Hunedoreni care onorează judeţul (II)

Vlad Lăscoi. A dus protestele românilor în Antarctica

Are 30 de ani şi lucrează, de când a terminat facultatea, pe vase de croazieră şi de expediţii. Comisarul de bord Vlad Lăscoi văzut cam toată lumea: de la Europa, Africa, Asia, America Centrală şi de Sud. A trecut prin sute şi mii de întâmplări, provocări zilnice şi furtuni ucigaşe. Întotdeauna, însă, gândul i-a fos acasă. Şi, tocmai pentru că îi pasă atât de mult de România, Vlad a dus protestele împotriva corupţiei până în Antarctica! A trecut prin mai multe poziţii administrative, ca să ajungă la poziţia de comisar de bord. Acum e responsabil cu administraţia şi finanţele de pe vasul de croazieră, coordonez relaţiile cu pasagerii, mă întâlnesc şi ţin legătura cu autorităţile în porturi. Mai mult, a creat o pagină Facebook „Antarctica Protestează” şi s-a alăturat, de la mii de kilometri distanţă, protestatarilor împotriva actualei guvernări. Postările sale au fost distribuite şi redistribuite de mii de ori, iar Vlad e convins că o continuare a guvernului Cioloş, ar fi fost varianta ideală. Are speranţa că vom învaţa, ca naţie, să fim mai corecţi şi să ne respectăm conaţionalii mai mult. Să fim harnici şi să nu aşteptăm ca alţii să ne rezolve problemele, ar fi un început. Aşa, toate lucrurile bune vor veni de la sine!

Grigore Roibu, fotograful hunedorean medaliat cu aur care a dus dacii la Paris

Membru al Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Interjudețeană Cluj-Bistrița, și al Asociației Artiștilor Fotografi din România, Grigore Roibu are zeci de expoziţii personale şi de grup la Deva, Hunedoara, dar şi în Ungaria, Bulgaria, Bruxelles, Scoţia, ba chiar şi în China. Profesor de arte, în cadrul Liceului de Arte „Sigismund Toduță” din Deva, a fost premiat cu medalii de argint şi de aur la prestigioase competiţii internaţionale, este iniţiatorul unor ateliere şi expoziţii de fotografie care au atras o mulţime de fotografi şi fondator și al blogului de arte vizuale artavizuala21 – Tradiţii şi experimente. Mai nou, prin fotografiile sale, Grigore Roibu a dus dacii la o expoziţie de prim-rang din Paris. De la tatăl lui a luat bucuria fotografiei şi chiar el a fost acela care i-a şi cumpărat un aparat de fotografiat Zorki 1 şi Zorki 4, „o copie după AGFA”, după cum el însuşi povesteşte. Aşa a început povestea unei iubiri pentru arte vizuale care continuă şi astăzi: „povestea a început demult, din copilărie, când tatăl meu, care nu mai este, m-a învăţat să fac fotografii pe film. Atunci developam și măream fotografii în baia ce era transformată în cameră obscură. Tata nu era fotograf, ci inginer, dar făcea fotografie de plăcere, mai mult ca sigur aşa cum se apucă fiecare… cu aparate ruseşti, având copii, trei „a lu’ tata”, mergând la mare, prin ţară… În cazul meu, după nişte dezamăgiri legate de oameni pe care i-am văzut ocupând  funcţii unde chiar nu aveau ce căuta, am avut o aversiune faţă de toate şi tendinţa de a mă retrage într-un fel din lumea artistică. Fotografia m-a ajutat să mă redeschid şi să mă reapropii de oameni: de omul simplu, cu care am stat de vorbă pentru a-l înțelege dar și de anumite comunități artistice, de la care am avut multe de învățat.” La Sallon Wallon Art Photographique International din Franța, a avut patru lucrări selectate și a obținut un premiu, ducând, astfel, dacii pe simezele din Franța! Mai are, în palmares, medalii de aur Gold FIAP, dar se mândreşte şi cu o mulţime de ateliere de fotografie şi expoziţii pe care le-am făcut de-a lungul timpului. De la aceste întâlniri aici au apărut şi saloanele fotografice, organizate în luna septembrie, saloane care au devenit un reper cultural pentru ceea ce înseamnă fotografia în județul Hunedoara.

