Roşu, culoarea primordială. În lumea fascinantă a coloranţilor cu Florica Zaharia

„Ne aflăm în expoziția pe care am numit-o „Roșu/ Red” , care este găzduită de Muzeul Național al Țăranului Român în București, muzeul gazdă, în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a României și Muzeul Astra din Sibiu.

Vă invităm să ne fiți alături în această incursiune în jurul lumii plecând din România.

Cunoscând textilele româneşti, de exemplu, roşul cămăşii pădurenilor Hunedoarei, care este binecunoscută, mergând spre Orientul Apropiat, trecând oceanul şi mergând în Bolivia”, lansează realizatorul expoziţiei, Florica Zaharia, invitaţia către iubitorii artei populare, ai istoriei, dar şi cei dornici să afle amănunte despre meşteşugul vopsirii textilelor.

Vernisată în 14 septembrie, expoziția va putea fi văzută până în 29 septembrie 2024, în sala Media a Muzeului Național al Țăranului Român.

Pentru această expoziţie, fondatoarea Muzeului Textilelor de la Băiţa, Florica Zaharia a colaborat cu mai mulţi specialişti printre care cercetătorul ştiinţific Irina Petroviciu, de la MNIR.

Și-au adus contribuția la această expoziție Silviu Horațiu Ilea de la Muzeul Național al Țăranului Român, Silvana Vasilca, Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” și Iulia Teodorescu, Muzeul ASTRA. O selecție de obiecte din colecțiile Muzeului Textilelor Băița și din colecția Muzeului Național al Țăranului Român, datate în secolele XIX-lea și al XX-lea, ilustrează varietatea culorilor și a motivelor care pot fi realizate cu fire vopsite în roșu.

„Aducem în această expoziţie informaţii referitoare la culoarea roşu, la diferiţi coloranţi cu care s-au vopsit textilele lumii, inclusive cele româneşti de-a lungul timpului”, spune Florica Zaharia.

 

Specialiştii în textile spun că „Roșu este culoarea prin excelență”, iar simbolismul ei este legat de protecție și magie prin atributele sale primare, focul și sângele.

 

Descoperirile arheologice arată că cele mai vechi fragmente de țesătură descoperite dețin urme de roșu.

Aceasta a fost culoarea predominantă din cele mai vechi timpuri, statut păstrat în epocile Greacă, Romană până în Europa medievală, când albastru i-a devenit competitor, în secolului al XIII-lea.

Primele surse de colorare a textilelor în roșu au fost pigmenții minerali, oxizii de fier și cinabrul, înainte de descoperirea coloranților din surse biologice.

Încă din Neolitic apar coloranții din plante: dacă literatura indică henna (Lawsonia inermis) ca prima sursă vegetală de vopsire în roșu, ştiinţa a dovedit că  roiba (Rubia tinctorum L.) a fost prima utilizată.

Coloranții extrași din rădăcinile acestei plante au fost identificați în textile arheologice din epoca europeană a bronzului și a fierului, textile conservate în minele de sare din Hallstatt (Austria), în siturile mlăștinoase din Scandinavia și în alte fragmente funerare europene. Roiba este o plantă ierboasă din familia Rubiaceae ale cărei rădăcini au alizarina ca activ colorant şi este folosită în vopsirea textilelor încă din Antichitate.

Specialiştii spun că rădăcinile ei conţin un număr mare de coloranţi ceea ce explică varietatea de nuanţe care pot fi obţinute prin vopsire de la orange, la roşu, violet şi brun. În colecţiile muzeelor din ţară, roiba a fost identificată în broderii liturgice din secolele XV-XVI, dar şi in textilele tradiţionale din secolul al XIX-lea şi de la începutul secolului XX.

Coloranții de origine animală sunt obţinuţi din insecte și moluște, care și-au disputat de-a lungul timpului supremația pe piața europeană. Odată cu descoperirea Americii, în Europa apare insecta coșenila americană (Dactylopius coccus).

Înainte de sfârșitul secolului al XVI-lea, aceasta va înlocui toți coloranții de origine animală existenți în Europa. Coloranții sintetici îşi fac apariția la sfârșitul secolului al XIX-lea şi, odată cu ei, începe o cu totul altă perioadă în vopsirea textilelor. Se obţin culori noi, mai strălucitoare și mai ușor de folosit.

În prezent, sursele naturale de culoare sunt înlocuite aproape total. Organizatorii expoziţiei arată că vopsirea cu coşenilă se face prin intermediul mordanţilor, nişte compuşi care facilitează legătura colorantului cu materialul textil. Rezultă nuanţe intense de roşu, violet şi roz, culori strălucitoare şi rezistente în timp.

În România, coşenila a fost utilizată pe scară largă şi în textilele tradiţionale începând din secolul al XIX-lea şi începutul secolului XX, pe lână şi mătase.

Cercetătorii au identificat peste 200 de culori folosite de țăranul român, nuanţe  obținute din plante: coaja de nuci, frasin, răchită, din zarzăr, foi de ceapă, rostopască, gutui, liliac, nuc, mentă, urzică sau salcie.

Florica Zaharia crede că aceste cunoştinţe despre coloranţii folosiţi de-a lungul timpului la diverse piese fac parte din recuperarea zestrei locurilor: „Toată lumea crede că portul tradiţional este cel de acum, cu alb şi negru, dar, de fapt, este o contaminare cu costumul de Sibiu şi cu influenţe balcanice.

În secolul trecut s-a produs o schimbare importantă şi sunt puţini oameni care îşi mai amintesc, dar şi mai puţini sunt cei care păstrează portul autentic, în culorile lui vibrante.”

Interpreta de folclor, Mariana Anghel, este unul dintre puţinii artişti care mai aduce pe scenă portul vechi din zona Ţinutului Orăştiei.

În colecţia Muzeului Textilelor din Băiţa, deschis în anul 2018, sunt o mulţime de piese vechi reprezentative pentru vopsirea cu roşu. Multe sunt strânse de Florica Zaharia din Ţinutul Pădurenilor.

Florica Zaharia a fost decorată, pe 23 mai 2024, şi i s-a acordat Ordinul „Meritul Cultural” în grad de „Cavaler” pentru întreaga activitate dedicată artei.

Expoziţia realizată acum face parte din lista evenimentelor înscrise în „Luna textilelor”, organizată de Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Textilelor Băița, Muzeul Astra și Muzeul Național al Țăranului Român, o manifestare inspirată din participarea României în proiectul european COST EuroWeb.

 

Laura OANA

Fotografiile reprezentative fac parte din arhiva personală a d.nei Florica ZAHARIA