte vechiul miez vechi. Termopanele au fost implantate generalizat, alături de consecvente acoperiri ale nivelelor de călcare, interioare şi exterioare, cu covoare impermeabile, din beton;

3. Reparaţii de acoperişuri nerealizate la timp ori prea târziu, după distrugeri provocate de ape pluviale (ex.: Leşnic, Strei, Streisângeorgiu, Nucşoara);

4. Lipsa totală a unor proiecte pentru scoaterea la lumină a tezaurelor de frescă ascunse încă sub zugrăveli simple (ex.: Ostrov, Paroşi, Peşteana, Sălaşu de Sus, Streisângeorgiu);

5. Absenţa mijloacelor de iluminat corespunzător pentru valori excepţionale şi unicate (ex.: Streisângeorgiu, Strei);

6. Admiterea şi tolerarea unor proiecte monumentale proaste pe seama fortificaţiilor medievale. Locul I – Mălăieşti, locul II – Deva, locul III – Hunedoara.

7. Totala neglijare a ruinelor unor biserici medievale cercetate ori nu arheologic (ex.: Cârneşti, Galaţi, Mălăieşti, Nălaţi, Răchitova). În ultimele trei cazuri, cercetarea arheologică a lăsat monumente conservate la sol, astăzi ele sunt aproape reîngropate ori distruse;

8. Admiterea constituirii unor colecţii particulare, cu piese reunite din întregul Haţeg (ex.: Densuş, Hăţăgel, Peşteana). Cele mai iresponsabile acţiuni aparţin episcopului vicar Daniil Stoienescu, care, contrar oricăror practici ortodoxe, şi-a construit un adevărat templu cu pietre plătite pe baza unui negoţ care poate constitui subiect de dosar penal (inclusiv piese furate de la Sarmizegetusa ori extrase din ruina conacului de la Râu de Mori). Drept urmare a acestor manii de colecţii, un cap de statuie romană de pe faţada bisericii vechi din Sânpetru a fost scobit de la înălţimea de acces cu scara şi a dispărut fără urmă. În acelaşi timp, fragmente arhitectonice deosebit de preţioase zac neculese, bătute de ploi sau în condiţii mizerabile, la cheremul unor viitori colecţionari sau cunoscători ai valorii lor (ex. Ostrov, Râu de Mori, Streisângeorgiu, Sântămărie Orlea);

9. Neglijarea tuturor panourilor de monumente istorice care apar totuşi prin proiecte (ex. cetatea Colţ), afişarea unor inscripţionări contradictorii, ba chiar de un prost gust manifest (exemplu, la Densuş), acoperirea lor cu vegetaţie (ex. Sălaşu de Sus), tolerarea distrugerii celor existente, absenţa totală a altora (ex.: Răchitova);

10. Nu este efectuată nici măcar elementara curăţire de vegetaţie a cimitirelor, bisericilor şi ruinelor (ex.: Coroieşti, Răchitova, Sânpetru, cetatea Colţi, curtea de la Râu de Mori şi Sălaşu de Sus); la fel, cetăţile de la Colţi, Crivadia, Răchitova, Sălaşu de Sus, sunt acoperite sistematic de pădure şi de tufe, îngropându-se în natura necontrolată. Faţă de acestea nu este nevoie de proiecte, ci pur şi simplu de o intrare pe rol a administraţiei locale;

11. Necorespunzătoarea calificare a personalului repartizat în numeroasele centre de informare turistică apărute în diferite puncte ale Haţegului, lipsit de o pregătire profesională adecvată pentru a da informaţii fondate, ştiinţifice, fie acestea istorice sau arheologice, ceea ce-i face să debiteze o serie de legende inventate ad-hoc sau de poveşti ridicole. Se adaugă şi ghidajele tendenţioase şi necalificate ale feţelor bisericeşti ori angajaţilor salariaţi prin parohii (ex. cel mai izbitor fiind, cel de la Densuş, urmat de Mănăstirea Prislop, unde piatra funerară a celei de-a doua ctitore, Zamfira, fiica lui Moise Vodă al Ţării Româneşti, nu mai este nici ea vizibilă. Instituţiile care gestionează punctele de informare nu au obligaţia să formeze personalul, să Organizeze cursuri de formare, să plătească specialişti care să coroboreze nişte texte de comunicare către turişti, simple dar corecte, astfel încât angajaţii să înveţe ce să spună şi cum să spună.

Cazurile nu sunt complete. Fiecare dintre ele trebuie tratate individual şi nu prin proiecte megalitice, usturătoare financiar, ci cu procente mici care să se regească pe monumentele cu pricina.

Vă atragem atenţia că sunteţi totuşi reprezentanţii populaţiei din Hunedoara, precum şi a tuturor celorlalţi cetăţeni români indignați de încălcarea obligaţiilor legale privind degradarea continuă a patrimoniului naţional; că aveţi obligaţia legală de a trece la acţiuni directe şi eficiente nu numai pentru stoparea acestor fenomene, ci şi pentru justa punere în valoare a monumentelor.

Aceste monumentele sunt singurele bunuri care ne-au mai rămas după demolarea sistematică a economiei. Tot ele pot fi o garanţie a unor viitoare forme de prosperitate în regiune, în măsura în care vor fi abordate aşa cum se cuvine.

Vă reamintim că nu este vorba despre executarea unor măsuri de cosmetizare, nici de banale reparaţii punctuale de monumente, ci despre necesitatea urgentă a instituirii unei politici constante şi benefice pentru bunurile naţionale. Cazul tratamentului comunist al bisericii de la Cinciş, scufundată într-un lac de acumulare, astăzi drastic secat, este simptomatic. Poate fi evocat ca un semnal de continuitate al distrugerii, coroborat şi cu eşecul operaţiunilor de recuperare, dată fiind distrugerea frescelor culese din acea biserică, distruse chiar în locul cel nou de conservare, anume în podurile castelului de la Hunedoara.