Mihai Chira. Hunedoreanul școlit la Essex

Fost elev al Colegiului Național „Traian Lalescu” din Hunedoara, Mihai Chira a decis, cu mult înainte de a termina liceul, să îşi facă studiile universitare peste graniţe. Faptul că pe când era abia în clasa a opta, a rămas orfan, după ce şi-a pierdut ambii părinţi – pe mama în urma unei boli, tatăl în urma unui accident – nu l-a descurajat. Dimpotrivă. Când a fost să aleagă ce anume avea să studieze, Mihai a ales Facultatea de Economie Internaţională la Universitatea din Essex, instituţie pe care clasamentele de specialitate o plasează pe locul trei la capitolul cercetare în Marea Britanie. Acolo fost „foarte ocupat”, după cum el însuşi recunoaşte, cu modestie. Pe lângă facultate, a fost intern la Green Economic Institute, unde făcea evaluare pentru lucrări de cercetare şi analiza corectitudinea calculelor şi statisticilor, ba a realizat şi două proiecte de cercetare pe tema resurselor de apă din Europa şi pe tema înălzirii globale, subiect din care îşi va da şi licenţa. A lucrat şi pentru Bloomberg, la biroul din Londra al celebrei organizaţii, ca supervizor şi organizator de examene. Pe lângă toate acestea, băiatul a mai lucrat şi pentru Essex Economics Society, Essex Enterprise Society, însă spune că nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără implicarea lui, în timpul liceului, în activităţi de voluntariat în cadrul Asociaţiei Antidrog „Alege Viaţa”, a World World Fund (WWF) şi a Ligii Studenţilor Români Plecaţi în Străinătate.

Alexandra Marcu, cea mai înaltă domnişoară din lume!

“Iubesc drumeţiile, îmi iubesc ţara şi oraşul unde m-am născut. Eu nu cuceresc munţii pentru că ei nu trebuie cuceriţi, ci iubiţi şi protejaţi. Eu le cer permisiunea de a urca. Am trecut prin multe, am învăţat multe şi vreau să transmit mai departe cunoştinţele acumulate. Alexandra Marcu, montainner, life coach, professional speaker”, se prezintă deveanca pe care presa o alinta “Fetiţa munţilor”, ori “Cea mai înaltă fetiţă din lume”. La 18 ani, are site-ul ei unde îşi povesteşte aventurile din timpul ascensiunilor din „Circuitul celor şapte vulcani cei mai înalţi de pe fiecare continent”. A publicat deja o carte: „Alexandra şi cei şapte vulcani” şi a făcut subiectul unui film documentar despre ascensiunile sale, filmul „Evoluţii”, realizat de Daria Hupov. Practic, la vârsta ei, Alexandra este una dintre cele mai tinere montaniarde de mare altitudine din lume, este autor şi speaker motivaţional. Palmaresul ei impresionant a început să se scrie cu adevărat în 2010 când a urcat pe cel mai înalt vârf din Europa de Vest, Vârful Mont Blanc, la 4810 metri, dar a debutat încă din fragedă copilărie: “Părinţii mei m-au dus cu ei peste tot de când eram mică. Mama îmi tot spunea că există un spiriduş al muntelui şi mergeam ca să urmăresc spiriduşul. De când am început să cresc, mi-am dat seama ce ocazie extraordinară am, să călătoresc cu părinţii, să merg în expediţii alături de ei.”. Mai nou, a demarat un proiect care se numeşte “Academia Curajului”, un proiect destinat familiilor. Astfel, a vrut să-i provoace pe toţi iubitorii muntelui să vină cu familiile lor alături ea, pe munte. Vrem să-i şi scoatem din judeţul Hunedoara, să vadă şi restul ţării. Vrem să ajungem peste tot. E atât de mare lumea asta! Vrem să le vorbim în limbi străine, să înveţe altfel franceza, engleza sau spaniola. Limbile străine, precum călătoriile, îţi deschid un întreg univers!”

Ada BERARU